Spre amărăciunea iubitorilor de cunoaştere, întregul spectru de înţelegere, întrece cu uşurinţă măsura oricărui potenţial de exprimare. La sfârşitul vieţii, atât de râvnitele răspunsuri vor rămâne limitate... chiar şi dincolo de ea. Alimentaţi de prea multe scopuri evazive, prospectăm sugestii expresive, în scurte nostalgi naive. Dovedindu-ne prea săraci spiritual să putem întreţine bucuria, ne manifestăm fiecare în parte, aceeaşi sumbră fascinaţie pentru o cât mai deosebită suferinţă. Pierduţi pe calea dinaintea propriei noastre fericiri, se poate întrevede cu uşurinţă, asemănătoarea noastră identitate aberantă. Lipsiţi de cel mai minim argument de a putea găsi un echilibru de a trăi; stăm şi privim fără rezerve, propria decădere. Neglijarea fericirii, reuşeşte să particularizeze teribila noastră indentitate universală într-un registru meschin.

Iosif M. Cristian în Forţă şi metamorfoză
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dincolo de bucuriile şi necazurile vieţii, ne trezim deseori bătrâni, prea bătrâni şi prea bolnavi pentru a ne putea bucura de realizări, prea bătrâni pentru a putea hrăni din înţelepciunea noastră generaţiile ce ne urmează. Ajungem, dacă ajungem... la vârsta la care timpul este adversarul cel mai de temut şi cel mai atroce, căci abia atât de târziu înţelegem cât de preţios este timpul şi cât de puţin mai avem din această comoară.

Rodica Nicoleta Ion în Dialog cu fericirea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bucuria reuşeşte să îi facă pe oameni mai buni. Doar astfel, sufletul... poate aprinde în trupurile noastre, lumina dulce a vieţii. Bucuraţi-vă fără ruşine, tristeţea e o ruşine mai mare. (Îngăduitor, privesc impertinenţa acestor rânduri. Câtă "poezie" într-o zi atât de plictisitoare.)

Iosif M. Cristian în Forţă şi metamorfoză
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Partea cea mai interesantă a vieţii rămâne tăcerea; pe care o savurez din plin, printr-un larg suspin. O largă cunoaştere a existenţei, depăşeşte orice realitatea absurdă, a puterii noastre mentale. Ca un indice triumfător, justeţea morală a devenit o batjocoră generală... În neisprăvita noastră viaţă, dacă vom încerca să ne plătim măcar o parte din greşelile înfăptuite, vom fi împietriţi; acestea vor depăşi cu mult valoarea existenţei noastre.

Iosif M. Cristian în Forţă şi metamorfoză
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întregul trecut al omenirii a pus un foarte mare preţ pe sărăcie, pe care a echivalat-o cu spiritualitatea, ceea ce este cu totul lipsit de sens. Spiritualitatea este singura bogăţie care i se poate întâmpla unui om. Ea conţine toate celelalte bogăţii. Ea nu este împotriva nici unei alte bogăţii; ea este, pur şi simplu, împotriva oricărui fel de sărăcie. Pe de-o parte, oamenii respectă sărăcia, iar pe de altă parte, vă îndeamnă: "Ajutaţi-i pe cei săraci!" Ciudat! Dacă sărăcia este atât de spirituală, atunci cel mai spiritual lucru este acela de a transforma un om bogat în unul sărac. Ajutaţi-i pe bogaţi să devină săraci, astfel încât să fie spirituali. De ce să-i ajutăm pe săraci? Vreţi să le distrugem spiritualitatea? A trăi în abundenţă este singurul lucru spiritual care există.

