Ştreangul atârnat de viaţă

Răsăritul meu în lume
Zi şi noapte se perindă
Şi mă văd într-o oglindă
Că menirea ce-o avum, e

Aţă atârnând fatal
Omul e chemat s-o poarte
De la naştere spre moarte
Până trece pe alt mal

Un mister sau o enigmă
Ştreangul atârnat de viaţă
Legănându-se răsfaţă
Miezul dintr-o paradigmă

Eu am fost? Sau poate altul?
Fiecare om o haină
Trece marea ca o taină
Petrecându-se înaltul

poezie de Ion Untaru
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ştreangul atârnat de viaţă

Răsăritul meu în lume
Ca-ntr-un vis mi se perindă
Şi mă văd într-o oglindă
Că menirea ce-o avum, e

Aţă atârnând fatal
Omul e chemat s-o poarte
De la naştere spre moarte
Până trece pe alt mal;

Un mister sau o enigmă
Ştreangul atârnat de viaţă
Legănându-se răsfaţă
Miezul dintr-o paradigmă

Eu am fost? Sau poate altul?
Fiecare om o haină
Trece marea ca o taină
Dintr-un port în celălaltul

poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Într-o noapte ne-am dus într-un loc secret din pădure, unde am trasat Marele Cerc al Maeştrilor – element care nu se invocă decât în cazuri de urgentă excepţională. Şi Marele Con al Puterii a fost ridicat şi îndreptat spre Hitler, iar porunca care a fost dată este: nu poţi trece marea, nu poţi trece marea, nu poţi trece marea, asemenea cum în vechime a fost făcut cu Napoleon sau cu Armada Spaniolă.

Gerald Gardner în Witch
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un pod de-a lungul râului... Nu poţi trece de pe un mal pe altul, poţi doar să însoţeşti râul în devenirea lui, de la izvor şi până la vărsare, de la naştere şi până la aneantizare... Un pod evident inutil, pe care nu va trece, poate, nimeni, niciodată...

Mihail Mataringa (10 decembrie 2016)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Invitaţie

Te-am invitat într-o călătorie
Pe-o barcă, printre stele.
Te-am chemat cu mine
Să locuim pe-un nor
Să nu cunoaştem naştere,
dorinţă, clipă, moarte.
Te-am chemat în zări
Să ne ascundem de noapte,
Să ne hrănim cu şoapte
Departe de naştere,
dorinţă, clipă, moarte.

poezie de Claudiu Ovidiu Tofeni din Pas pierdut (2009)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa devine superbă în clipa în care înţelegi un simplu adevăr psihologic: Fiecare om trece realitatea prin propriul filtru de gândire, experienţe trecute, sentimente şi emoţii, temperament şi 1000 de alte mari sau mici filtre. Aşadar fiecare om are propria lui experienţă legată de viaţă, propriul lui ADEVĂR, propria lui DREPTATE şi propria lui REALITATE. Unii oameni (cam mulţi), nu doar că nu acceptă că omul de lângă trăieşte o altă experienţă şi că adevărul pentru el e altul, ci mai vor, cu mari eforturi, certuri, nervi, stres şi relaţii distruse, să impună adevărul lor altora, în loc să folosească acea energie pentru a-şi face viaţa fericită. Deci îţi vezi de treaba ta şi eşti fericit într-o lume în care poate toţi văd lucrurile altfel decât tine sau eşti nefericit pentru că nu văd toţi la fel de îngust ca tine?

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Până trece lumina prin el

Luna de pe cer
luna dintr-o băltoacă
ia ursul şi joacă
joacă-l pe vecin, joacă-l pe primar
agaţă-l de felinar
până trece lumina prin el
şi se face cuminte ca un căţel

Cine geme, cine se teme
lustruieşte toată ziua la steme
pentru oameni mari, pentru oameni mici
care le pun la spinare şi urcă
iar acolo unde calcă, spurcă
şi nu mai vin niciodată îndărăt
nici prin zloată, nici prin omăt

Câte noduri, câte poduri
trăim într-o lume de coduri
nu mai poate nimeni să le dezgroape
şi între ele numai atrape
degeaba mă perii, degeaba mă sperii
că nu poate nimeni să te scape

poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Colţul de oglindă

Ciobit în colţul de oglindă
În care nu mă recunosc
Păduri de conifere şi de mosc
Cu iarba serii se perindă

Şi-atunci o dulce reverie
Cu herghelii de doruri multe
Inundă stepele oculte
Ca un mister ce mă îmbie;

