Sufletul plin de iluzii
rutină pașnic globulară
un tribunal umplut cu grații
la orele când conjurații
rostesc sentințele la bară
îndur capriciile muzii
afronturile vieții toate
duc bătrânețile în spate
și sufletul plin de iluzii
poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
La tribunal
Văzând că are-o adversară
Sensibilă și delicată,
Conchise-un avocat la bară:
Că dânsa trebuie-apărată.
epigramă de Corin Bianu din Urmașii lui Cincinat (2004)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Parcurs
Am strigat: "viață"!
și gura mi s-a umplut
de laptele mamei
apoi,
cu umerii
încărcați de responsabilități,
cu genele grele
de nesomnul copiilor,
cu sufletul
plin de deznădejdi,
cu inima
îndurerată de răni
vin la Tine
iar tu mă înveți
că moartea este
singura certitudine a vieții
ori că...
durerile
nu stau în viață
când inima
este plină de iubire necondiționată
chiar dacă acei umeri
s-au chircit sub poveri;
recunoscând
lacrimile singurătății
am strigat: "moarte"!
și gura mi s-a umplut
cu pământ...
poezie de Cristian Neagu din Academia de poezie (9 noiembrie 2018)
Adăugat de Cristian Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Cocorii mei
cocorii mei se duc spre sud
și-n nopți cu lună îi aud
furându-mi, stolurile pe rând,
toate comorile din gând
și-n urma lor rămân ușor
că aș putea și eu să zbor
spre landu-acela plin de grații
cu ei, într-una din formații;
dar eu n-am dreptul să le cer
să mă înalț prin ei la cer,
nici să mă ducă mai departe
și-atunci mă-nchid în câte-o carte
poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Orele vieții
La ceasul crud al dimineții,
Când pruncul e un boț plăpând,
Ce este treaz când e flămând,
Instinctul este semnul vieții.
La ceas de ziurel de ziuă,
Când e copilul tapetat, cu
Ochi mari, pictați de Țuculescu,
E iscodirea prima piuă,
La ceas de ziuă, matinal,
Când e puberul un vulcan,
Cu cablul smuls din cabestan,
E nerăbdarea vârf de val,
Când ziua-și deapănă ființa,
Adolescentu-i subjugat,
De cel mai omenesc păcat,
Si semnul vieții e dorința,
La ceasul pârguit, de-amiaz,
Când e maturul demiurg,
Și împlinirile decurg,
Succesul este viu și treaz,
La ceasul moale, de siestă,
Când insul e un oarecare,
Pierdut în lumea asta, mare,
Blazarea este manifestă,
La ceas nehotărât, de cină,
Când omul prinde flori la tâmplă,
Nimica nu se mai întâmplă,
Și semnul vieții e rutină,
La ceasul leneș de culcare,
Când trupu-i plin de neputință,
Pe cât de gol e de voință,
Refrenul vieții-i resemnare,
La ceasul ultim, al tristeții,
Când miezul nopții e zăplaz,
Când nu-i nici ieri și nu-i nici azi,
Durerea este semnul vieții,
La ceasul fără de culoare,
Când trupul trece în țărână,
O altă ziuă se îngână,
Și moartea e izbăvitoare...
poezie de Eugen Ilișiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ceasul poem diamant
Orar,
minutar și
secundar limbile sale
indică neîncetat toate orele
minutele și secundele unei zile
în rutină repetând totul
zi de zi
el face
tic-tac.
poezie de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondel pentru Constantin Noica
În Păltinișul pașnic, răcoros,
Când nopțile erau cu stele,
Din cabana lui cu pragul ros,
Noica privea cerul prin zăbrele.
Filozoful gândea la toate cele
Și-ntorcea idei pe față și pe dos,
În Păltinișul pașnic, răcoros,
Când nopțile erau cu stele.
Avea ideile-n ceaiul din ulcele,
Fiind Om blajin și credincios
Tot mereu își amintea de ele,
Că vor fi lumii noastre de folos.
În Păltinișul pașnic, răcoros.
rondel de Ioan Friciu (30 iulie 2015)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cei care sunt cumpătați și îndestulați cu puțin, suportă bătrânețile cu răbdare; pentru cei cu altă fire, și tinerețile și bătrânețile sunt supărătoare.
citat celebru din Platon
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
De la bar la bară
Domnul avocat
Stă pe săli, pe-afară,
Barul i-a barat
Succesul de bară.
epigramă de Vintilă Nicu din Printre epigramiștii olteni (2008)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La tribunal
Sunt cu ochii toți spre bară,
Lume multă, zăpușeală...
Doar dreptatea stă afară,
Că nu are loc în sală.
epigramă de Vasile Larco din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2004)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vinovat pentru speranță
La fiecare oază în pustiu
Îmi încarc desaga cu iluzii
Ca să-ntreacă dărnicia muzii
Pomenită într-un interviu
Și bucuria mi-i puțină
Că supralicitează prețul
Și nici disprețul, nici județul
Nu au puterea s-o susțină
Eu nu sunt vânător de dividende
Ci numai vinovat pentru-o speranță
Care-o comut din stanță-n stanță
Și cu scadența la calende
E mult mai greu un jug de dus
Decât Sisif cu bolovanul
Sperând că mâine sau la anul
Vei spune tot ce ai de spus!
