Narcisism valutar
Narcis privindu-se-ntr-o apă,
S-a-ndrăgostit de-a sa figură
O dragoste curată, pură
Și mulți de-acest sindrom nu scapă
Iar în oglindă, la agapă,
Când o vedetă, fată dură,
Se-admiră mult, peste măsură,
Vădit, rivalele își sapă
Legenda lui Narcis se pare,
Că înc-o variantă are:
Privind bancnota verzulie,
Cu Lincoln că ar semăna
I se păruse lui Ilie
Și-atunci, s-a-ndrăgostit de ea.
sonet epigramatic de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Puțin sonate (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Nu știu dacă pictorii frumoși, cum a fost, se pare, Dante Gabriel Rossetti, s-au gândit vreodată la Narcis, făcându-și autoportretul. Ceea ce știu e că întreg procesul intentat lui Narcis are la bază o lacună de lectură.
Octavian Paler în Un muzeu în labirint
Adăugat de Rascarache Beatrice
Comentează! | Votează! | Copiază!
Privindu-se prea mult timp în oglindă, Narcis s-a apucat și de propriul machiaj!
aforism de Gabriel Petru Băețan din Îndreptar pentru sarcasm
Adăugat de Gabriel Petru Băețan
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Culmea lui Narcis
Să fie pictor și să nu-și facă autoportretul.
culmi
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un fir de grație
Un fir de aur și brocart,
Băiat cu carte, mult azart,
Un fir de grație, arginți,
țesut de sfinți.
Avea pescarul doar un fiu
Care umbla hai-hui, hai-hiu,
l-a prezentat drept ginere
de vinere.
Veni flăcăul, meșter bun,
Făcu prin camere minuni,
s-a-ndrăgostit de soacra lui,
hai-hui.
Și dragostea dură un pic,
Găsi o jertfă cu neg mic,
O biată fată, ca un miel,
Oh, Sataniel.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Narcisa
Narcis din mitologia greacă
De o frumusețe rară
Nu iubește nicio nimfă
Numai umbra lui fugară
Echo se îndrăgostește
Dar rămâne în ecou
Narcis apa o privește
Și sărută chipul său.
Dar acolo unde moare
Nimfe plâng, dispar în ploi
Și pe mal răsare floare
O narcisă din trifoi.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Plagiatorul
Plagiatorul iscusit
Nu este hoț și are-o scuză:
E omul ce s-a-ndrăgostit,
De-aceeași muză!
epigramă de Dan Căpruciu din Antologia epigramei românești, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Plagiatorul
Plagiatorul iscusit,
Nu este hoț și are-o scuză:
E omul ce s-a-ndrăgostit,
De-o altă muză.
epigramă de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Sonate bine (2011)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
De ce e de neconceput un Narcis feminin? Femeia se privește totuși nespus de mult în oglindă. Dar probabil pentru a vedea acolo pe un altul - care o privește.
citat celebru din Constantin Noica
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poezia barbiană? Narcis privindu-și, în apă, în oglindă, chipul impregnat de toate rănile lumii.
Eugene Ionesco în Nu (1934)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eroarea lui Narcis nu e de a se îndeletnici cu sine. E de a se îndeletnici într-un anumit fel cu sine. Narcisismul e un blestem numai pentru cei care, văzând, vor să-și fixeze imaginea; să rămână la ei înșiși, pentru că sânt perfecți.
Eroarea lui Narcis e de a fi perfect. E singura lui imperfecțiune.
(Plagiez cumva pe Gide?)
citat celebru din Constantin Noica
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Narcisism
Narcisism
Sus, în luminiș de ape,
Narcis stă cuprins de jale,
Privind chipurile sale-
Cum, în timp, încep să crape!
Unda le duce la vale,
Printre pietre și cascade,
Unde nimeni nu mai șade-
Să-l contemple în visare!
Și, cuprins de disperare,
Văzând tot ce se întâmplă,
Având ghiocei la tâmplă-
Narcis iese din visare!
Așa sunt destui și-n viață,
Își iubesc la ei doar chipul,
Până când le vine timpul-
Să-l privească cum îngheață!
Doar Izvorul n-are chipuri,
Curge veșnic către vale,
Cărând chipuri în visare-
Printre pietre și nisipuri!
poezie de Vasile Neagu-Scânteianu din Pagina Facebook
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fată de fată
Băuse mult și-ajunse TURTĂ:
Strâmbându-și nostima figură,
Luase-o fustă-atât de scurtă,
Că depășea orice măsură.
epigramă de Mihai Haivas din 444 EPI(AFORI)GRAME (2022)
Adăugat de Mihai Haivas
Comentează! | Votează! | Copiază!
Narcis...
Convertit la mine însumi,
Singur, într-un han,
Fără niciun ban,
Mă-nconjoară plânsu-mi....
M-adresez tristeții,
Singurel de tot:
Cât mai pot să-nnot,
În oceanul vieții?