Şi pretutindenea un rost
În văzul nostru se ascunde
Chemarea muzelor pe unde
Cu anii tineri am mai fost -

Peregrinări din alte ere
Ca un tabu inconfundabil
În zborul unui dirijabil
Cu care nu mai faci avere

Adesea mă visez zburând
De voie într-o croazieră
Că zău, m-aş stabili în stratosferă
De n-ar avea şi alţii-acelaşi gând!

poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nici un sclav şi nici un rege

Cere-mi luna de pe cer
N-am să zic că nu se poate
Zborurile noastre toate
Sunt pătrunse de mister!
Nici un sclav şi nici un rege
Poate n-a-ndrăznit să-ţi pună
Peste frunte o cunună
Fiindcă nu te înţelege!
Şi se scurge suferindă
Ziua celor ce preferă
Plânsul tău de baiaderă
Spânzurat într-o oglindă

Parc-aş fi la o-nchisoare
Ţarcul care dă fiori
Unde nu mai poţi să mori
Dacă ai iubit o floare!
Cercul nostru s-a închis
Dincolo de el, nu mai poţi trece;
Noaptea piramidele aztece
Poartă fluturi spre abis.

poezie de Ion Untaru din Fântâna în care se văd sufletele (2005)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marea Uitare

Am fost invitat într-o seară,
la masa din Marea Uitare,
acolo gustând, fiecare,
doar gânduri ce-s gata să moară.

Eram invitat de onoare,
servit doar cu cele lăsate
la urmă să fie uitate
-desert pregătit cu răbdare-

Zâmbeam cu tristeţe pe faţă,
ştiind că eram doar o umbră
uimită, la masa cea sumbră

a celor plecaţi dintr-o viaţă
spre alta, un drum ce te-nvaţă
că "Marea Uitare" răsfaţă.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O viaţă cu tine

Iubitule, timpul trece lent, în zadar
Când nu eşti tu la pieptul meu.
Şi sunt amare zilele din calendar
Fără tine... parcă nu-s eu, mi-e greu.

În faţa mea, chipul tău se perindă
Aş vrea să-mbătrânim împreună.
Să-ţi văd o viaţa reflexia-n oglindă,
Să te ţin în gând, suflet şi de mână!

poezie de Alina-Georgiana Drosu (19 iulie 2016)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vară târzie

Vremea iubirilor noastre-a fost vara fugară,
vara târzie-a pus capăt grăbitului zbor.
Parca văd cum plecai pe nisip – strigau,
strigau şi piereau în septembrie mâinile tale.

Nu mai ştiu ce-a urmat după tine.
Poate un gol, poate păsări sau vânt.
Te-am chemat încă mult timp şi nimenea nu-mi răspundea,
până când într-o noapte a răspuns pentru tine zăpada.

Ar fi fost să te uit ori să-mi spun
ca-ntâlnirile noastre n-au fost decât visul grădinii aceleia,
că volutele sânilor tai nu erau decât umbletul lunii prin apă,
surprins de un tânăr.

Dar vara de câte ori trece şi tremură-n zare
din nou bănuindu-se toamna cu capul tău roşu,
văd iarăşi nisipul acela, văd iarăşi cum pleci - şi strigă,
strigă pierind în septembrie mâinile tale.

poezie clasică de A.E. Baconsky
Adăugat de CristiB
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sculptorul orb

Lupii verii nesătui
Mişună că sunt destui
Vârful crestelor abrupte
După pradă să se-nfrupte
Într-o ţară-a nimănui

Versurile dintr-o strofă
Urcă scările în top
Încât fiecare clop
Îl umplea o catastrofă
Amintind de-un alt potop

Cu ciocanul şi cu dalta
Parcă-alergi dup-o statuie
Care e şi parcă nu e
În muzeul de la Malta
Bine potrivită-n cuie

Într-un bloc amorf de piatră
L-am văzut pe sculptor orb
Dăltuindu-şi un alt corp
Pe când câinii nopţii latră
Zborul fiecărui corb

Fulgerele se ţin lanţ
Iar cioplitul e o taină
Armonia, doar o haină
fericită. Un bilanţ
Pe o frescă din Bizanţ.

poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Buclă atemporală

aşteptăm noul an cu stupoare,
cu dragoste,
unii cu emfază, alţii vexaţi sau
anxioşi,
aşteptăm cu toţii această centrifugă viitoare
a vremurilor
să ne mixeze unii
în alţii,

aşa este de fiecare dată
când busola timpului ne arată
aceeaşi nefastă şi inevitabilă direcţie,

an după an aşteptăm o buclă atemporală
care să ne aspire spre alt spaţiu,
un vortex spre alt univers,
să ne trimită pe altă lume,
în altă poveste
poate mai bună ca aceasta,
sau într-o noapte absolută
fără întoarcere.

