Vecinele de palier
Eu am plecat c-aveam un curs,
Dar nu știu vremea cum s-a scurs;
Le-am regăsit pe-aceeași scară
Și tot cu vorbe de ocară.
epigramă de Gergescu Cocoș din Epigrame (2006)
Adăugat de Mihai Haivas
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Sunt sfătuită să strâng din dinți la necaz
Din multe sfaturi primite
Ăsta-l știu că-i veche teza,
Însă eu nu-mi pot permite,
Că de strâng îmi rup proteza.
epigramă de Gergescu Cocoș din Mărțișoare (2009)
Adăugat de Mihai Haivas
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sfatul mamei
O-nvăța ca orice mamă.
Cum dereteci în odaie,
Cum faci șnițel, borș, pastramă...
Fata o făcu de oaie!
epigramă de Gergescu Cocoș din Epigrame (2006)
Adăugat de Mihai Haivas
Comentează! | Votează! | Copiază!
Statură
Mă mut din scară în scară,
Atras de argila bolnavă...
Pun cărămidă,
Una albă, una neagră,
O leg cu nisip de surata,
Neînduplecata,
De cea de sus,
Pe cea de jos,
De-ți pare,
Un cerc vicios,
E falsă vedenia de nălucă,
Cărămida, ulucă cu ulucă,
Se ridicau mereu,
Într-o toană...
Se face coloană,
Din scară în scară,
Se fac de ocară...
Nămolul
Din josul odăii
Și mlaștina văii...
poezie de Constantin Păun din Patima izvoarelor (1995)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!
Viața la bloc
Viața în sine
E-o strașnică scenă;
Dar sunt și vecine
Ce-o schimbă-n arenă.
epigramă de Gergescu Cocoș din Epigrame (2006)
Adăugat de Mihai Haivas
Comentează! | Votează! | Copiază!
Undeva, cândva
aici nu-i lumea mea
e loc bătut de ploaie, de vânt
viața a curs și s-a scurs în pământ
liniștea a plecat, încet-încet, la pas
sărman am rămas
o biată vită de pripas
vatra e tristă și goală
doar fumul mai țipă prin unghere
nu voi urca acum la stele
am aripi arse, sunt suflet bolnav
vărs lacrimi în timpul ultim rămas
de ce nu sunt, de ce mai sunt
știu, știu..
aici, sunt de prisos
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Viața e un curs!
Viața e un curs!
Curs de timp!
Curs de apă!
Curs de lume!
Curs de viață!
Curs de multe!
Un singur curs!
poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iartă-mă iubito....
Iartă-mă iubito, de tăcerea mea
Am crezut mereu, în iubiri visate
Când în drumul meu până la o stea
Te purtam în gând peste zi sau noapte.
Iartă-mă iubito, că te știu demult
Doar a mea și înca-nimănui
Iar sărutul tău încă-l mai ascult
Fără să mă vrei, fără să îmi spui
Vorbe de ocară, vorbe de alint
Fără să te cred, fără să te mint.
Iartă-mă iubito, mâna mea e grea
Nu mai face semne de la o fereastră
Ochii mei acum sunt o simplă stea
Iar tăcerea vrea iar să se mai nască
Am plecat iubito, lacrima mă curmă
Am murit iubito, am rămas o umbră.
poezie de Alex Daniel din Lumea nebunilor
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Chirurgii
E-o situație bizară
Că am doi chirurgi în bloc ;
Când se-ntâlnesc pe-aceeași scară
Se operează reciproc.
epigramă de Valeriu Ene
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mi-am regăsit
Mi-am regăsit liniștea în cuvinte,
Când haosul punea stăpânire între virgulă și spațiul dinainte.
Mi-am regăsit culoarea în imagini,
Când non-culorile scrijeleau zgârieturi în cretacic.
Mi-am regăsit timpul sau doar o parte
Pierdut printre rânduri sau devieri din aproape-n aproape.
Mi-am regăsit zâmbetul în fotografii,
Acum rămas pierdut printre amintiri.
Mi-am regăsit dorul de mine,
Pe treptele abandonării de sine.
Mi-am regăsit pasiunea pentru cunoaștere,
Abilitate dezvoltată din naștere.
Mi-am regăsit chemările,
Am lăsat în urmă uitările.
Mi-am regăsit ceea ce declarăm pierdut,
Însă, tot a rămas ceva în necunoscut.
Mi-am regăsit adăpost
Când sufletul se zbătea între tăcere și zgomot.
poezie de Diana Niță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Safta (serioasă): A curs mult sânge?
Baciul (pune fluierul înapoi la chimir): Sânge n-a prea curs... Puțin. Pe la nunți, și numai din nas! Dar au fost multe îmbrânceli, blesteme și multă ocară. (Trist.) Anul trecut, alde Gârjoabă a prins vierul nostru la scroafele lui. Închipuie-ți că l-a castrat, porcul dracului!
replici din piesa de teatru Oile Domnului (Satul electronic), scenariu de Valeriu Butulescu (2001)
Adăugat de A. Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Licăr
Că trece timpul, nu știu ce să zic,
Nu mă agăț de el, îl las în pace;
Ca să-l întorc ʼnapoi, nu am ce face,
Iar de-aș putea, nu îi mai cer nimic;
Sau hai să nu mint poate câțiva ani
Dintre aceia ce-ncepeau cu "doi",
Când aveam totul, în afarʼ de bani,
Dar cine-avea atunci de ei nevoi?!
