"Săgețile" epigramistului Cincinat Pavelescu
De-ar trage o săgeată, zece,
Din arcul său, azi legendar,
Puțin probabil că ar trece,
Prin pielea de parlamentar.
epigramă de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Puțin sonate (2011)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Despre Cincinat. Și totuși...
De-ar trage o săgeată, zece,
Din arcul său, azi legendar,
Puțin probabil că ar trece,
Prin pielea de parlamentar..
madrigal de Dan Căpruciu din Săgețile lui Cincinat (2002)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zece
Dacă numeri pân' la zece,
Zice-se, mânia-ți trece.
Șeful, cât mi-e de urât,
După "zece"-l strâng de gât.
epigramă de Mihai Teognoste din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Culmea forței
Să tragi o săgeată cu Arcul de Triumf!
culmi
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
"Virginitate"
O nouă modă-a prins din plin:
Miresele pretențioase,
Doresc ca singure foloase,
Să fie mirele virgin
Și Safta, faină ca un crin,
De zece ani trăiește-angoase
În căutări tumultuoase,
Până-l află pe Valentin
Și-n noaptea nunții, c-un suspin,
Prin gesturi tandre și succinte
Testând puțin câte puțin,
Surprinsă a luat aminte
Descoperind că e virgin,
Nu unde vrut-a, ci la minte!
sonet epigramatic de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Sonate rău (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
tu
o săgeată pornită
din lumi doar de tine știute
eu
altă săgeată plecată
din ochiul verde căprui
spre zidul care
iată
reverberează
în fereastra cetății care știe
că azi
săgeata are gust de trădare
zeii sunt obosiți de prea multe amurguri
și se ascund
în spatele oglinzilor ovale
la mine ajunge un dinte
din vârful de stea
tu ești cel care mânuiești arcul
ții degetul strâns pe săgeată
de ce ne condamni pe-amândoi
la o singură viață
eu verde căprui
tu înveșmântat în zăpadă
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O precizare:
Dacă, după o săgeată,
Nu i-ai jumulit panașul,
Arcul este fără pată
Și de vină e arcașul!
epigramă de Tudor Mușatescu din Epigramiști români de ieri și de azi (1975)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
și-a întins arcul
a pus o floare drept săgeată
a țintit iubirea vieții lui
și-a ucis-o
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru tinerii epigramiști. Și - o precizare:
Dacă, după o săgeată,
Nu i-ai jumulit panașul,
Arcul este fără pată
Și de vină e arcașul.
epigramă de Tudor Mușatescu din Antologia epigramiștilor români (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
De-ar fi
De-ar fi să-mi umpli ochiul gol
Și gândul doar cu tine,
Spre tine aș veni în zbor
Și toată aș fi cu tine.
De-ar fi să fie iarăși verde
Și dorul să m-aștepte în poartă,
Printre culori nu m-aș mai pierde,
Uitând de lacrima sărată.
Rotund m-aș face acoperit,
Cu ochi și mâini de-a valma,
Spre tine aș trece prin zenit,
Prin vânt și frig chiar iarna.
Aș ține-n brațe orice frunză
Și umbra pietrei mi-ar fi dragă,
Desculță aș dansa prin iarbă,
Doar eu să-ți fiu mereu cea dragă.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
"Reciprocitate"
Cupidon cu-a lui săgeată,
Bine a țintit și iată,
N-ai iubirii ce să-i faci:
Eu te plac și tu... îmi placi.
epigramă de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Oarecum sonate (2011)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe Dunăre de-ar curge vin
Pe Dunăre de-ar curge vin,
Atunci șiretul Păstorel
Ar face-un șanț, fără mult chin,
Și-ar trage Dunărea la el!
epigramă de Gabriel Teodorescu din Păstorel, politice și apulitice (1939)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Liniștea de la zece
Liniștea de la zece
vine și trece mai departe
prin aerul rece.
Pleacă și vine
prin fereastra nopților albe
care nu se închide prea bine.
E caldă,
tăcută,
cu aripi cusută...
Doar e de la zece
și trebuie să urce, să adulmece,
să se strecoare printre ghivece,
să nu se împiedice, să nu se înece
în marea de gânduri întâlnită în drum
de la începuturi
și până acum...