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Avatar

Pot fi cine vreau sau orice şi oricând
N-am limite-aici, au rămas pe Pământ,
Îmi place pe Net şi mă bucur de dar
Al meu, de la mine: al meu avatar.

E liber ca gândul, născut dintr-o stea,
Dar este şi om, e imaginea mea.
Scăpat de restricţii, el poate fi vânt
Ce poate să aibă zvâcniri de cuvânt,

El poate să bea din pocalul zeiesc
Să zboare prin locuri ce mi le-amintesc,
Să schimbe tărâmuri uitate de timp
Ce s-au prăfuit în atâta răstimp,

El poate iubi pe oricine, oricând,
Ciudat şi zburdalnic, apoi, mai flămând,
Se poate preface-ntr-un vultur, pe cer,
Zburând spre înalturi, chemat de mister,

El poate orice şi mă bucur de el
Căci e ce eu nu-s, el e fals, eu sunt cel
Cu dorul de-Acasă, sau nu? - n-am habar!
Sunt eu, sau un biet inventat avatar?

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De patru lucruri, în mod fatal, nu poate omul să scape: de naştere, de bătrâneţe, de moarte şi de prostie.

aforism de George Geafir din Strigătul tăcerii (2009)
Adăugat de Cristina Paula Cristescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mâine...

mâine poate-o fi mai bine,
mâine, mâine, unt pe pâine,
mâine cu un pic de soare,
mâine poate nu mai doare

mâine poate o speranţă,
mâine o zi şi-o nouă viaţă,
mine poate răul trece,
mâine văd ce se petrece

mâine mult mai bun ca azi,
mâine foşnetul din brazi
mă va ridica de aripi,
mult mai sus de joase valuri

mâine, mâine, până mâine,
e prea mult şi nu-mi e bine,
până mâine înc-o noapte,
o voi trece, n-am ce face

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O geană

O geană de lumină
Străbate din oglindă
Unui univers parabolic
Purpurie sau străvezie
Trece oportună prin vid
Fosforescentă sau străcojie
Până la proba de foc
Ideală sau din fotoni
Cu iz de aventură
Ondulatorie şi crepusculară
Speranţă de viaţă
Energie vibrantă
De origine angelică
Fără egal în univers.

poezie de David Boia (7 februarie 2021)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu trebuia să mă întoc să văd cine era - era o voce pe care aş fi recunoscut-o oriunde - aş fi recunoscut-o şi i-aş fi răspuns indiferent dacă eram trează sau adormită... sau chiar moartă, pariez. Vocea pentru care aş trece prin foc, sau, mai puţin dramatic, aş trece prin bălţi în fiecare zi, prin ploaia rece şi neîncetată.

Stephenie Meyer în Lună nouă
Adăugat de lala
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scara

Alunecaseşi dintr-un pardesiu
trotuarul îţi fugea de sub picioare
şi între tată şi fiu
dintr-odată s-a făcut târziu
ca-ntr-o vâltoare

Această pâine
care ne-a fost promisă azi,
care ne va fi promisă şi mâine,
ne va fi refuzată poimâine
şi pentru om şi pentru câine

Tot ce auzim împrejur
despre un erou sau un fur
se lipeşte sau se agaţă
ca un plasture sau ca o aţă
de aer, de noi, de voi, de copaci
învaţă şi taci
peste tot e o scară
înăuntru, în afară
pentru cel chemat, pentru cel nechemat
şi noaptea te trezeşti legat

poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Diligenţa

Trece vremea ca o diligenţă
Cu surugii în uniformă
Ne preia la naştere şi p-ormă,
Ne depune cu indiferenţă

O plătim cu viaţa şi atât
Surugiu, nu te grăbi deloc
Toţi ajungem în acelaşi loc
Într-o clipă, într-un ceas, numaidecât!

Alţii-n urmă îşi aşteaptă rândul
La poştalionul vieţii lor
Şi de când se nasc şi până mor
Totul curge repede ca gândul!

poezie de Ion Untaru din Condorul (2001)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!