Osho în Viaţa este aici şi acum
Adăugat de Andreea Trifu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fericirea se integrează cu uşurinţă în limitele nevoilor noastre, dar nu şi a pretenţiilor noastre.

aforism de Iosif M. Cristian din Elveratoare
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cele mai multe umbre din viaţa noastră apar din cauză că stăm în calea propriei noastre lumini.

citat celebru din Ralph Waldo Emerson
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu încape nicio îndoială că orice cunoaştere a noastră începe cu experienţa; căci prin ce altceva ar putea fi deşteptată spre funcţionare facultatea noastră de cunoaştere, dacă nu prin obiecte care exercită influenţe asupra simţurilor noastre şi care, pe de o parte, produc ele însele reprezentări, pe de altă parte, pun în mişcare activitatea noastră intelectuală, pentru a le compara, a le lega sau a le separa, prelucrând astfel materialul brut al impresiilor sensibile într-o cunoaştere a obiectelor care se numeşte experienţă? Astfel, cronologic, nicio cunoaştere nu precede în noi experienţa, şi cu ea începe orice cunoaştere.

Immanuel Kant în Critica raţiunii pure
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Societatea ( puls - radiografie - tratament)

Se aud sunete ciudate,
O fi inima noastră ce bate?
Se văd semne de umanitate,
Câtă dragoste e în societate?

Multe întrebări fără răspunsuri.
Sunt prea multe neajunsuri!?
Dintre toţi dumnezeii societăţii,
Cine este de fapt creatorul vieţii?

Când bătăile inimii sunt tari,
Oamenii sunt foarte mari...
Când bătăile inimii sunt slabe,
Oamenii merg în patru labe...

Părinţi ce nu-şi cunosc copiii,
Copii ce cresc fără părinţi.
Unde suntem, unde sunt viii?
Doar morţii trăiesc printre sfinţi?

Bătrâni ajunşi fără identitate,
Uitaţi complet de comunitate.
Cine să cunoască istoria reală?
Copiii sunt îndoctrinaţi la şcoală.

Cine să îndemne la unitate?
Când autoritatea e doar în acte.
Cine să răspundă pentru fapte?
Când criminalii au imunitate.

Atâtea drame şi atâtea tragedii,
Dar societatea este bucuroasă.
Unii trăiesc de parcă n-ar muri,
Alţii supravieţuiesc şi fără casă.

Iată frecvenţa inimii cum bate!
Comuniunea noastră este pe moarte.
Inima societăţii nu mai răzbate,
Iar doctorul este mult prea departe.

Acum este nevoie urgentă de tine!
Mare nevoie este acum şi de mine!
Doar împreună putem supravieţui,
Numai prin înţelepciune putem trăi.

Atâta timp cât sângele pulsează,
Speranţa noastră se înseninează.
Toţi avem datoria de a muri...
Dar avem şi bucuria de a fi vii!

Copiii sunt frumosul nostru viitor,
Bătrânii ne sunt baza cu istoria lor.
Societatea să fie un munte de iubire,
Escaladarea vieţii să ne fie fericire.

poezie de Ovidiu Kerekes (23 ianuarie 2023)
Adăugat de Ovidiu Kerekes
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trebuie să trasaţi scopuri mari în artă şi în viaţă. Dacă vreţi să desenaţi un cerc, el trebuie să fie atât de mare, încât să nu-l terminaţi până la sfârşitul vieţii. Noi vedem doar o parte a cercului, iar cealaltă parte este dincolo de privirea şi viaţa noastră.

citat din Shigeaki Hinohara
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

A citi însemnează a gândi. Nu poţi gândi cu uşurinţă despre prea multe probleme, dar poţi citi despre prea multe. Cu cât mă gândesc la mai multe probleme, adică cu cât încerc să le aduc în legătură cu experienţele mele şi cu sistemul meu de gândire, cu atât câştig mai multă putere.

citat clasic din Georg Christoph Lichtenberg
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă pui o mână de sare într-un pahar cu apă, nu mai poţi bea din acea apă. Dacă, însă, presari sarea într-un râu, oamenii vor continua să ia apă din el pentru a bea, a face mâncare şi a spăla. Râul este imens şi are capacitatea să primească, să îmbrăţişeze şi să transforme. Când inimile noastre sunt mici, înţelegerea noastră şi compasiunea noastră sunt limitate şi ajungem să suferim. Nu putem accepta sau tolera pe alţii ori defectele lor şi le cerem să se schimbe. Atunci, însă, când inimile noastre se extind, aceleaşi lucruri nu ne mai deranjează în niciun fel. În acest caz, avem o mulţime de înţelegere şi compasiune şi putem să-i îmbrăţişăm pe ceilalţi, îi acceptăm pe alţii aşa cum sunt şi apoi ei au cu adevărat şansa să se transforme.

citat din Thich Nhat Hanh
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu admir o femeie atât pentru frumuseţea ei, cât mai ales pentru feminitatea ei, pentru acea intraductibilă eleganţă care, manifestându-se discret şi suveran, dezarmant de simplu, poate răvăşi, cu uşurinţă, mintea oricărui bărbat.

citat din Cosmin Neidoni
Adăugat de cnn
Comentează! | Votează! | Copiază!

