Cu aripile cugetării poţi zbura spre veşnicie. De acolo, privind omenirea, o vei vedea prea mică pentru înălţarea şi puterile sale. De aceea împăraţii cugetării nu pot fi înţeleşi şi văzuţi de cei care pot să urce o clipită spre dânşii.

citat din Vasile Conta
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

În trafic

Se pot vedea superbe gâturi
împietrite
de lebede
cu ochelari de cal
la volan.
Care te pot ucide fulgerător
într-o clipită
cu graţia aceea la care ai visat toată viaţa ta
de biciclist prost.

poezie de Şerban Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deschide-ţi inima şi mintea ca aripile unui fluture. Vei vedea atunci cât de sus poţi zbura.

citat din Zeenat Aman
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Naratorul: Odată cu începerea Primului Război Mondial, multe priviri de pe continentul european întemniţat s-au întors cu speranţă, sau cu disperare, spre libertatea din America. Lisabona a devenit marele punct de îmbarcare. Dar nu toată lumea putea ajunge acolo în mod direct, astfel că s-a iţit o potecă întortocheată şi ocolită pentru refugiaţi: Paris-Marsilia... peste Mediterana spre Oran... apoi cu trenul, sau cu maşina, sau pe jos spre Africa, Casablanca, cu oprire în Marocul ocupat de francezi. Acolo, cei norocoşi pot obţine vize şi pot fugi în Lisabona, de-acolo pot ajungând în Lumea Nouă. Dar cei mai puţin norocoşi aşteaptă în Casablanca... şi aşteaptă... şi tot aşteaptă...

replici din filmul artistic Casablanca
Adăugat de Ionita Ioana
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rău de poezie

Zău ai rău de poezie
de-aia nu mai poţi zbura
şi-mi dai aripile mie
ce să fac în slava ta

Dacă vrei eu pot zbura
d(o)ar atât adânc în tine
acolo e steaua mea
o ating şi-mi este bine

D(o)ar atât adânc în tine
mi-ai dat aripile mie
să vedem dacă m-or ţine
eu n-am rău de poezie

Totuşi un trasplant de-aripă
nu se face-aşa în pripă

poezie de Costel Zăgan
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Evadare

Printre pietrele înşiruite respectuos,
Mă îndrept spre ţărmul mării.

"Vorbeşte!
Înţeleg toate limbile din lume!"

Marea râde
Şi-mi arată
Păsări care pot înota,
Peşti care pot zbura
Şi nisipuri care pot cânta.

Şi nu pomeneşte nimic
Despre eternitatea contradicţiei.

poezie de Gu Cheng, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prea des noi ne bucurăm de confortul unei opinii fără disconfortul cugetării.

autor necunoscut/anonim
Adăugat de Lidia Reste
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toată omenirea poate fi împărţită în trei categorii: cei de neclintit, cei care pot fi puşi în mişcare şi cei care îi pot mişca pe alţii.

autor necunoscut/anonim
Adăugat de Lidia Reste
Comentează! | Votează! | Copiază!

O taină e iubirea,

O taină e iubirea,
O taină e durerea
Pentru cei care nu le pot stăpâni.
O taină e lumina,
O taină e plăcerea
Pentru cei care nu le pot privi.
O taină este gândul,
O taină e cuvântul
Pentru cei care nu le pot rosti.
O taină este viaţa,
O taină e şi moartea
Pentru cei care nu le pot preţui.
O taină este dorul veşnic călătorul
Pentru cei care nu pot iubi.

poezie de Vladimir Potlog (12 noiembrie 2021)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când zbori prea sus, cei care nu pot zbura, te văd din ce în ce mai mic...

autor necunoscut/anonim
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Muntele fericirilor

Ce bucurie a fost
pe bunicul meu,
când preotul satului,
întrebat de el,
cum poate ajunge
pe Muntele celor nouă
Fericiri,
a arătat
spre copilul care eram,
spunându-i
că va reuşi doar
cu aripile mele.
Atunci,
aflând că pot zbura,
i-am întrerupt bucuros,
strigând
că vreau să-l duc
pe bunicul
acolo.
Dar, nu ştiu cum,
prins în hora
Timpului,
am uitat de aripi.
Într-o zi,
când am găsit
bastonul bunicului,
de care aveam nevoie
la mers,
am deschis
Cartea Cărţilor,
să găsesc drumul
spre cele nouă Fericiri.
Şi tocmai atunci
a intrat,
în camera mea,
un înger
care mi-a zis
"Bunicule"!

poezie de Pavel Lică din Ecouri din lumină
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Umorul: ingredientul care dă savoare cugetării.

aforism de George Geafir din Strigătul tăcerii (2009)
Adăugat de Cristina Paula Cristescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucian păşea gânditor spre nava construită de el împreună cu cei doi colegi şi prieteni ai săi, cu privirea pierdută în gol, spre nicăieri, fără a vedea nimic în jur. Mergea însă spre nava aceea gândită de el, cea care îi va duce într-o misiune al cărei comandant va fi chiar el...

