Eternul feminin

I-aparţine-ntreg misterul,
Căci se ştie, vorba-aceea:
N-are-atâtea taine cerul
Câte poate-avea femeia.

epigramă de Eugen Pop din Reflexe (şi reflecţii) într-o picătură de cerneală (2005)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Între ei, "fetele"...

Dacă femeia s-a emancipat,
Vrea şi bărbatul ca în vorba-aceea
Să aibă drepturi, nediscriminat,
Întocmai cum le are şi femeia!

epigramă de Alexandra Dogaru (11 martie 2017)
Adăugat de Alexandra Dogaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Avem taine şi le purtăm cu noi, taine mai mici, taine mai mari - când se dezvăluie îşi pierd o parte, două, trei, şapte, nouă părţi din puterea lor -, alteori se pierd de tot, ca puful păpădiei suflat de un vânt tăricel. Dar avem taine şi le purtăm cu noi - şi suferim, ne întristăm, plângem din pricina lor sau râdem şi ne bucurăm, fiindcă sunt şi altfel de taine, care ascund câte fericiri nu gândeşti.

Radu Tudoran în Toate pânzele sus, Capitolul II, vol I
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reflexii

Dintr-un reflex primordial,
Purtaţi de energii rebele
Aicea, în spaţiu sideral
Ne raportăm ades la stele

Nu avem puncte de reper
Şi care, le avem nu-s clare
Când toate stelele pe cer,
Sunt în continuă mişcare

Tot căutând pe bâjbâite
Alt trai şi vremurui bune
N-avem cuvinte potrivite
N-avem un pic de-nţelepciune

În multe cazuri visători
În alte zile şterşi, apatici
De atâtea ori nepăsători,
Dar din când în când simpatici

Câte odată-n în ritm vioi
La câte vrun eveniment
O bună parte dintre noi
Ne deşteaptăm, concominent

Se naşte atunci dorinta vie
De-a dezlega misterul:
Ce taine ne ascunde cerul
Şi cum se naşte o poezie.

poezie de David Boia (18 februarie 2013)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi câte taine i-am deschis...

Şi câte taine i-am deschis,
M-a ascultat mult răbdătoare, -
Nici "da", nici "nu" să îmi fi zis
şi mă chema îmbietoare
Să-i spun la suflet ce mă doare,
Vrând să-mi aline al meu dor,
Dar se făcea ascultătoare,
Ca să mă-nşele mai uşor.

poezie celebră de Francois Villon, traducere de Petru Cărare
Adăugat de Succubus
Comentează! | Votează! | Copiază!

Drepturile omului

Sfinte-or fi, doar vorba-aceea,
Date sunt de Preaînaltul:
Dreptul de-a vorbi, femeia,
Şi să tacă mâlc, bărbatul.

epigramă de Vasile Larco din ziarul "Viaţa Buzăului" (23 decembrie 2004)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epigrama

Epigrama-i ca femeia
Ce se dă, dar nu se vinde
Şi când eşti la vorba-aceea...
Vine soţul şi te prinde.

epigramă de Paulian Dumitrică din Urmaşii lui Cincinat (2004)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar femeia poate fi

Mai regina decat floarea,
Doar femeia poate fi,
Mai adanca decat marea
Doar femeia poate fi.

Mai inalta ca destinul,
Doar femeia poate fi.
Mai amara ca pelinul,
Doar femeia poate fi.

Mai frumoasa decat viata,
Doar femeia poate fi.
Mai desteapta ca povata,
Doar femeia poate fi.

Mai cumite ca poemul,
Doar femeia poate fi.
Mai cumplita ca blestemul,
Doar femeia poate fi.

Mai aproape decat dorul,
Doar femeia poate fi.
Mai de soapta ca izvorul,
Doar femeia poate fi.

Mai de-april ca primavara,
Doar femeia poate fi.
Si mai dulce ca vioara,
Doar femeia poate fi.

Mai de taina ca misterul,
Doar femeia poate fi.
Si mai tare decat fierul,
Doar femeia poate fi.

Mai barbata ca barbatul,
Doar femeia poate fi.
Mai amara ca oftatul,
Doar femeia poate fi.

Mai frumoasa decat Zeia,
Doar femeia poate fi.
Si mai vie ca scanteia,
Doar femeia poate fi.

Mai fierbinte ca Sahara,
Doar femeia poate fi.
Si mai dulce ca vioara,
Doar femeia poate fi.

Mai inalta ca povata,
Si mai scumpa decat viata,
Doar femeia poate fi.

poezie de Dumitru Matcovschi
Adăugat de Valentish
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mărturie a acelor vremuri au rămas castanii, dar nici ei nu mai stiu câte jurăminte de iubire s-au rostit sub candelabrele lor, câte drame s-au trăit în umbra lor, câte lacrimi au adiat şi câte taine a îngropat frunzişul lor.

Daria Dalin în Lacrimile tulipanului
Adăugat de Emilia Nedelcoff
Comentează! | Votează! | Copiază!

femeie

Ce e femeia

E-un strop de vis -
Căci este vadul
Ducând spre iadul
Din Paradis!

definiţie epigramatică de Eugen Deutsch din Epigrame cu şi despre femei (2010)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Misterul florilor

Azi vreau să văd cum se deschide cerul
şi ninge cu petale şi cu flori
pe-o scenă-n care doi vestiţi actori,
prin şoapte calde, adâncesc misterul.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Urare

La nunta lui, a domnului primar,
Noi i-am urat ani mulţi, cu bucurie,
Cam câte gropi se află pe trotuar,
Şi-i bucuros, căci ştie el ce ştie!

epigramă de Janet Nică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Numai femeia ştie

Ochii ei... oglinda vieţii mele,
Licăresc în noapte, parcă-s două stele,
Iar privirea lor plină de mister
Mă arde ca o faclă aprinsă în eter.