Parcurgem calea spre Eden

Călăuziţi de-aceeaşi Carte
Parcurgem calea spre Eden
Dar focul viselor deşarte
L-am transferat în alt teren.

Trimitem gânduri spre Cetate
Că-n alte zone e pârjol
Ne-am ancorat în Trinitate
Căci a umplut al vieţii gol.

În fiecare zi prezenţa
Fără de care am pieri
Ne fericeşte existenţa
Chiar dacă sunt intemperii.

În timpul zilelor toride
Prea multe umbre nu găsim
Şi totuşi noi putem decide
Doar către glorii să păşim.

Prin densa pâclă de probleme
Ne-am pierde dacă n-am vedea
Pe Cel ce vrut-a să ne cheme
Ca multe daruri să ne dea.

Da, slăbiciunea-i trecătoare
Şi iarăşi pasul e vioi
Să biruim în încercare,
Să nu ne frângă vreun puhoi.

Spre farul care nu se stinge
Privim, mereu, încredinţaţi
Că nimeni nu poate învinge
Un crez la care-am fost chemaţi.

poezie de George Cornici din Pelerini printre versuri (22 iunie 2016)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când privesc din/ca ubicuitate divină noi toţi suntem Casa lui Acasă. Când privesc în/ca şi gând nici cea mai smerită dintre minţi nu poate găsi calea către Acasă. Căci toate minţile acestei lumi puse la un loc nu valorează mai mult decât un gram de deşertăciune. Cât priveşte Calea care ne-ar aduce Aici, Preaiubitul spune: "Necunoscute sunt căile Domnului!" şi aşa vor rămâne în veci pentru că nu contează ce minte umană. Inima noastră este deja Acasă, doar gândul speră să găsească o cale pentru a ajunge la ea. Dar după ani de căutări de frământări de urmat o cale sau alta, abandonăm gândul şi odată cu el şi căutarea şi atunci descoperim că dintotdeauna suntem Isihia, nu putem găsi Pacea Necreată a Inimii după cum nu o putem pierde, putem doar să nu o mai tulburăm cu gândul. E atât de simplu!

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pacea este vibraţia dragostei în sufletul oamenilor, această dragoste ce poate să se amplifice printr-un exerciţiu susţinut. Pacea este calea înţelegerii, a încrederii, calea unei prietenii sincere între popoare, este condiţia fericirii pe pământ. Viaţa poate să înflorească atunci când există o pace durabilă. Trebuie să luptăm pentru menţinerea păcii pe Planeta albastră, pentru a oferi tinerei generaţii şansa de a-şi trăi viaţa în plenitudinea tinereţii, de a-şi afirma personalitatea, de a-şi dărui întregul lor potenţial fizic şi intelectual pentru progresul umanităţii, pentru bunăstarea societăţii. Pentru orice stare conflictuală trebuie găsite una sau mai multe soluţii pacifiste şi de fiecare dată când există, trebuie folosită calea tratativelor, pentru a le rezolva. Pacea favorizează dezvoltarea armonioasă a tinerei generaţii, cea care poate să găsească o cale eficace a unei comunicări favorabile între oameni. Idealul păcii este viaţa prosperă, căci astfel banii nu mai sunt dirijaţi pentru a produce moarte, distrugere, mizerie, ci pentru a face să înflorească floarea vieţii. Pacea oferă energia creatoare care poate construi o lume, pacea aduce fericirea, acea fericire care vine să îmbogăţească viaţa noastră, această fericire atât de dorită pe pământ. Pacea este şansa unei munci care poate înnobila omul, care determină progresul tehnic şi cultural. Pacea este înţelegerea, armonia dintre oameni, viaţă fericită pe pământ, fără atrocităţile războiului.

