Turismul în lume
La coasta Africii-n ocean,
O insulă, dintr-un vulcan,
Azi face bani cu multe cifre,
Turismu-i "prim"... în Tenerife...
Nu-i ca la noi, în biata țară,
Când "frunza verde" o să moară...
hexagramă de Constantin Enescu (15 aprilie 2011)
Adăugat de Constantin Enescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Viceversa
Fiul meu, plecat din țară,
Trimetea bani de afară...
Azi îmi cere să-l imit,
Bani de "trai"... să îi trimit...
epigramă de Constantin Enescu (octombrie 2010)
Adăugat de Constantin Enescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Preferințe de toamnă
Frunza ruginie-a toamnei
A dat crizanteme doamnei...
Dară ea mai grijulie:
- Bani de murături... să fie...
epigramă de Constantin Enescu (26 septembrie 2011)
Adăugat de Constantin Enescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ah, Tenerife!
Ah, Tenerife!
Munte-n Retragere!
Porfir al Vârstelor un răgaz pentru tine
Crepuscul trecere-n revistă a Regimentului Safir
Ziua își coboară peste tine Roșul Adio!
Nemișcare Încremenire-n Scrisoarea ta de ghețuri
Coapsă de Granit și mușchi de Oțel
Nepăsător egal la sărbătoare sau despărțire.
Ah, Tenerife!
Îngenunchez încremenită
poezie celebră de Emily Dickinson, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Despre frunză
Oare frunza se gândește
când e mică și când crește,
ce rol are ea de-i verde
și de unde se hrănește?
Oare stând prinsă de-o creangă
câte-o dată se întreabă,
dacă timpul ce-l petrece
e doar cald și când e rece?
Oare frunza are simțuri
și se sperie de vânturi,
știe frunza când e noapte
și de ce plouă în rate?
Știe frunza sau nu știe
când e vremea ei târzie,
când e toamnă, oare știe
și bătrână și pustie?
Știe frunza când e ruptă
și când moare ca o frunză,
când căzută ruginită
e călcată și e frântă?
Sau când doare poate știe
sau când vântul o adie,
sau când este ruginie,
știe frunza... cine știe?
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Povestea bradului
Când eram eu mai mică
Pe bunic îl ascultam
Stăteam fără de frică
Și poveștile gândeam.
Și-mi spunea bunicul
Cum o pasăre rară
Cu pene ca nucul
A rămas în iarnă iară,
N-a avut unde să stea
Copacii cu frunza rară
N-au primit-o pe ea.
Când pasărea era să moară
Un înger a luat-o-n zbor
Într-un pom cu crengi, dară
Dese și cu frunze-n cor.
Pe culme e bradul verde
Și zăpada albicioasă
Pasărea nu se mai pierde
În iarna grea geroasă.
De-atunci bradul nu-i povară
Pe vânt și pe ghiață
Fie vară și chiar iarnă
El e verde pentru viață.
poezie de Eugenia Calancea (8 decembrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
ocean nesfârșit și plin de valuri
ocean de apă, ocean de frunze
ocean de copaci, ocean de flori
ocean de gâze, ocean de păsări
ocean de stele, ocean de vise și de doruri
gogyohka de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bani albi pentru zile negre s-au trasformat în vile albe din bani murdari.
aforism de Constantin Enescu (28 septembrie 2015)
Adăugat de Constantin Enescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Evoluție în picaj
Pe vremea "Epocii de Aur",
Se mai găseau bani în tezaur,
Azi, de te uiți în teșcherea,
Doar bani subțiri, de... "tinichea"...
epigramă de Constantin Enescu
Adăugat de Constantin Enescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spectacole de criză
Pe ecran, mai multe "zâne",
Ce se-ntrec în goliciune,
Fac spectacole... bizare
Vitregite de pudoare...
Scuza este explicită,
Nu sunt bani... de recuzită...
hexagramă de Constantin Enescu (2 decembrie 2010)
Adăugat de Constantin Enescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doină
Foaie verde măr zemos
Mă uitai pe Olt în jos,
Văzui frunza -ngălbenită
Și pe maica necăjită.
Plânge, plânge și suspină
Că se simte prea străina
Ca frunza de rădăcină,
Ca salcia din gărdină.
Dar salcia nu-i străină,
Are trunchi și rădăcină.
Primavara face frunză,
Arșița să n-o pătrunză.
Face umbră răcoroasă
Și se leagănă duioasă
În grădina de acasă
Casă, vatra mea frumoasă...
Fă măicuță pâine-n vatră
Că-ți vine copila acasă.
Unde este e străină
Și nu prinde rădăcină.
poezie de Camelia Oprița din revista Constelații Diamantine (decembrie 2020)
Adăugat de Georgiana Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doină
Foaie verde măr zemos
Mă uitai pe Olt în jos,
Văzui frunza -ngălbenită
Și pe maica necăjită.
( Cântec )
Plânge, plânge și suspină
Că se simte prea străina
Ca frunza de rădăcină,
Ca salcia din gărdină.
Dar salcia nu-i străină,
Are trunchi și rădăcină.