Și iar te-nhami la tras din zori
Să duci aceeași grea povară
Ce nu durează doar o vară
Ci, din pruncie până mori
poezie de Ion Untaru din Condorul (2001)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
O dată înmugurite, sentimentele există întotdeauna în adâncul inimii. Adorm sau se trezesc iar, după capriciile întâmplărilor vieții; dar rămân acolo, iar existența lor modifică negreșit sufletul.
Balzac în Femeia la 30 de ani
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
O mare de cuvinte
Perne de cuvinte am umplut,
capul obosit de contraste și neînțelegeri,
îngreunat l-am așezat în absolut.
Pături de cuvinte am țesut,
pentru ca gerul singurătății să atenuez,
înfășurată în îmbrățișări de iluzii să visez.
O casă de cuvinte-am construit
ca-n orele întunecate ale durerii,
în universuri de tăceri să mă refugiez.
Castele de cuvinte am înălțat
acolo unde visele suverane tronează
pentru totdeuna să rămână în prizonierat.
Dacă tu cu mine ai veni,
cu ale noastre indelebile iluzii
o mare de cuvinte vom umple si vom ademeni
speranțe improbabile legate de valuri stacojii,
o casă printre stele noi doi vom construi.
poezie de Doina-Maria Constantin din Continuum
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Orele
orele sunt de vanilie azi
se scutură din fiecare ceas
din toate catedralele
de pe ziduri birouri holuri
din metrouri gări aeroporturi
de pe toate mâinile
și de pe unde au fost aruncate
ca pe un timp nenecesar
lunecă dinspre noapte spre zi
cu miros de dulce
ademenitor și feciorelnic
ca și când nu al lui este păcatul trecerii
cad fix peste cămașa ta în care
am rămas îmbrăcată să nu-ți uit mirosul
iar orele astea niște mere
nu-mi mai încap în buzunare
se sfârșesc
din ati-uri mai ales
poezie de Ottilia Ardeleanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La Tribunal
Când sentința se citește
Ești pierdut, ce mai discuți,
Nu degeaba se numește
Sala pașilor pierduți.
epigramă de Florea Ștefănescu din Urmașii lui Cincinat (2004)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rutină
Suferința și bucuria vin
Din neatinse cerești constelații
Îndepărtând sau apropiind urmele
Armoniilor interioare.
Poverile și împlinirile înfloresc
În zborul fără de sfârșit
A adevărului.
Lacrimile liniștii
Obosesc poarta vindecării
Rătăcită în soartă.
Mama își tulbură
Cumințenia sufletului
Când poveștile
Nu mai sunt
Ascultate.
Acum suferința
Devine comună
Stăpânului și umilului,
Rutină pe care sufletul
Nu are cum
Răsplăti!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La tribunal
Avocații și cu juzii
Au dezbateri furtunoase.
Cei din urmă trag concluzii,
Pe când primii trag foloase.
epigramă de Sorin Beiu din Urmașii lui Cincinat (2004)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Capriciile modei
Schimbăm, mutându-ne la bloc,
În țara noastră, azi săracă,
Prea desuetul stil baroc
Cu mai modernul gen baracă.
epigramă de Gheorghe Suciu din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bate vântul ploaia
bate vântul ploaia, lăcrimează duzii
invocăm orbește harurile muzii
de o vreme-ncoace ninge și ne plouă
pe umerii goi trandafiri de rouă
câte din principii nu ni ne supun
nod marinăresc, frânghie și săpun
de la papagali până la egrete
noi suntem experți în a da rețete
bune pentru alții, bune pentru toți
de la Arhimede până la iloți;
noi am spart tipare, noi am spart oglinzi
umbrele pe care nu poți să le prinzi
regimente stranii puse sub umbrele
lumea ce se umple noaptea de sechele
cine pentru toate poartă oare vina
medicul formal scumpește formalina
media din care nimeni nu ne scoate
medi-ana trage ponoasele toate
nimeni nu ne vede când muncim pe brânci
să urcăm orbește mările pe stânci:
dreptul la opinii este unul sacru
osteneala zilei, doar un simulacru!
poezie de Ion Untaru din manuscris
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bară
De când cu covid-19
S-a pus un fel
Bară la bar
Barieră ca la tren
În gara nimănui
Pe peronul tuturor
De aia se poate trece
Numai cu masca pe figură
Degeaba se insistă
Că dai de alte interdicții
Metodă barbară
Au zis unii
Și confuzia crește
Cu gradul de apropiere.
poezie de David Boia (19 august 2020)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Până aici!
Îmbrânciți de amintire colorăm în versuri dalbe
salbe de strigoi și ducem tâmpla singularității
să ne cânte toți damnații din sentințele cetății
și să scuture copacii de nori grei o floare albă.
Ce povară pe un munte să se muște de o coastă
câtă silă duce-n spate un strigoi ascuns în sine
cât de rău un înger face când el vrea să facă bine
unui om ce în genunchi pupă mâna cea nefastă...
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!