Actorul trebuie să fie oarecum instrumentul pe care cântă autorul, un burete care absoarbe toate culorile şi le redă nemodificate.

Hegel în Despre artă şi poezie, Drama ca operă de artă poetică (1979)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cea fără de somn

fără de vise
fără de dragoste
cea rătăcită prin firescul clipelor
cea neîntrebată
nelocuită
cea fără de limite
cea fără timp
ca un ceas defect
ce atârnă pe zidul unei lumi
roase de invidie
cea care a strigat în pustiu
cea care s-a hrănit cu praf
când vântul i-a spulberat speranţele
cea neîntoarsă din drum
neclintită în dorinţe
ca un beţiv care-şi cheltuieşte banii
ca să guste noroiul din şanţ

,, cea fără de somn''
aşa cum o numeşte un pictor
când îşi amestecă toate culorile
şi se plânge de timp
că absoarbe ca un burete
tot albul pânzei
cea fără de lumină
îngenuncheată în faţa destinului
caută cu lăcomie să mestece
începutul unui poem
despre care
nicio inimă nu îşi va aminti

poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Caut portretul lui Hegel

Eu n-am văzut niciodată
Portretul lui Hegel,
Mi-a lipsit momentan
De pe toate cărţile.

Am auzit însă că există
La un anticariat.
Nu prea departe de-aici,
O fotografie de-a lui, înfăţişându-l
În clipa când trece
Peste toate sistemele filozofice,
Ca viermele de mătase
Pe frunzele de dud.

Trebuie să fie ceva neobişnuit şi frumos,
Electric.
Ceva ca omul.

Într-o zi o să-mi fac timp.
Mă voi repezi până-acolo
Şi, rugând toate cuvintele
Să mă lase singur cu Hegel,
Îl voi privi tăcut
Câteva minute.

poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ca un burete

O poţi scutura cu mâinile,
Singurătatea, moale precum vata,
Lipicioasă, precum palmele
după ce ai mâncat geantâk,
preferata lăcomie tătărască.
Uneori, singurătatea
Devine tare
Precum peretele
Casei noi
De pe strada Lesgaft,
Unde, cine ştie,
S-ar putea să locuim împreună.

Singurătatea ia forma
Unei ceşti,
Din care beau cafea.
Mi-ai dăruit-o
În seara mea de domnişoară.
Absoarbe singurătatea
Ca un burete
Al nimănui.

poezie de Liliya Gazizova din Kanafer (2012), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Intim

Ca un burete,
sunt ca un burete care absoarbe tristeţea,
şi e suficientă în lume, şi departe şi aproape
de aste nu zâmbesc.
Fugim de tristeţe şi de oameni trişti.
Fugim fiindcă sunt la fel ca noi, iar noi...
noi căutam noutatea, ceva diferit
faţă de chipul nostru obosit în oglindă.
Ascunde-ţi tristeţea dacă vrei sa fii iubit,
ascunde-ţi compasiunea, sentimentele,
nu se mai poartă...
se poarta fierul, fierul turnat direct pe celule vii
ca sa distrugă orice urmă,
până devii tipar.

poezie de Cezara Moraru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Actorul de azi, actorul adevărat, nu se mulţumeşte să informeze pe spectator aşa cum tipograful informează pe cititor. Actorul îl face pe spectator să trăiască, ba chiar să joace la rândul lui acţiunile jucate pe scenă. Nu este actor deplin acela care n-a obţinut de la spectator ca, întors acasă, singur în odaie, să nu mimeze, să nu imite, să nu recite, tare sau în gând, cele făcute şi spuse de actorul care îl fascinase.

D.I. Suchianu în Vedetele filmului de odinioară
Adăugat de Doina Bumbuţ
Comentează! | Votează! | Copiază!

modestie

Modestia? Instrumentul la care trufaşii cântă fals.

definiţie aforistică de Eleodor Dinu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă ne-am închipui că lumea aceasta este un foarte reuşit instrument muzical, eu nu vreau să venerez instrumentul, ci pe Acela care l-a creat şi care cântă cu el.

citat din Atenagoras
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ca 'ntr-o oglindire

Sunt gelos pe frunzele care cad
şi pe hainele care te ating,
pe soarele care iţi alintă chipul
pe somnul care te învăluie,
şi – de un timp încoace –
pe oglinda care îţi redă înfăţişarea
şi pe toate dimineţile care îţi întâmpină trezirea!
Într-o buna zi,
am sa fiu gelos şi pe mine
cel care te va atinge,
cel care te va învălui
cel care îţi va reda, ca ‘ntr-o oglindire,
întregul tău chip
în toate dimineţile...

poezie de Cosmin Neidoni
Adăugat de Cosmin Neidoni
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu melomanul cântă când munceşte, ci acela pe care munca nu-l absoarbe.

aforism de Valeriu Butulescu din Caietul albastru (2004)
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aş vrea să cred că păstrez o distanţă faţă de personaj. Mi se pare că actorul trebuie să lucreze la personaj ca pictor folosind nuanţe mai deschise sau mai închise, pentru că aceste nuanţe se amestecă în orice personaj. Trebuie să-ţi poţi vedea personajul pe care îl interpretezi, să-i poţi doza culorile, să-l poţi rectifica, să-l poţi îndrepta, să-l poţi îmbunătăţi.