Primavara face frunză,
Arșița să n-o pătrunză.
Face umbră răcoroasă
Și se leagănă duioasă
În grădina de acasă
Casă, vatra mea frumoasă...
Fă măicuță pâine-n vatră
Că-ți vine copila acasă.
Unde este e străină
Și nu prinde rădăcină.
poezie de Camelia Oprița din Constelații Diamantine - Revista de cultură universală - nr. 12 (124) / 2020 (decembrie 2020)
Adăugat de Georgiana Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!
O, brad frumos!
O, brad frumos, o brad frumos,
Cu cetina tot verde.
Tu ești copacul credincios,
Ce frunza nu și-o pierde,
O, brad frumos, o brad frumos,
Cu cetina tot verde.
O, brad frumos, o brad frumos,
Verdeața ta îmi place.
Când o revăd sunt bucuros
Și vesel ea mă face.
O, brad frumos, o brad frumos,
Verdeața ta îmi place.
O, brad frumos, o brad frumos,
Cu frunza neschimbată.
Mă mângăi și mă faci voios
Și mă-ntărești îndată.
O, brad frumos, o brad frumos,
Cu frunza neschimbată.
O, brad frumos, o brad frumos,
Tu-nchipui pomul vieții,
Ce ni la dus din Rai Hristos
Cum au vestit profeții.
O, brad frumos, o brad frumos,
Tu-nchipui pomul vieții.
folclor românesc
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă n-am bani să-mi cumpăr și eu o insulă, stau acasă. Că tot nu-i mare diferența...
aforism de Gheorghe Bâlici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Insulă fără nume
Insulă fără nume, pierdută în ocean,
Adolescența mea și-acum te mai visează.
Femeie fără nume, cu tâmple de mărgean,
Și astăzi carnea mea aprinsă te cutează.
poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Geneză
De-ar fi din coasta mea nevasta,
N-ar fi așa de grea năpasta...
Dar cred că e din coasta care
O urcă-n viață fiecare!
epigramă de Constantin Păun din Cu ochii- patru (1991)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mă uitai pe Olt în jos ( Doină românească )
Foaie verde măr zemos
Mă uitai pe Olt în jos,
Văzui frunza -ngălbenită
Și pe maica necăjită.
Plânge, plânge și suspină
Că se simte prea străina
Ca frunza de rădăcină,
Ca salcia din gărdină.
Dar salcia nu-i străină,
Are trunchi și rădăcină.
Primavara face frunză,
Arșița să n-o pătrunză.
Face umbră răcoroasă
Și se leagănă duioasă
În grădina de acasă
Casă, vatra mea frumoasă...
Fă măicuță pâine-n vatră
Că-ți vine copila acasă.
Unde este e străină
Și nu prinde rădăcină.
publicată în revista Constelații Diamantine - nr. 12 (124) / 2020 (decembrie 2020)
cântec, versuri de Camelia Oprița din Ulițe și oameni (2020)
Adăugat de Mircea MONU
Comentează! | Votează! | Copiază!
Foaie verde de stejar (Doină românească)
Foaie verde de stejar!
Bade-al meu s-a dus pe vale.
Mult am râs de-al său amar,
C-a plecat de dor și jale.
Foc și pară mă-ndrăgea
De iubire-i spunea cântul.
Să-l asculte cine-mi sta?
Că ofta parcă și vântul.
De durerea-i nu-mi păsa,
Și când el cu jale-adâncă
Dragostea își blestema,
Eu rupeam la flori în luncă.
Focu-i însă nu s-a stins.
Să mă uite calea-mparte!
Și-acum doru-i m-a cuprins,
Văleu mie! că-i departe.
Biata inimă nătângă!
La picioare poa' să-ți moară
Sufletul fără să-ți frângă:
Drag ți-e cel departe doară!
Foaie verde de stejar!
De se-ntoarce bade-al meu,
Am să râd de-al său amar.
De-o pleca, mi-e plânsul greu!
poezie celebră de Iulia Hasdeu, traducere de Monica Pillat
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!
Geneză
De-ar fi din coasta mea nevasta
N-ar fi atât de grea năpasta,
Dar cred că e din coasta care
O urcă-n viață fiecare.
epigramă de Constantin Păun din Trei decenii de epigramă (1999)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mărturia unui cățel
M-am născut într-un padoc
Și-aveam curte, să mă joc,
Dar "părinții" mei umani,
"Duși" în "lumea fără bani",
M-au lăsat abandonat,
Singur și neconsolat...
Am aflat la neamul meu,
Părăsit, cum sunt și eu,
Că edilii de prin țară
Au promis că ne omoară,
Ca nimeni să nu mai vadă
Câini fără... "covrigi pe coadă"...
poligramă de Constantin Enescu (15 aprilie 2011)
Adăugat de Constantin Enescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Prietenie perfidă
Pe cine nu lași sá "moară",
Printre rânduri se strecoară...
De nu știi să te ferești,
Nu te lasă... să trăiești...
epigramă de Constantin Enescu (19 mai 2012)
Adăugat de Constantin Enescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!