Pierdere
Mi-am pierdut niște poeme,
Un amic, pe soacra sa.
Mai târziu sau mai devreme,
Pierdem toți câte ceva.
epigramă de Virgil Istoc
Adăugat de Virgil Istoc
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Câte poeme?
Câte poeme ți-oi fi scris?
Nici eu nu știu câte au fost
Și poate nici nu are rost,
Din vis rămâne numai vis.
Câte poeme am să-ți scriu?
Nici asta nimeni nu va ști,
Tu, dragul meu din poezii,
Este târziu, foarte târziu.
Câte poeme vor pluti
Fără să fie în colecții?
La începutul unor lecții,
Fără sfârșit te voi iubi.
poezie de Angelica Ioanovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Amic de încredere
Când nevoile te-apasă
Si-ți propui și tu un țel,
El e-aproape, nu te lasă
Să ajungi mai sus ca el!
epigramă de Virgil Istoc
Adăugat de Virgil Istoc
Comentează! | Votează! | Copiază!
Amic adevărat
Amici ca el nu am o sută,
Că este unu-adevărat:
De bani de-i vorba, mă ajută
Să ii termin imediat!
epigramă de Virgil Istoc
Adăugat de Virgil Istoc
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unui amic
Nu mă iau cu tine-n bețe,
Dar întreb, că-s curios:
Crezi că sunt cu două fețe,
De mă-ntorci mereu pe dos?!
epigramă de Virgil Istoc
Adăugat de Virgil Istoc
Comentează! | Votează! | Copiază!
E prea devreme!
Mă tot intrebați mereu
Dacă el mi-i prieten bun.
Incă nu știu ce să spun.
Așteptați să dau de greu!...
epigramă de Virgil Istoc
Adăugat de Virgil Istoc
Comentează! | Votează! | Copiază!
Între târziu și prea devreme
De-i prea târziu, sau prea devreme
Și totuși ai găsit iubirea,
Chiar dacă nu-i simți împlinirea,
Primește-o-n suflet, nu te teme!
Gustată ea se vrea pesemne
Și mpărtășită cu simțirea,
De-i prea târziu sau prea devreme
Și totuși ai găsit iubirea.
Ea poate totul să însemne,
Poate fi însăși fericirea,
Dar va rămâne în poeme
Doar chipul ei și amintirea,
De-i prea târziu, sau prea devreme.
poezie de Mioara Anastasiu din Vise clandestine
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu-i târziu
Nu-i târziu și nici devreme
pentru dorurile noastre,
așternute în poeme,
pe hârtii de cer, albastre!
Nu-i târziu pentru iubire,
răsfoind cartea de suflet,
înfiorați de uimire,
în lumina unui zâmbet!
Nu-i târziu pentru săruturi
sub soarele primăverii,
întrecându-ne cu fluturi...
amețiți de vraja serii!
Nu-i târziu, la porți de vis,
să ne scriem jurăminte
pe florile de cais,
cu mătase de cuvinte!
Nu-i târziu și nici devreme
pentr-o astfel de trăire,
în grădini de crizanteme,
sub a toamnei ocrotire!...
Nu-i târziu, chiar de-i târziu,
să aflăm ce-i fericirea!
Azi mă știi, și eu te știu,
și trăim din plin IUBIREA!
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Om plimbat
Firea eu nu mi-am schimbat.
Chiar de nu mi-i mare leafa
Sunt, să stiti, un om plimbat
... De la Ana la Caiafa!
epigramă de Virgil Istoc
Adăugat de Virgil Istoc
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unor țațe
Fac o-ntreagă tevatură,
Fără vreun menajament,
Și se ceartă și se-njură
Mai ceva ca-n Parlament!
epigramă de Virgil Istoc
Adăugat de Virgil Istoc
Comentează! | Votează! | Copiază!
Soț iubitor
Le-a fost dat la toți să vadă
Cât de mult ții la soție,
Cum o lași frumos să șadă
Mereu în... bucătărie!
epigramă de Virgil Istoc
Adăugat de Virgil Istoc
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tactică
Ne ia pe toți la rând la rost,
Găsind inteligent conceptul
Ca, pentru-a nu fi luat de prost,
S-o facă-ntruna pe deșteptul!
epigramă de Virgil Istoc
Adăugat de Virgil Istoc
Comentează! | Votează! | Copiază!
Candidat
Perorezi plin de elan
Să-i convingi pe toți ușor
Că nu lupți după ciolan.
Iți ajunge si-un oscior!
epigramă de Virgil Istoc
Adăugat de Virgil Istoc
Comentează! | Votează! | Copiază!