citat clasic din George Constantin
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ofiţerul: Vă rog! Aşezaţi-vă pe canapea...
Autorul: Nu! Vreau să stau puţin pe scaunul dumneavoastră! (Se trânteşte pe scaun, la biroul Ofiţerului.) Aţi făcut o mare greşeală, ridicându-vă. În felul acesta, postul dumneavoastră a devenit vacant...
Ofiţerul: Domnule! Pentru această funcţie trebuie să daţi concurs!
Autorul: Lăsaţi-mă să ocup, interimar, acest fotoliu! Lăsaţi-mă să mă pun, o clipă doar, în pielea cea mare şi bine tăbăcită a statului...
Ofiţerul: Aveţi grijă! Scaunul acela cere multă răspundere!
Autorul: Sunt absolut convins! E un scaun greu încercat. A susţinut o mulţime de funduri, de toate culorile politice. Scaunul acesta a cunoscut întreagul curcubeu electoral. Tot ce înseamnă lumină albă, în descompunere...

replici din piesa de teatru Herghelia albastră (Forţa imaginaţiei), scenariu de Valeriu Butulescu (2010)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

vioară

Vioara este instrumentul la care cântă doar fetele urâte şi băieţii graşi cu ochelari.

definiţie clasică de George Bernard Shaw
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

actorie (vezi şi interpretare)

Actoria este cea mai spirituală dintre profesii pentru simplul motiv că actorul trebuie să se afle într-o stare paradoxală: el s-a identificat cu personajul pe care îl interpretează, dar cu toate acestea a rămas un privitor.

definiţie clasică de Osho în ABC-ul Iluminării
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

La film trebuie o ştiinţă aparte pentru că sunt nişte lucruri altfel decât la teatru. Lipsa spectatorilor. Agitaţia de pe platou. Faptul că eşti oprit când tocmai te porniseşi. Actorul e ca un tranzistor. La oră fixă trebuie să intre în priză. A intrat, a jucat. La film nu se poate aşa. La film, deschizi uşa azi şi intri în casă peste o lună. Nu e genul meu. Pe urmă e relaţia cu spectatorul. Fericit actorul care se poate lipsi de relaţia asta! Eu nu pot.

Dem Rădulescu în Almanahul Cinema (1987)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epopeea

păcatul ca un burete
absoarbe impurităţile
ce te alcătuiesc vărsând asupra ta
întuneric şi frică, grabă
cum ar spune criticii
traversând epopeea
travestiţi în salvatori, după
ieşirea prin cuvânt ei
asemeni uliului
spintecă prada,
o tranşează pentru pui,
tu
poetul vinovat care a născut
cu o secundă mai devreme poemul
transfigurat de realitate
trăieşti
sub anarhia timpului
distilat în cuvinte.

poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Povestea buretelui

de baie care se numea bob
spusă-ntr-un bar cu tejgheaua
de inox şi aramă
unde se servea bere la halbă
toată lumea fuma lulea
mesteca tutun
şi asculta cum ar fi putut
un simplu burete de baie
să ajungă burete adevărat
cu viermi cu musculiţe pe el
să se-nmulţească prin miceliu
era plin de melamină şi spumă
stătea într-un vas cu apă
regreta mult că nu este chiar
un burete de apă un animal
cu miros de formol să trăiască
fixat pe tulpinile unor plante acvatice

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trebuie ca tu, actorul, să găseşti în tine resurse care sunt mai mari decât ceea ce crezi tu că ai. Îţi atingi un potenţial ascuns, pe care îl avem cu toţii, dar care pe scenă poate fi atins.

citat din Andrei Şerban
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unii autori pretind că scriu numai pentru ei. Dacă este aşa, înseamnă că opera lor este atât de insignifiantă încât nu merită să fie citită decât de autor, după care poate fi aruncată la gunoi cu tot cu instrumentul care a pus-o pe hârtie. Autorul însuşi ar trebui pus la colţul ruşinii, cu genunchii pe coji de nucă, întrucât nu a arătat un minim de respect faţă de unicul cititor al operei sale, adică el însuşi!

Mihail Mataringa (8 februarie 2013)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Autorul: Pot să dau un telefon în oraş?
Ofiţerul: E un telefon de serviciu!
Autorul: Va fi o convorbire scurtă!
Ofiţerul: Cu cine vreţi să vorbiţi?
Autorul: Cu mine însumi. Vreau să vorbesc cu eul meu, proprietate personală!
Ofiţerul: Dacă vorbiţi singur, de ce nu folosiţi firul scurt?
Autorul: Prefer un telefon oficial. Nu se pierde nici o idee. Toate ajung la serviciul secret de informaţii...

replici din piesa de teatru Herghelia albastră (Forţa imaginaţiei), scenariu de Valeriu Butulescu (2010)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Greierul, cântă cu vocea şi cu instrumentul...

aforism de Corneliu Vornicu (23 martie 2020)
Adăugat de Corneliu Vornicu
Comentează! | Votează! | Copiază!