Azi viaţa pare o beţie de rachiu
Adică nu mai ştii de eşti sau nu eşti viu
Apoi observi c-ai devenit matur
Şi nu ştii singur că-i devreme sau târziu.

rubaiat de Gheorghe Leu
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sfatul înţeleptului

Când simţi că nu mai poţi
Sau nu mai poţi să simţi
Când îi urăşti pe toţi
Cei ce te scot din minţi
Când eşti puţin mai aspru, mai bizar
Sau nici tu nu mai ştii cum eşti măcar
De te pândeşte moartea sau vreo boală
De ţi s-a încurcat vreo socoteală
Dacă te simţi cum nu te-ai mai simţit
Sau dacă eşti puţin îndrăgostit
Şi nu mai ştii ce-nseamnă da sau nu
Tu ştii ce trebuie sa faci? Eu nu...

poezie de Marius Robu din Pacoste de dragoste (23 ianuarie 2010)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum tu singur eşti răspunzător pentru acţiunile tale, orice faci sau nu faci contează - dacă ai o altă impresie, să ştii că te amăgeşti şi te minţi, cazi, adică, în cea mai gravă formă de iresponsabilitate.

Colin Turner în Născut pentru succes
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lasă lumea să te cunoască aşa cum eşti, nu cum crezi că ar trebui să fii, pentru că mai devreme sau mai târziu, dacă eşti prezentată altfel, îţi vei uita postura; şi apoi unde te vei regăsi?

citat din Fanny Ardant
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Umbra

Eşti mai sărac cu duhul
Sau eşti un om deştept,
Ai inima de gheaţă
Sau simţi o torţă-n piept,
Nu te iubeşte nimeni
Sau eşti divinizat,
N-ai bani nici de mâncare,
Sau eşti super bogat,
Eşti ticălos, nemernic,
Sau bun şi generos,
Urât ca o maimuţă
Sau ai un chip frumos,
Eşti gras şi scund sau poate
Ai trupul zvelt, înalt,
Oricum ai fi, eşti numai
O umbră pe asfalt.

poezie de Octavian Cocoş (13 mai 2022)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Este îndeajuns să te ştii iubit sau măcar simpatizat. Adoraţia ar fi prea mult, căci ea este hărăzită numai zeilor. Mai curând sau mai târziu tot se va afla că nu eşti zeu.

Emil Dogaru în Oscilograful nocturn (6 iunie 2008)
Adăugat de Emil Dogaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi faptul că ştii şi faptul că nu ştii răsare şi apune în tine... dar tu doar eşti, iar faptul tău de A FI se va îngriji de toate.. Faptul tău de A Fi sau Eu Sunt... este numele celui fără de nume.. Este adevăratul tău nume.
Dacă vrei cu adevărat să realizezi natură ta adevărată.. uită tot ceea ce ştii cu privire la cine eşti tu, şi rămâi cu ceea ce este evident, cu faptul că "TU EŞTI". Acesta este singurul lucru pe care îl "ştii" cu siguranţă.
Eu Sunt-este sigur. Eu Sunt asta sau asta, este doar cunoaştere dobândită din afară ta.
Eu Sunt -această este clara vedere

Satyananda în Beatitudinea Adevarului Ultim
Adăugat de Alexandra
Comentează! | Votează! | Copiază!

Normal că te îndoieşti de tine dacă nu îţi dai voie să fii tu însuţi, adică autentic - exact aşa cum simţi că eşti. Oricât de "perfectă" îţi doreşti să fie sau crezi că este masca ta, tu ştii că de fapt acea masca nu eşti tu. Şi asta te face să nu ai încredere în tine, poate îţi este teamă că vei fi descoperit, poate nu ştii tot timpul cum să reacţionezi în acord cu rolul pe care pretinzi că îl joci. Însă când îţi asumi propria ta autenticitate, gândurile, atitudinile şi reacţiile tale vin de la sine. Fără să te mai prefaci, fără să te îndoieşti dacă e bine sau nu, fără să simţi că minţi sau că eşti acceptat doar pentru că joci un rol. Fii tu însuţi şi ai încredere în frumuseţea autenticităţii tale!

citat din Ursula Yvonne Sandner
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să nu mă întrebi

De ce-am să plec, să nu mă-ntrebi,
Voi tace căci răspunsul tu îl ştii
Şi n-aş putea în sufletu-mi de plumb
Să răscolesc prin amintiri şi zile mii.