Era de-ajuns c-aveam acoperiș,
De masă, mare grijă nu aveam;
Luam de la cantină, pe furiș
Felii de pâine și le împărțeam;
C-aveam în noi un simțământ de frate,
Nesimulat, ci sincer... generos
Și toți la bucurie luam parte
O, Doamne, da... atunci a fost frumos!
poezie de Aura Georgescu din Zâmbete de vacanță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ultimul cuvânt
zadarnic scriu
coala rămâne goală
mă învăluie o boare ireală
mi-e sufletul cernit
iubita a plecat să moară într-o zi de mai
nu am știut atunci
acuma știu, e prea târziu
mi-e viața căință
și timpul a rămas o lungă suferință
o zi a curs și altă zi s-a scurs
timpul se deșiră, amintiri se înșiră
îmi plânge trupul pe aleile din țintirim
nu, nu am putut să vin
să mă așez la capul tău și să privesc azi chipul gol
mi-e mută strigarea
mi-e sufletul zvâcnire, dar aripi n-am
eternă zbatere în vuiet de tăcere
cocorii fug se pierd în mare
eu zac pe țărm
lipit de ultimul cuvânt nespus
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mai fă-mă Doamne iar copil
Până mai ieri eram copil,
C-aveam și eu o biată mamă,
Dar a plecat tiptil, tiptil,
Și-n urmă a lăsat o rană...
S-o-ntorc 'napoi, eu nu mai pot,
C-așa e-n viață: tot 'nainte,
Mai fă-mă Doamne iar copil
Ca-n cele vremuri dinainte.
Nu știu dac-am să fiu cuminte,
Dar îți promit c-am să mă strădui
Și am să-ncerc să fiu un om
Mult mai CU MINTE!
Mariana Simionescu în Nu e cazul, Nu e cazul (1 iunie 2022)
Adăugat de Mariana Simionescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poezia-mi va fi scut
Număr clipele fugare,
Sunt ascunse-n asfințit,
Încă-s triste și amare,
Timpl e ciobit, cernit.
În torente vremea trece,
Unde aleargă, n-am habar,
Absurd bate vântul rece,
Spulberă vis, glaciar.
Cerne-acuma lin sentința,
Pe obraz, lacrima-i ceară
Amprentează neputința.
De-ar fi azi, ultima oară!
De-ar avea drumeagul scurt,
Mult a curs șuvoi în mine,
În culori ce nu le-am vrut,
Ca frumosul să-l domine.
Ca un zvon se trece viața,
Eu îmi scriu versul durut,
Nu știu, cât de lungă-i ața?
Poezia-mi va fi... scut.
poezie de Maria Călinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Visele s-au scurs...
Nu mai e nici o speranță
Către mine, pentru noi,
Timpul nu e o balanță,
Să se-ntoarcă înapoi.
Clipa căuta simțire!
A fost vie și cerea
Sentimente de iubire
Între vremea mea și ta.
Spui: cum aș putea vreodată?..
Zic: demult eu nu mai sunt!..
În zadar sunt astea toate,
Dorul tău a fost prea mut.
Da, iubeai cărări străine!
Da, eu moartă te-așteptam!
Se usca inima-n mine,
Tu nimic nu observai.
Nu căta dovezi deșarte,
Prea târziu să faci bilanț,
Vremea nu se mai întoarce,
Visele s-au scurs în lanț.
poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
- Dumnezeu
- Dumnezeu. Marele fractal. E regăsit, la scară redusă, în toată creația Sa.
definiție aforistică de Cornel Stelian Popa (24 februarie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Antologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Aleg ce este aur din vorbe de ocară, ademenit de smoala albă, înmiresmată a Raiului.
aforism de Valeriu Butulescu din Imensitatea punctului, Psalmi țigănești
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Prinsoare
Tu n-ai să știi că la-nceput
a fost durere, a fost și cânt
tu nu vei știi cât am visat
iar capul mai mereu plecat
a strâns în el zeci de plecări
ce s-au unit în mii de dări.
Tu nu vei știi de ce-am venit
vei vrea doar să te știi dorit
să arzi din candela iubirii
să termini din izvorul firii,
să-mpământezi din viață
lacrimi cerului să faci dulceață.
Noi am strans la piept ogoare
de-a putea și n-a putea și doare,
vrednic timpul blând a curs
din iubire lent s-a scurs
tot ce am visat vreodată,
tot ce n-am știu să fim
tot ce-am vrut fără să știm
tot ce ne unea pe veci...
astăzi ești, mâine te treci.
Omule, trăiește-ți viață
și iubește, sfarmă gheața
sufletului ce a cuprins:
Astăzi, fericirii mă dau prins!
poezie de Sorin Șomandra
Adăugat de Sorin Șomandra
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trece vremea
Trece vremea ca nebuna,
Nu e chip să o oprești,
Noi îmbătrânim întruna,
Însă tu, copile, crești.
Nu ai griji, nu ai probleme,
Căci părinții te-au vegheat
Și-uite așa, peste o vreme,
O s-ajungi și tu bărbat.
Și mergând tot înainte
Va veni și vremea ta,
Să te-nsori, să fii părinte,
Dumnezeu un prunc să-ți dea.
Și atunci o să-ți dai seama,
Așa cum mi-am dat și eu,
Că și tatăl tău și mama
Te-au iubit ca pe un zeu.
poezie de Octavian Cocoș (26 martie 2022)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
M-am regăsit
m-am regăsit într-un final
aceeași doină din caval
ce-a coborât demult din munți
cu pașii umezi și desculți.
m-am regăsit în fir de iarbă
în ochii tăi ce stau să cadă
pe trupul meu incins de vară
scăldat în râul de la moară
m-am regăsit intr-un târziu
în bobul spicului de grâu
în macii înfloriți in luncă
și-n raza soarelui ce urcă
tot mai aprinsă spre zenit
și-apoi coboară-n asfințit.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!