La mine poposește mai mult
căci știe că mă feresc de tumult.
Mă înconjoară ca un pled de lână pufoasă
mă face să mă simt bine în casă,
aproape că mă copleșește
cu atenția-i insistentă,
așa de mult mă iubește...
De multe ori o trimit la plimbare,
dar nu vrea să plece,
stă cu mine pe margini de suflet
și-mi îngână în tăcere un cântec,
mă atinge din când în când,
vrând parcă răspuns,
mai ales atunci când dau semne de plâns...
O atingere moale, ușoară,
parcă ar fi a unui alt suflet
ce zboară,
căutându-și și el liniștea
și din pură întâmplare,
a ajuns tocmai în casa mea.
Liniștea de la zece
vine și trece,
trece și vine
prin fereastra nopților albe
care nu se închide prea bine.
poezie de Marilena Ion Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În vreme ce ea trece
Când stau la fereastră,
Prin geamul înălbit de ninsoare,
Văd imaginile ei drăguțe în vreme
Ce trece... trece... trece pe-aproape...
Întristarea și-a aruncat vălul peste mine:
Mai puțin o creatură în acestă lume
Și un înger mai mult în ceruri.
Când stau la fereastră,
Prin geamul înălbit de ninsoare,
Cred că-i văd imaginea,
Care acum nu mai trece... nu mai trece pe-aproape...
poezie de Fernando Pessoa, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântec de zece
pe sârma de rufe
atârnă zece cârlige colorate.
în palmele mele
zece degete adună lumina
din primele zece raze de soare
ce proptesc cerul.
printre ramuri
zece frunze îngălbenesc
văzând cu ochii.
crizantema își deschide zece petale
și zece boabe de rouă
se rostogolesc în privire.
această dimineață
ar putea fi una de zece stele
dar nu e decât
o dimineață de toamnă!
poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rugă
De-ar fi să știi ce greu apasă
O viață de singurătate,
Pe lângă mohorâta-mi casă
Ai trece poate.
De-ar fi să știi ce blândă este,
În suflet trist o mângâiere,
Tu mi-ai privi pe la ferestre
Ca fără vrere.
De-ar fi să știi ce balsam poartă
O inimă ce-a ta o cheamă,
Te-ai așeza la mine-n poartă
Ca și o mamă.
De-ar fi să știi că ești iubită
Și dacă-n minte-ar fi să-ți vină
Cum, ai păși de prag venită
Fără pricină.
poezie celebră de Sully Prudhomme, traducere de Al. Rally
Adăugat de Silvia Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poetul dimineților
tulburi trage o ochiadă spre femeia
ce lasă o dâră fină de parfum
în graba ei pe tocuri nefiresc de mari
după ce noaptea și-a ascuțit ghearele
fără milă pe pielea tânărului iubit
poetul dimineților disperate trage
cafeaua sub nasul ce simte aroma
toamnei ce vine din parc
purtată de un vânt ce se-nvârte
fără rost prin părul ruginit al vecinei
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Soacra mea se "ține" bine
E rotunjoară ca un debrețin,
La vorbă-i dulce ca o caramea,
Cu zece ani arată mai puțin...
Cu zece ani din tinerețea mea!
epigramă de Gheorghe Suciu din Epigrame cu și despre femei (1999)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Guvernanții
Ei se laudă că fac
Din întuneric lumină.
Că iau pielea de pe drac
S-o aștearnă în grădină.
Dar, prin tot ceea ce fac
Debitează doar minciuni.
Nu iau pielea de pe drac,
Iau pielea de pe români.
poezie de Dumitru Delcă (4 noiembrie 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Facebook se schimbă... Încă o dată! Probabil trece prin pubertate.
citat din Manasa Rao
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
A urmat trăncăneala a zece mii de limbi. O clipă după aceea, zece mii de fețe s-au întors spre cer, zece mii de pipe căzură deodată din colțurile a zece mii de guri și un strigăt, care nu poate fi asemuit cu nimic altceva decât cu vuietul Niagarei, răsună îndelung, cu putere, cu furie, prin toate împrejurimile Rotterdamului.
Edgar Allan Poe în Mellonta tauta
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!