Viaţa la bloc

Viaţa în sine
E-o straşnică scenă;
Dar sunt şi vecine
Ce-o schimbă-n arenă.

epigramă de Gergescu Cocoş din Epigrame (2006)
Adăugat de Mihai Haivas
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa la bloc

Viaţa asta-n sine
Este ca o scenă
Dar sunt şi vecine
Ce-o schimbă-n arenă.

epigramă de Georgeta Paula Dimitriu din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vecinele de palier

Eu am plecat c-aveam un curs,
Dar nu ştiu vremea cum s-a scurs;
Le-am regăsit pe-aceeaşi scară
Şi tot cu vorbe de ocară.

epigramă de Gergescu Cocoş din Epigrame (2006)
Adăugat de Mihai Haivas
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt sfătuită să strâng din dinţi la necaz

Din multe sfaturi primite
Ăsta-l ştiu că-i veche teza,
Însă eu nu-mi pot permite,
Că de strâng îmi rup proteza.

epigramă de Gergescu Cocoş din Mărţişoare (2009)
Adăugat de Mihai Haivas
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sfatul mamei

O-nvăţa ca orice mamă.
Cum dereteci în odaie,
Cum faci şniţel, borş, pastramă...
Fata o făcu de oaie!

epigramă de Gergescu Cocoş din Epigrame (2006)
Adăugat de Mihai Haivas
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cred că ştiu acum chipul de a da la iveală adevărul. Nu poate da greş. Dumnezeu i-a adus la timpul potrivit. E a naibii de grea viaţa de măscărici, dar au întruna privilegiul de a-ntruchipa, plini de sevă, multe vieţi de Regi şi de Regine. Sau morţi. Pe scenă, trecutul se preface în prezent, iar viitorul se întoarce în trecut, ca-ntr-o oglindă strâmbă. Din cale-afară de straşnică idee! Tirada plină de patimă a trupei ambulante va fi ca un sfredel ce-i scormoneşte în găunoşenia sufletului. Sunt numai ochi şi doar urechi.

Dan Costinaş în Hamlet. 13 telegrame, T4 (2016)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Curiozitate

În a teatrului arenă
Judecata-i "anormală":
E protagonistu-n scenă
Şi judecătoru-n sală!

epigramă de Corin Bianu din ziarul "Viaţa Buzăului" (15 iulie 2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa (definiţie)

E-o scenă cu oameni ce-aşteptă la rând
Să-nceapă-un spectacol precum ni-i menirea
În care debutul ni-l facem plăngând
Şi-n bocet ne facem ieşirea!

epigramă de Gheorghe Gurău (16 februarie 2010)
Adăugat de Gheorghe Gurău
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scenarii de viaţă

cu gândurile mele umplu o scenă
eu sunt şi regizor şi scenograf
pasiunea zilei ştearsă de praf
o ţin departe de viaţa obscenă.

dansez un tango în rochia cu trenă
petale de flori presar pe cearceaf
în valuri de iubire visez cu perdaf
în adâncul meu sunt o sirenă.

cu taurul nopţii mă lupt în arenă
cu sângele lui să scriu un epitaf
ispitesc zeii strânşi într-un staf
să scoată ţară asta din migrenă.

filmul vieţii mele la cinematograf
descrie-n amănunt iubirea perenă.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiecare din noi are o părere straşnică despre sine, până i se întâmplă o nenorocire şi atunci se vaită.

citat din Solon
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

între vecine
în loc de gard e-o frunză
galbenă de tei

haiku de Vlad Flavius
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vieţi paralele (Vaclav Havel - Ion Iliescu)

Pe încă doi bărbaţi de seamă
Destinu-i mână în arenă:
Pe primul fiindcă scrie dramă,
Pe celălalt c-o pune-n scenă!

epigramă de Vasile Vorobeţ din Antologia epigramei româneşti (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

E-o tristeţe

E-o tristeţe în gânduri
E-o tristeţe de toamnă
E-o tristeţe în lacrimi
Când din inimi răstoarnă.
E-o tristeţe-n apusuri
Când în nopţi nu sunt vise
E-o tristeţe în soare
Când culoarea dispare.
E-o tristeţe în vreme
Când fugim fără noimă
E-o tristeţe în viaţă
Frica neavând formă
Şi închei cu tristeţe
Într-o zi cu mult soare
Neuitându-ne-n urmă
Unde dragostea moare.