De ce-am să plec, să nu mă-ntrebi,
De nopţile pustii şi fără tine ştii
Când ruga-n lacrimi mă îngenunchia,
Iar zorii mă prindeau fără să vii?

De ce-am să plec, să nu mă-ntrebi,
Răspunsul a crescut mut între noi,
Ieri erau mici dealuri, azi de piatră munţi
Şi-au împărţit destin şi amintiri la doi.

De ce-am să plec, să nu mă-ntrebi,
Vreau tu să îmi răspunzi mai ştii
Când mi-ai promis că ne vom regăsi,
Dar azi e prea târziu, să nu mai vii.

Eşti liber azi chiar dacă încă sunt,
Nu mă mai roade gândul că nu vii
Şi-n nopţile în care-s trează şi nu eşti
Pe cine strângi la piept te las doar tu să ştii.

poezie de Angela Mihai
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce e madrigalul

E mai mult sau mai puţin
O beţie de cuvinte.
Seamănă c-un Buletin
Meteorologic: minte!

epigramă de Gheorghe Leu din Când pleca odată, la război, un om... (2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alzheimer

E gheaţă, e frig, şi e seară,
sunt eu, şi eşti tu, şi e frig,
în braţe, un câine-covrig
se cere să mergem afară,

dar negru e-afară, polei,
iar poza din faţa-mi e-o brişcă,
- De ce chipul tău nu mai mişcă?
am ceai, turtă dulce... nu vrei?

Dar javra mă trage spre uşă,
o pup cu un şut, dar regret!
În pat, în pereţi e cenuşă,
şi simt că-mi ascund un secret.

Tu taci, şi eu tac, doar un câine
din coadă dă semne că-i viu,
că-i azi, că e ieri sau e mâine
sau poate e numai târziu.

Mă pupi, şi e roşu, şi cald,
şi suntem, din nou, la olaltă,
sunt suplu, umil şi înalt,
eşti caldă, eşti suplă şi-naltă,

iar mâna în mână îmi umblă,
sub uşă, lumina s-a supt,
pe umeri mă doare o umbră,
în deget, inelul s-a rupt,

şi-n palme îmi curge o boală
cu "poate", cu "da" sau cu "nu",
în dreapta e lesa - e goală,
şi-n stânga, sub inimă, tu.

poezie de Adrian A. Agheorghesei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Între târziu şi prea devreme

De-i prea târziu, sau prea devreme
Şi totuşi ai găsit iubirea,
Chiar dacă nu-i simţi împlinirea,
Primeşte-o-n suflet, nu te teme!

Gustată ea se vrea pesemne
Şi –mpărtăşită cu simţirea,
De-i prea târziu sau prea devreme
Şi totuşi ai găsit iubirea.

Ea poate totul să însemne,
Poate fi însăşi fericirea,
Dar va rămâne în poeme
Doar chipul ei şi amintirea,

De-i prea târziu, sau prea devreme.

poezie de Mioara Anastasiu din Vise clandestine
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Somn

Noaptea nu cântă, noaptea nu strigă
Coboară o linşte care intrigă
Când mergi să te culci, parcă treci nişte porţi
Calculează din vreme ai norocului sorţi

Parcă pleci la o luptă, oare ştii că te-ntorci
Plin, peste câmpul cu cadavre de morţi
Se aude oftatul unui cal ce nechează
E mintea lucidă-visezi- ori e trează...?!

