Doi cai antologici

Pe-un
deal
din
apropierea
satului

Un
cal
paşte
iarbă
de
antologie

Mai jos
într-un
poem

Un alt
cal
refuză
cu
aceeaşi
poftă

Iarba
dintre
cuvinte

poezie de Costel Zăgan din Poeme de-aprins focul (30 martie 2011)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Calul

Calul paşte iarbă,
Iarba paşte caii,
Iarba ne paşte şi pe noi,
Timpul ne paşte şi el,
Caii văzduhului ne pasc până la rădăcină,
Sărutul tău mă paşte uneori,
Cândva caii erau zei păgâni,
Domnul era ocupat cu zidirea Lumii,
Am eu un cal înţelept care mi-a spus povestea,
De ce, credeţi, se uită caii lăcrimând
La bietele noastre fiinţe?
Uneori mai dau şi din cap a jale.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sat natal

În suflet pe-un deal

monostih de Costel Zăgan din Universuri paralele (7 decembrie 2011)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

În rai pe-un deal

Limba Română-i satul meu natal

monostih de Costel Zăgan din Universuri paralele (2013)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viitorul: sens giratoriu

Eu sunt iarba
tu eşti iarba
el e iarba
ea e iarba

Nu ne mai cosiţi
degeaba

Ea e iarba
el e iarba
tu eşti iarba
eu sunt iarba

Nu
ne mai
duceţi

Cu
roaba

poezie de Costel Zăgan din Poeme infracţionale (iunie 1995)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Albastru şi verde

Fecioarele sunt mânze, femeile snt iepe,
Doi armăsari mi-s ochii din care pasc jeratic
Şi crudă mi-este iarba din sufletul ce-ncepe
Să simtă muşcătura de foc primăvăratic.

Fecioarele sunt frunze, femeile sunt iarbă,
Le paştem dacă ne cad să ne răsară
Mă simt ca un cal albastru mânat de pofta oarbă
De-a paşte fericirea cu-o fragedă fecioară.

Mă paşte iarba, Doamne, blestemul şi norocul
Care pe care nu ştiu se paşte sau ne paştem
Purtăm pe spate cerul şi sub copite focul
Dar că suntem ca iarba nu vrem să recunoaştem.

poezie de Marius Robu din Visul Stejarului (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paşte iarba pe care o cunoşti

Din Carpaţi până-n Nevada,
Iarba este cu grămada.
Însă iarba cea de viţă
E pe plai de Mioriţă.

epigramă de Virgil Petcu din almanahul "Perpetuum comic '88"
Adăugat de Virgil Petcu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Miorism

Că românul românaş
tare-i bun de iepuraş
nu doar în zi de Paşte
cine paşte îl cunoaşte

poezie de Costel Zăgan din Axiomele lui Don Quijote (25 septembrie 2019)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem total

După ce-a tradus
aproape
totul
în verde

Iarba
s-a
impotmolit
la
prima
sintagmă
îndrăgostită

poezie de Costel Zăgan din Interludiu (3 iulie 2009)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clovnul dintre cuvinte

Nu mă mai ţine minte

monostih de Costel Zăgan din Universuri paralele (1 ianuarie 2022)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

În acest poem soarele îşi odihneşte razele. Din ce poem a răsărit, însă?

aforism de Costel Zăgan din Inventeme
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adevăr rupt în cuvinte

Iubirea poate întreabă

iubirea poate răspunde

bunica firului de iarbă

zăpada îmi spune du-te

Iubirea poate răspunde

iubirea poate încearcă

dintre zările profunde

soarele-i o altă barcă

Iubirea poate încearcă

bunica firului de iarbă

cerul atât drept cască

iubirea poate întreabă

Iubirea poate răspunde

- poezie pe unde scurte-

poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (2 martie 2022)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apropierea este cel mai pertinent argument al depărtării.

aforism de Costel Zăgan din Definiţii eretice (1 mai 2015)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

iarbă

Iarbă: curcubeul îndrăgostiţilor.

definiţie aforistică de Costel Zăgan din Definiţii eretice (25 august 2009)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Incomensurabila fragilitate

Pe-acest poem nu-l mai suport
epitete îi trântesc în faţă
îl dau afară ca pe-un mort
ce şi-a bătut doar joc de viaţă

Epitete îi trântesc în faţă
mişel şi trântor şi duios
metafore a scos la suprafaţă
când doar adâncu-i de folos

Mişel şi trântor şi duios
îl dau afară ca pe-un mort
ducă-se-n rai în iad pe sus pe jos
pe-acest poem nu-l mai suport

Şi-i trântesc şi-un punct în gură
că n-are naibii nici măsură

poezie de Costel Zăgan din Cezeisme
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Exerciţiu de blestem

Dar nu mai ard produc cenuşă
să nu te bat la cap că nu e uşă
Să nu scot gheara nu-s pisică
dau din coate când mi-e frică
S-arunc aureola asta-i frunte
să merg odată dacă-s munte
Şi dacă-i iarba iarbă nu hârtie
să o cosesc nu pentru-a scrie

poezie de Costel Zăgan din Poeme infracţionale
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem în pielea goală

Cuvinte rupte
din
carnea
vie
a
realităţii

Poeme
în
loc
de
gloanţe

Aud
FOC

Şi
cu
viteza
gândului

Dispar
în
braţele
iubirii

O
şi
chiar
dacă
doare

Poemele
fac
nudism
în
continuare

poezie de Costel Zăgan din Poeme infracţionale (5 octombrie 2009)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înflorim de foaie verde

Suferinţă fii de treabă
primăvara a venit
ia colea un fir de iarbă
un poem fără sfârşit

Primăvara a venit
hai să înflorim în doi
dincolo de infinit
să dăm timpul înapoi

Hai să înflorim în doi
ia colea un fir de iarbă
soarele parcă-i un sloi
suferinţă fii de treabă

Primăvara a venit
pe muchie de cuţit

rondel de Costel Zăgan din Cezeisme II (2016)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Locuiesc în aceste cuvinte

În inimă focul e-n toi
tăcerea are n peceţi
şi-o alta-i spaţiul dintre noi:
Sunt un vulcan fără coperţi!

epigramă de Costel Zăgan din Epigrame disponibile (mai 2008)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Recunoaşte

Şi El e-un miel de Paşte

monostih de Costel Zăgan din Universuri paralele (22 aprilie 2016)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Într-un poem

Într-un poem scris mai demult,
Ce seamănă cu o ninsoare,
Tu eşti un cântec oarecare
Şi uneori te mai ascult.

Într-un poem scris pe-nserat
Încerc petale să înşir
Ca într-un prelungit delir
La care-ncet am aderat.

Într-un poem fără accent,
Printr-o fereastră indigo
Ne ducem care încotro
Pentru c-aşa este prudent.

poezie de Angelica Ioanovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!