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jucătorii de tenis; ne simţim pe teren ca într-o arenă. Iar atunci când intri pe teren şi mulţimea îţi strigă numele şi te ovaţionează – este ca şi cum ai fi un gladiator în arenă. Toata lumea te încurajează, iar tu lupţi, ţipi, când loveşti mingea te simţi ca un animal, luptând pentru viaţa ta.

citat din Novak Djokovic
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Teatru nocturn

viaţa este o imensă scenă de teatru
eu am avut mereu un rol secundar
pe strada veseliei la numărul patru
scriu un scenariu sub bătrân lampadar.

se-aprind luminile în vechiul castru
rugăciunile se rostuiesc pe sărindar
viaţa este o imensă scenă de teatru
eu am avut mereu un rol secundar.

e linişte în orizontul meu albastru
trăiesc iubirea ca pe-un sublim dar
noaptea târziu mă mângâie un astru
colorând în roz file din calendar.

viaţa este o imensă scenă de teatru
eu am avut mereu un rol secundar.

hipersonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când sunt pe scenă îmi place să fac gesturi şi aluzii sexuale, să-i înnebunesc pe bărbaţi, dar în viaţa de toate zilele sunt o femeie serioasă.

citat din Uma Thurman
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unei vecine

Cu o şcoală pe măsură
Şi-a făcut în viaţă rost
Dar păcat de-nvăţătură:
A ales cărarea... prost.

epigramă de Gavril Moisa din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

De luat, te ia. De dus, te duce. Dar unde te duce?
Moartea! Ce-o mai fi şi cu moartea? Dar cu viaţa... Ce-o mai fi şi cu viaţa?

Zaharia Stancu în romanul Pădurea Nebună, Editura Cartea Românească -1974, Capitolul XIV
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine se supune unei operaţii chirurgicale o simte fără îndoială ca un rău; dar cu raţiunea el şi fiecare altul o recunoaşte ca bună. Dar dacă cineva căruia îi place să tachineze şi să tulbure oameni paşnici, în sfârşit o scrânteşte o dată şi se alege cu o ciomăgeală straşnică, aceasta este negreşit un rău, dar oricine îl aplaudă şi consideră lucrul ca bun în sine, chiar dacă nu ar rezulta nimic din el.

Immanuel Kant în Critica raţiunii practice, Despre conceptul unui obiect al raţiunii pure practice (1788)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultimul rol, ultima scenă

Ieri ai avut aplauze, dar azi
Nimenea, când te vede, nu te ştie.
Toţi cred că viaţa ta e-o tragedie,
Toţi râd cum faci numai un pas şi cazi!

Nu te ridică nici un trecător.
Grăbindu-se, ei vreme n-au de tine.
Ieri te ducea în braţe un popor,
Iar şefii statului---în limuzine.

O, Doamne, duşi demult sunt acei ani
Şi-acum doar Tu mai vezi o bătrânică
Ce-n nopţi târzii, pe-o bancă, sub castani,
Când vede oameni tremură de frică.

În camera ei mică, la etaj,
Cu ordine i-s pline trei sertare.
Ca pe gunoi, le toarnă-n sacvoiaj
Şi coborând, le-aruncă-n drumul mare!

Apoi bastonu-i lunecă pe-asfalt
Şi-atunci când vrând să-l prindă se destramă,
Parcă pe scenă a îngenuncheat,
Iar spectatorii toţi la bis o cheamă!

18 iulie 2019

poezie de Traian Vasilcău din facebook, 2019
Adăugat de Traian Vasilcău
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inima

Că-mbătrânim e-o ironie
Ce-o suportăm... deşi ni-i greu,
Dar inima nu vrea să ştie:
Rămâne tânără mereu.

epigramă de Georgeta Paula Dimitriu din Mărţişoare (2009)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!