Dumnezeu mă vede,
Exilat în sine,
Vrea să mă posede,
Eul mi-aparține...
Soarele-mi refuză,
Însistent, lumina,
Albă e hermina,
Viața e confuză.
Doru-mi-i de mine,
Narcis mă numesc,
Lumea o uimesc,
Tot curgând în sine...
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
(Ne)noroc
Când se-admiră ea-n oglindă,
Cu-arcuitele-i sprâncene,
Mulți bărbați se-atârnă-n grindă;
Vreo doi trei se umflă-n pene.
epigramă de Mihaela Banu din volumul de versuri Bolta-și răsfrânge straiul peste brazi (2017)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Holteiul (definiție)
E-un cavaler tomnatic, frunză-n vânt,
Ce nu s-a-ndrăgostit de nici o fată,
Timid, nu s-a-nsurat măcar odată
... Și nici n-are de gând!
epigramă de Mihai Cosma din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Visul lui Narcis
Devorat de înfocarea unor negre năzuinți,
Prințul Narcis se-nchisese în palatul cu oglinzi,
Unde chipul îi răsare surâzând de mii de ori
Din firide și chenare, într-o mare de culori
Ce glosează-n monologuri de iluzii infinite
Prin culoarele-nnodate, pe fațete lustruite,
Pe ovale argintate, încrustate-n arhitrave,
Pe boltirile convexe, pe boltirile concave,
În caleidoscoape care își desfac precum o floare
Din nuclee de-ntuneric simetrii amețitoare,
Sau în marile saloane, sferice, poligonale,
Proiectate să sporească spuza chipurilor sale.
Și când intră-n orice sală, ea la viață se trezește,
Frumusețea-n ape limpezi i-o descântă, i-o răpește,
Pasul i-l înregistrează ca un ac de metronom,
Chiar și sticla parcă bate cu o inimă de om.
Dar în ciuda cestor lucruri, el era nefericit,
Voluptatea devenindu-i un calvar nemărginit,
Iar iubirea pentru sine o cumplită-nsingurare,
O obsesie morbidă, căci în nopți de frământare
Se visa numai pe sine, adormit la fel în pat,
Ca și cum într-o oglindă visul s-ar fi transformat,
Dar deși-i era ca geamăn cel pe care îl vedea,
Îl simțea străin de sine, ba mai mult, i se părea
Că ciudata lui dublură îl visa de fapt pe el,
Laolaltă cu palatul din câmpia de-asfodel.
"Sunt eu visul sau el este? Cine pe cine visează?"
Se trezea din somnu-i Narcis cercetându-se cu groază.
"Or poate că două vise, fără sens, inconsistente
Ne-am creat unul pe altul și ne suntem dependente..."
poezie de Ionuț Ștefan Blesneag
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unui prieten
De când s-a-ndrăgostit lulea
Și a-ncropit o căsnicie,
Nevasta-i cântă ce vrea ea,
Că el pe note nu prea știe!
epigramă de Alexandru Misiuga din Antologia epigramiștilor români (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tentativă
Ajuns un om în toată firea,
Îmbogățit făr-de măsură
El a sperat, dorință pură,
De-a se-nsura cu fericirea
Și căutându-și ferm iubirea,
A oferit ca sinecură,
Mult aur, perle de cultură,
De-o să-i aducă împlinirea
Aflat-a însă, bossul Ghiță,
Că și-alții-același lucru vor,
Iar când de ciudă fu "beat criță"
Își zise dezaprobator
Că fericirea e-o zeiță,
Iar el, un simplu muritor.
sonet epigramatic de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Oarecum sonate (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Octombrie s-a-ndrăgostit de mai...
Pe bulevardul toamnelor vetuste
Valsează în nocturnă pași străini,
Copacii dezbrăcați de frac și fuste
'Și-ascund tăcerile în rădăcini.
Pe sub covorul galbenelor straie,
Un gând își face cuib de hibernat
Și chiar de-l mai trezește câte-o ploaie,
Se-ntoarce-n vis, că-i vreme de iernat.
Se bate luna-n piept c-o stea furată
Din constelația iubirilor târzii,
Că ea rămâne-n vară suspendată,
Să zăbovească strugurii în vii.
Și vântul se oprește de uimire,
Pândind de după-un ram înmugurit:
-Au dat cumva, clepsidrele de știre,
Că toamna,-n drumul ei, s-a rătăcit?
Nu-i nicio ciudățenie, doar prin poiene,
Octombrie s-a-ndrăgostit de mai
Și pe aripa verii indiene
Și-n mine-aleargă herghelii de cai...
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pana unui poet
Pana lui s-a-ndrăgostit
De a lui guriță,
Și când vremea a sosit
Născu o... peniță.
epigramă de Paul Preda Păvălache din Trăiri intense, volumul 6, "Nașteri" (26 octombrie 2011)
Adăugat de Paul Preda Păvălache
Comentează! | Votează! | Copiază!