Ce ascunde-n ei, numai femeia ştie,
Când focul se stinge sub mantia-i pustie.
Şi inima-i plânge plină de durere,
Când singurătatea o mistuie-n tăcere.

Privirea-i se-nsenină ca cerul albastru
Când o sărut şi-o îmbrăţişez tandru.
Mă-nvăluie-n stele şi-n mii de mistere,
În clipe de iubire, dulci, dar efemere.

Ştie numai luna, sub raza-i argintie
Ce scântei aprinde un suflet de femeie,
Căci ea este enigma ce n-o pot desluşi,
Dar îmi aduce-n viaţă multe bucurii.

Când negura se lasă şi umbrele dispar,
Rămâne numai una, în chip de chihlimbar
Şi ochii ei mă cheamă în nopţile târzii,
Să o ţin în braţe pân' zorii s-or ivi

poezie de Gheorghe Deniştean (19 martie 2017)
Adăugat de Denygigi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeia şi misterul ei

Femeia cea mai adorată,
Chiar şi când este dezbrăcată
În faţa unui cavaler,
Rămâne plină de mister...

madrigal de George Budoi din Madrigale (2011)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Misterul

De mână el m-a dus pe mine
La tufa de roş trandafir,
Secretul l-a ţinut la sine,
Dar mie el mi-a dat un fir.

Atuncea eu nu l-am rugat
Să îmi dezvăluie misterul,
Parfumul florii m-a-mbătat,
Lui să-i văd chipul era cerul.

poezie de Ralph Hodgson din The Mystery And Other Poems (1913), traducere de George Budoi
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aleg femeia

Din astă lume plină cu de toate,
Aleg şi pun femeia-ntre poeme,
Ea-i universul... marilor păcate
Şi veşnicia... dincolo de vreme.

Dintre plăceri nebune şi himere,
O vreau a mea, eterică mireasă,
Rebel izvor de patimă... şi miere,
Clipa de dor... fecundă şi aleasă.

Din dezacorduri stranii şi ostile,
Doresc femeia... care mai şi iartă
Ce-şi face loc grăbită printre file
Cu-abilităţi mondene... şi cu artă.

Din lumea asta plină... de ispite,
Aleg femeia, descifrând misterul
Cuvintelor... şi-acum îndrăgostite
De ochii care... luminează cerul.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plecăciune

Când Adam fu încropit,
Dumnezeu avu ideea,
Unui brand mai reuşit,
Şi atunci făcu... femeia...

De atunci în Lumea mare,
E femeia o minune,
Un prilej de încântare,
Un paner cu fructe bune...

Căci ne dă de toate cele,
E iubirii blând sălaş,
Ne înalţă printre stele,
Şi ne naşte copilaşi...

Mâna-ţi blândă şi uşoară,
Ce mâncare-mi pune-n blid,
O sărut a suta oară,
Şi de trupu-ţi sunt avid...

Căci nici Soarele nu are,
Ori vre-un astru din Lactee,
O căldură aşa mare,
Ca un suflet de... femeie...

poezie de Eugen Ilişiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Autocaracterizare poetică

Dacă aş scrie o carte despre mine
Aş numi-o "femeia la pătrat"
Femeia ce cu putere se îndreaptă
Spre cei slabi, neputincioşii, neînţelepti
Femeia ce ascunde durerea
şi tot ea ce va împărtăşi lumina
cu cei neputincioşi,
Femeia ce educă omul la vârste mult prea avansate
Femeia ce stârneşte misterul in lumea noastră
Femeia ce cânta la vioara sufletului tău ascuns
Femeia ce cu inima curată se deschide in orice casă
Şi primeşte binecuvântarea lui Dumnezeu.
Femeia ce ascunde inima... apoi se plimba prin lumina fermecată
Femeia ce ochii deschide când tu o priveşti in vis
Femeia ce-ti poate tulbura şi visul şi imaginaţia.
Femeia ce ascunde Misterele lumii in inima ei
Femeia ce priveşte lumina şi o poate împarţi cu tine...
Femeia ce prin cuvinte frumoase îţi deschide inima...
Femeia de aici, de acolo, de nicăieri.
Femeia independentă şi mult prea iubitoare.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeie luptătoare

cutia toracică e goală
căci femeia se întreabă cu slăbiciune
din ce este făcută
în femeie nu zboară fluturi şi nici câmpiile nu-s verzi
nici coastele nu ţes învelişuri florale

în părul ei zilele mai bune ce nu vor veni varsă sânge
căci durerea din interior ţâşneşte
prin fiecare bucată de carne
dar femeia nu scoate niciun cuvânt
ea ştie
că liniştea e plină de răspunsuri

poezie de Sorina Rîndaşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimeni nu poate-avea mereu noroc ( grook )

Nimeni nu poate-avea mereu noroc, aşa c-atunci când
îţi trage un bocanc în fund, nu crede că-n floarea tinereţii
norocul te-a lăsat de izbelişte, mai degrabă ţi-ai salvat
o porţie pentru timpul care ţi-a mai rămas din anii vieţii.

poezie de Piet Hein, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nunta primarului

La nunta lui, a domnului primar,
Noi i-am urat ani mulţi, cu bucurie,
Cam câte gropi se află pe trotuar...
Şi-i bucuros, căci ştie el ce ştie!

epigramă de Janet Nică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!