Christian: Mi-am pierdut credința, Părinte. Am băut, am luat droguri, am preacurvit și am tratat femeile ca pe niște gunoaie. Mi-am pierdut sufletul. Băieții pe care i-ai violat vor spune aceleași lucruri peste douăzeci de ani.
replică din filmul serial Prietenie pe muchie de cuțit
Adăugat de Nicoleta-Cătălina Ghiță
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mi-am regăsit
Mi-am regăsit liniștea în cuvinte,
Când haosul punea stăpânire între virgulă și spațiul dinainte.
Mi-am regăsit culoarea în imagini,
Când non-culorile scrijeleau zgârieturi în cretacic.
Mi-am regăsit timpul sau doar o parte
Pierdut printre rânduri sau devieri din aproape-n aproape.
Mi-am regăsit zâmbetul în fotografii,
Acum rămas pierdut printre amintiri.
Mi-am regăsit dorul de mine,
Pe treptele abandonării de sine.
Mi-am regăsit pasiunea pentru cunoaștere,
Abilitate dezvoltată din naștere.
Mi-am regăsit chemările,
Am lăsat în urmă uitările.
Mi-am regăsit ceea ce declarăm pierdut,
Însă, tot a rămas ceva în necunoscut.
Mi-am regăsit adăpost
Când sufletul se zbătea între tăcere și zgomot.
poezie de Diana Niță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Orator
Nu crede-n temele mărunte,
Căci el e orator de frunte.
Chiar cum deschide vorba-n sală
Pricepem toți că-i vorba goală.
epigramă de Virgil Istoc
Adăugat de Virgil Istoc
Comentează! | Votează! | Copiază!
Avantaj... primire
Am niște socri foarte buni,
Mă vizitează rareori:
Pe an, de câte două ori
Și stau doar câte șase luni.
epigramă de Virgil Scărlătescu din Printre epigramiștii olteni (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sfios îmi trimitea poeme
Sfios îmi trimitea poeme,
Ce se pierdeau într-un pustiu:
Credeam atunci că-i prea devreme
Acuma văd că-i prea târziu!
epigramă de Anca Drăgnescu-Grigoriu din Antologia epigramei românești, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îți scriu poeme din eternitate
Cu sufletul amorf îți scriu poeme
și cu cerneala cerului căzută în orbite,
miraculos, un înger de lumină
își lasă aripa peste cuvinte.
Îți scriu poeme ca și cum aș ninge
din tablouri scumpe ale vieții mele,
îți scriu poeme ca și cum de sânge
mi-ar izbucni din carne niște stele.
Îți scriu poeme ca dintr-o genune,
fluidizată în trupul meu febril,
în care ard serafic niște semne
din era unui cântec de copil.
În chip de plante, păsări, maluri, fluturi
mi-am modelat iubirea-n testamente,
ce m-a reinventat, din schitul minim,
într-un mausoleu de sentimente.
Pe tine, omule, te-am rupt din traiectoria
nisipului amanetat de-un gol de moarte,
și nu știu dacă-ți amintești, dar ție
ți-am scris poeme din eternitate.
Tu ce mai faci? M-auzi dintre cuvinte?
Tu-mi înțelegi această grea povară
de-a fi mereu și iar doar poezie,
ca o nesfârșită iarnă-primăvară?
poezie de Adriana Dandu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ani(vers)are
iarăși demonul toamnei,
printre frunze de foc
îmi adaugă anii
îmi știrbește noroc
mă întreb pentru cine
fie ploi, fie vânt
fie rău, fie bine
mai exist pe pământ?!
am venit prea devreme
deși cred că târziu
cu-adevăr în poeme
ce nici singur nu-l știu
am venit dintr-o lume
ce-și trimite-n solii
nu doar bulgării humei
ci și suflete vii...
am venit într-o toamnă
cu rafale de vânt
ce culcau printre poame
meteori la pământ
am venit pentru tine
am venit pentru ea
pentru raza din mâine,
pentru neaua din stea
am venit prea târziu
deși cred - prea devreme
ca să pot să mai fiu
genial în poeme
orișice eu v-aș spune
vouă, celor din glastre
mult prea mulți mor legume
prea puțini flori albastre...
poezie de Iurie Osoianu (22 septembrie 2012)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.Precauție
Ai ajuns acum pe val!
Eu zic să gândești la rece,
Ca să nu te-neci la mal...
Ce e val, ca valul trece!...
epigramă de Virgil Istoc
Adăugat de Virgil Istoc
Comentează! | Votează! | Copiază!