Ecaterina Chifu în Reflecţii / Reflexions (2006)
Adăugat de Ecaterina Chifu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dincolo de uşa interzisă clocoteşte viaţa morală a fiecăruia dintre noi. În odaia aceasta, în care nimeni nu poate pătrunde fără voia noastră şi a cărei uşă rămâne pentru ceilalţi cel mai adesea închisă, se desfăşoara drama fiecărei vieţi. Acolo au loc complezentele noastre cu noi, acolo îşi au sălaşul duplicităţile noastre, de acolo ne procurăm scuzele pentru tot ceea ce facem. Însă tot de acolo apare şi creşte dezgustul de noi, acolo cad măştile pe care îndeobşte le purtam, acolo are loc suplicierea noastră, judecata noastră şi, în sfârşit, tot de acolo obţinem un nou termen de graţie pentru a putea parcurge o altă bucată din drumul pe care-l mai avem în faţă.

Gabriel Liiceanu în Uşa interzisă (2002)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vin iubirile...

Vin iubirile ca bruma şi se lasă peste toate,
Strălucesc pe-a noastră cale, numai noi nu le vedem,
Căutăm sclipiri de aur chiar de ştim că nu se poate
Şi ne supărăm degeaba când dorim şi nu le-avem!

Vin iubirile ca ploaia cea călduţă şi de vară
Răcorind smaraldul vieţii, însă noi mereu fugim,
Ne e teamă, cred, de ploaie, însă ploaia vieţi-i rară,
Ea ar vrea să ne cuprindă, însă noi ne-adăpostim!

Vin iubirile ca ziua după nopţi de întristare,
Însă noi, fugind de noapte, ziua n-o putem zări,
Ne dorim s-avem de toate, chiar de ştim că-s trecătoare
Însă ne dorim prea multe, şi n-avem cum le trăi!

Vin iubirile prin iarnă, şi prin toamne, şi prin veri,
Şi prin primăveri cu floare ce se scutură apoi,
Fiecare are-o clipă până-n soare, de prin ieri
Şi de n-o primim în suflet nu mai trece pe la noi!

Vin iubirile ca viaţa, cu un răsărit şi-apus
Şi ne stau cu drag în cale, poate, poate le-om vedea,
Dar mândria ne orbeşte, şi privim mereu prea sus...
Îşi iau zborul spre departe... Nu mai vin... nu le chema!

poezie de Lili Şipoteanu (15 noiembrie 2015)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ipocrizia vieţii, creste de la o dezamăgire la alta. Dificultatea oricărei explicaţi, înmărmureşte respiraţia in uriaşe deficite sufleteşti. Nu putem face uz prea mare de sinceritate, durerea ar fi mult prea mare si nedreapta in acelaşi timp. Vrem nu vrem, marile lupte pe care le vom purta in lume, vor începe si se vor sfârşi întotdeauna cu noi.

aforism de Iosif M. Cristian din Forţă şi metamorfoză
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În aceste zile în care oportunităţile noastre sunt limitate, singurătatea tinde să predomine şi frica îndoaie chiar şi cel mai puternic om. În zilele întunecate ale mileniului nou, poezia este o referinţă şi o speranţă pentru frumuseţea vieţii cu seducţiile, dulceaţa şi amărăciunea ei.

Camelia Opriţa în Poveşti din Călimară, în loc de prefaţă (martie 2020)
Adăugat de Biagio Fichera
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prin citirea cărţii, mintea noastră se dezvoltă, înţelepciunea se ascute, închipuirea se aprinde, înţelegerea se împuterniceşte, inima mai bună, mai miloasă, mai duioasă se face, voinţa dârză, stăruitoare, neînfricată. Cu puterile astfel crescute prin hrana sufletească a cărţilor, omul înfruntă – cu mai multă uşurinţă – piedicile fără număr ale vieţii, ctitorindu-şi un trai mai bun şi mai folositor, atât sieşi, cât şi semenilor săi.

citat din Alexandru Dima
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!