Eşti încă viu... te gândeşti c-ai scăpat
Probabil destinul râzând te-a uitat
Probabil că-n lumea de fum şi hârtoape
Roata s-a-nvârtit pentru încă o noapte

Dar ce te ucide, ce te doboară
Nu e armura sau rana uşoară
Ci ca o lamă de fulger e gândul
Că n-ai cum să-ţi afli nici locul, nici rândul

Te întorci în cetate—mai bătrân şi târziu
Nu sună trompete—eşti învins, e pustiu
Calul ţi-l tragi de căpăstru la pas
A-ngheţat răsuflarea şi timpul pe ceas

Unde te duci când te culci, unde pleci
Ce ţinuturi departe, ce locuri mai reci
Ce te aşteaptă, te pândeşte, e după
Ori ce fiare hămesite din tine se înfruptă

E noroc, e hazard, eşti doar o-ntâmplare
Poţi trăi, poţi muri—pe nimeni nu doare
Este somn sau e-o moarte, nu ai cum să ştii
De eşti viu între morţi, ori mort între vii

Mi-e frică de drumuri, de plecări şi de somn
Mi-e frică de timpul ce-mi scapă din mână
Ştiu că zâmbiţi când îmi spuneţi să dorm
Şi mormăiţi mai mult pentru voi: Noapte bună!

poezie de Ion Nedelescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine eşti tu, d-nă?

Cine eşti tu d-nă? Să-ţi baţi joc de mine?
Mi-ai luat şi sora, mi-ai luat şi mama
Eşti o arţăgoasă si mereu vrei viaţă,
Sau poate bătrâni, sau copii în faşă?
Eşti meschină, d-nă, si ţe-ascunzi la faţă,
Crezi că nu te prind într-o zi la masă?
Voi negocia dreptul ce-ţi revine,
Chiar cu riscul meu într-o altă lume,
Dar să ştii, nebuno, că greşeşti amarnic,
Nu ai scopuri bune doar un drum în lume...
Ce ştii să mai faci? Ai tu mâini perfecte?
Ai doar o unealtă ţine-o, e pe bune!
Într-o zi anume vei pieri din lume
Dumnezeu va şterge existenţa ta
Vei plăti cu viaţa lacrimile scurse,
De la bieţii oameni ce-au trecut prin multe.

poezie de Miriam Nadia Dăbău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui grandoman

Eşti isteţ precum e napul,
Dar nu ştii că ai un bai:
Te plângi că te doare capul,
Adică exact ce n-ai!

epigramă de Gheorghe Rădac (22 septembrie 1999)
Adăugat de Gheorghe Rădac
Comentează! | Votează! | Copiază!

Există o persoană pe lumea asta care deţine controlul asupra ta, care te poate face să suferi sau să fii fericit, care hotărăşte dacă te simţi slab sau puternic, dacă eşti o victimă neajutorată sau un învingător, care are grijă de tine - de sănătatea ta psihică, fizică şi spirituală sau, din contră, care te îmbolnăveşte, care decide dacă îţi trăieşti viaţa visurilor tale sau eşti pur şi simplu purtat prin existenţă ca o frunză în bătaia vântului. Ştii cine este acea persoană? TU.

citat din Ursula Yvonne Sandner
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ego risipit

Deşi ştii bine despre risipire
de timp,
despre amăgire,
crezând cuvintele din file
de cărţi,
multe citite,
sau trăite...
nu poţi să-nvingi
-cu nicio-mpotrivire-
treceri de multe zile
pierdute,
dând vina pe sorţi...
ce-n timp ai vrea să stingi.

Ce scumpe ştii că sunt
minutele
în scurgere definitivă
şi te-ncânţi
privindu-te-n oglindă,
tot crezând
că eşti acelaşi,
-nevăzând trecutele
şi dimpotrivă-
ca un vânt
viaţa-ţi se perindă
într-un scufund,
înconjurat de-ai tăi,
la fel de laşi
şi tu te laşi, te laşi...

Cu câtă uşurinţă,
prin program
se pare,
suntem abili să ne minţim
făcându-ne din neputinţă
impresia că nu-i nimic,
nu ne-am schimbat c-un gram,
că nu îmbătrânim,
suntem aceeaşi fiinţă...