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvintele de amor fericit sau nefericit nu se pot aplica lui Eminescu în accepţiunea de toate zilele; nici o individualitate femeiască nu-l putea captiva şi ţinea cu desăvârşire în mărginirea ei. Ca şi Leopardi în Aspasia, el nu vedea în femeia iubită decât copia imperfectă a unui prototip nerealizabil. Îl iubea întâmplătoarea copie sau îl părăsea tot copie rămânea, şi el se refugia în melancolie impersonală într-o lume mai potrivită cu el, în lumea cugetării şi a poeziei. De aici "Luceafărul".

Titu Maiorescu în Almanah "Convorbiri literare"
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt o mică furnică între zeci de boi ce încearcă să mă împungă, însă... ironia este că ei sunt prea mari ca să le pot face faţă şi să-i schimb în ceva mai bun, iar eu sunt prea mică pentru a mă putea atinge ei, nici măcar nu mă pot călca în picioare, fiindcă mă strecor.

citat din Natalia Păun (1 iulie 1997)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să nu te uiţi spre pământ, ci, dimpotrivă, ridică totdeauna ochii spre cer: de acolo vin mângâierile pentru cei slabi, acolo e bogăţia celor săraci, acolo e înfricoşarea bogatului.

Balzac în Istoria măririi şi decăderii lui Cesar Birotteau
Adăugat de scofieldutza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Care este folosinţa pasiunilor şi cum pot fi ele numărate. Observ, în afară de aceasta, că obiectele care mişcă simţurile, nu provoacă în noi pasiuni diferite pentru toate diferitele lucruri ce sunt în ele, ci numai prin felurile deosebite în care ne pot face rău, sau ne pot folosi, sau în general pot să ne intereseze şi că folosinţa tuturor pasiunilor constă în aceea că fac sufletul să voiască lucrurile pe care natura le dictează a ne fi folositoare şi să persiste în această voinţă;şi că, aceeaşi tulburare a spiritelor, care de obicei pricinuieşte pasiunile, dispune corpul pentru mişcările care servesc la executarea acelor lucruri. De aceea, spre a le număra, trebuie numai să examinăm în ordine, în câte feluri deosebite - şi care să ne intereseze - pot să fie mişcate simţurile noastre de obiectele lor.

Descartes în Pasiunile
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina

Lumina pe care nu o poţi vedea
Să află ascunsă în inima ta
Lumina pe care nu o poţi vedea
Luminează-n taină calea ta.

Lumina pe care nu o poţi vedea
S-a născut odată cu tine.
Ea este în fiinţa ta,
Şi te călăuzeşte doar spre bine.

Lumina pe care nu o poţi vedea
E splendidă şi frumoasă ca o stea,
S-a ascuns după un nor
Şi aşteaptă să răsară luceafărul, sfetnic călător.

poezie de Vladimir Potlog (17 noiembrie 2023)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Neputinţă

umbra este singurul martor
al copilăriei mele
singura noapte fără vise
în care îmi ascund gândurile
şi singurul viitor
pe care îl pot cunoaşte
fără să-l trăiesc
şi fără să-l pot schimba

căci nu mă pot strecura
printre oameni
ca să mă lepăd de umbră
aşa cum şarpele îşi
leapădă pielea

şi nici nu pot zbura
atât de sus încât
să nu mi se vadă umbra

iar cu aripile de împrumut
ale fluturelui care polenizează
lumina stelelor

îmi pot împodobi
doar cuvintele

poezie de Ionuţ Caragea din Umbră lucidă (aprilie 2016)
Adăugat de Ionuţ Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Într-o zi

cobor un drum pe care lava nu poate erupe
către soarele dimineţii care nu poate cădea din ceruri
mă întâlnesc cu o femeie urâtă de care nu mă pot îndrăgosti
ea ţine în mâini un peşte mort care nu mai poate fi readus la viaţă
foloseşte un limbaj murdar care nu va putea fi niciodată frumos
în acest moment nu-mi pot creşte aripi pentru a zbura în norii de pe cer
mă duc acasă la o clădire care nu se poate prăbuşi
îl întâlnesc pe tata cu care nu mă pot înţelege
în acest moment sunt prea mare
şi nu mă pot transforma într-un şobolan
pentru a mă furişa tăcut într-o gaură de sub duşumea
la noapte mă culc într-un pat care nu poate deveni o mare întinsă
în acest moment nu pot muri
dar am un vis:
soarele cade pe pământ
lava ţâşneşte din adâncuri
mă înalţ la cer
sărutând buzele dulci ale unei femei
peştele pe care ea îl ţine în mâini cântă imnuri
tatăl meu îngenuncheză lângă o ruină
şi spune arătând spre cer
"ce om mare este acolo"
dimineaţa următoare mă trezesc din vis
şi nu-mi vine să cred că totul a fost real.

poezie de Sheng Xing, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când tai aripile celor care pot zbura, rămân toţi la pământ.

aforism de Dorel Schor
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!