Dar nu -din întâmplare-
până la ziua de-un declic;
când frumuseţea-i dusă,
nimeni nu te-ascultă,
nu te caută
sau te evită
sau devii o sursă
de pagubă...
sau nedorită,
sau prea multă...

Este malignul
presimţit
de care-ai frică
şi-l ascunzi
-chiar dacă îl refuzi
nepregătit-
şi-i zici "destinul",
ce nu te mai implică,
eşti la asfinţit...

Oh, ce păcat
de cum te-ai păcălit
să îţi porţi singur pică,
n-ai realizat
că trecerea-ţi prin spaţiul lumii nu t-explică,
-de timpul nu ţi-ai luat,
şi ştii oricum că-i infinit-
să fi ieşit din raftu-ţi prăfuit,
să te fi etalat!?!...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (16 februarie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unde eşti?

Niciodată nu voi mai dansa
aşa cum n-am dansat cu tine
deşi, în joacă, timpul înscris-a
predestinatu-ţi nume pentru mine.

Nu ştiu când ne vom întâlni
sau de ne vom cunoaşte vreodată,
ales eşti tu, din urmă sau dintâi,
niciunul sau acelaşi înc-o dată.

E prea târziu să fim o întâmplare
deşi e chiar devreme să insişti
cu-atâtea mii de vorbe întâmplătoare
ce-ascund pretextul laşităţii că exişti.

poezie de Luminiţa Suse din Sacrificiul mirării (2002)
Adăugat de Genovica Manta
Comentează! | Votează! | Copiază!

SINGUR CÂND EŞTI...

Te-ai întrebat, tu, oare
de ce iubirea doare?
Nu cred că ai simţit,
dorul mare, nesfârşit,
departe de cel iubit!
Ştii, tu, cum e sa fii
departe, să-ţi simţi inima
cum plezneşte în coarde,
sperând că mai există
a ta iubire şi nu a rămas
doar o simplă amintire?
Ştii tu cum e, când
trezindu-te în noapte,
să te simţi singur,
printre stele şi şoapte,
şi să-ţi doreşti o altă inimă
lângă tine să bată, nu să stai
de veghe, noapte de noapte?
Singur când eşti
îţi doreşti să scapi
de singurătate, să ai aripi,
să pleci oriunde, doar
să nu mai simţi apăsarea
tristeţii, în nopţile reci,
când cu un suflet drag,
ai vrea să le petreci,
Şi nu cred că ştii
cât este de greu să speri,
să tot speri, azi, mâine, mereu!

poezie de Luci Ţunea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Top

Întâi e viaţa asta. Doi:
e cea numită Viaţa de Apoi
iar trei... e doar o constatare tristă
a treia viaţă nu există!
Un gând persistă:
Cu cât îmbătrâneşti
Nu mai trăieşti. Doar eşti!

poligramă de Gheorghe Leu din Catrene cu trenă
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

TU eşti VIAŢA şi nu corpul. Doar mintea ta crede căci corpul are viaţă, adormi sau leşină - şi o astfel de credinţă iluzorie va înceta şi tu te vei trezi din somnul pe care fals mintea ta îl numeşte "Viaţa mea". TU EŞTI VIAŢA, nu ai viaţă. Căci dacă cu adevărat ai avea viaţă ai putea-o prelungi cât ai dori, nu? OARE O PAUZĂ ÎN PERCEPŢIA existenţei să fie sfârşitul ei? Noaptea în somnul profund, în leşin, comă, tu eşti, dar nu mai ştii că eşti, de unde ştii că nu exact la fel este şi în Moarte? Când Prezenţa se resoarbe în Absenţă voi numiţi fals asta moarte, când Absenţa se manifestă ca simplă Prezenţă voi numiţi fals asta naştere, dar EU ABSOLUTUL sunt dincolo de orice efemeritate, naştere-moarte; apariţie-dispariţie!

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!