Mărturisire

Mă port cu soacra ca şi cu ulciorul,
Nu c-aş avea cumva vre-un interes,
Dar când i-aud prin casă glăsuciorul,
Aş duce-o pe la apă tot mai des.

epigramă de Valeria Moroşan
Adăugat de Valeria Moroşan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Consens cu soacra

Cu soacra mă-nţeleg perfect
Şi nu apare vre-un defect,
De când ea stă în Bucureşti,
Iar eu, mutată, la Piteşti!

epigramă de Amalia Costinescu-Crusos din Epigrame cu şi despre femei (2010)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuiul lui Pepelea

Ca s-o-ngrop la ţară, creştineşte,
Soacra mi-a dat tot din prima zi.
Chiar ceva ce azi îmi prisoseşte;
Mi-a mai dat şi... mâna fiică-sii.

epigramă de Valeria Moroşan (2011)
Adăugat de Valeria Moroşan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suntem un popor "ales"

Cum Biblia ne demonstrează,
Iehova, cred, din interes,
Dorit-a un "popor ales",
Ce lumea – parcă – guvernează
Dar şi românul azi contează,
Chiar de-l ghidează vreun eres,
Prin lumea-ntreagă, şi ades,
Mândrie multă afişează
Se demonstrează tot mai des,
De mafioţi, dar şi de hoţi,
Când îi tentează-un interes,
Iar să-i împiedici n-ai să poţi:
Românii sunt "Popor Ales",
Să fie JEFUIT de toţi!

sonet epigramatic de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Oarecum sonate (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frodo (bea ultimele picături de apă din ulciorul cu apă al lui Sam): Nu vai mai rămâne niciun strop pentru drumul înapoi spre casă.
Sam: Nu cred că va mai fi un drum de întoarcere, domnule Frodo.

replici din filmul artistic Stăpânul inelelor: Întoarcerea regelui, scenariu de Fran Walsh, după J.R.R. Tolkien (1 decembrie 2003)
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Elegie

Se mai duce-o zi de Paşte
Şi mă mir cum trece clipa,
Lumea nu mă mai cunoaşte,
Că mi-am rupt, în zbor aripa!

Curge viaţa ca o apă
Şi m-aruncă în cazan,
Eu îi zic că poa' să-nceapă,
Meseria lui... Satan!

Că-s creştin nu-mi foloseşte,
Clipa arde şi eu ştiu,
Că Satan mă pârjoleşte,
Chiar acuma, când sunt viu!

Dar tot merg robit de strună,
Sufocat de câte-un vers...
Cine oare o să-mi spună,
Cât voi mai avea de mers!

Că las totul la o parte,
În fum galben de ţigară...
Drumul merge mai departe
Şi mai e până la... gară!

poezie de Constantin Păun din Zbor fără aripi (2011)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Precauţie

Mă tot gândesc să mă căsătoresc,
Dar vreau s-o fac cu cap şi multă artă.
De peste mări şi ţări am s-o peţesc,
Să nu-nţeleg ce-mi spune când mă ceartă.

epigramă de Valeria Moroşan (iulie 2011)
Adăugat de Valeria Moroşan
Comentează! | Votează! | Copiază!

A doua tinereţe

Pe ale dragostei alei,
Când ne-ntâlnim din interes,
Să-mi ceri iubito tot ce vrei...
Dar nu prea mult şi nici prea des!

epigramă de Constantin Tudorache din Terapii de şoc (1997)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Simt izvoarele

Simt cum nasc izvoarele de apă
Sub piciorul meu o undă vie,
Şi atunci pământul tot mă ştie
Că port vâsle de cireş în mapă.

Eu sunt paratrăznetul de apă,
Se închid în mine cicluri stranii,
Când se ţin freaticele danii
Mă cobor la slujbă printr-o trapă.

Pe deasupra iarba mă închide,
Tainic, luminişul de reface...
Ocolind atent vestigii trace,
Mă las pradă spaţiilor fluide.

N-am nevoie de crenguţă fină,
Căci mă doare când pământul naşte,
Învierea apei mi-e tot Paşte
Şi argintul ei mi-e tot lumină.

Şi ajung prin fluvii, prin oceane,
Şi ajung prin bălţi, prin cataracte,
Nu mai port de mult la mine acte,
N-am abonament la telefoane.

Doar pământul, singurul, mă ştie
Când mai ies sătul la suprafaţă;
Odisei mi se citesc pe faţă,
Parca-ş fi lucrat la o hoţie.

E momentul când se strâng izvoare
Într-un fel de matcă omenească,
Iar mişcarea lor pare firească ‒
Pentru-a învia, întâi se moare.

poezie de Dragoş Niculescu din Săniile adâncului (1999)
Adăugat de Dragoş Niculescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O domnişoară m-a oprit pe stradă şi mi-a oferit o cutie de chibrituri din partea U.S.L.

De-atunci mă-ntreb mereu ca un copil:
O fi având vreun înţeles subtil?
E vreo măsură de luat în forţă,
Capitulând să mă transform în torţă?
Sau pentru al avea la îndemână,
Când ce-au promis mereu se tot amână.

hexagramă de Valeria Moroşan (10 mai 2012)
Adăugat de Valeria Moroşan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Somn

Nu port vre-un gând prin nesfârşit,
Nu sap morminte goale;
Mă-drept uşor spre infinit
Şi-acopăr lumea-n poale.

Mă lupt uşor cu viciul greu
Şi simt că-l dovedesc,
Iar viciul ce a fost al meu
Acum e-un drum ceresc.

Pe dreapta disperării cânt
Mai fals ca niciodată,
Repet paloarea unui gând
La crucea neuitată.

N-aud păgâni neadormiţi
Ori cântece uitate,
Nu văd picturile cuminţi
Sau pline de păcate.

Dar simt că mă străpunge-totuşi-
Un gând uşor nedefinit,
Prea evaziv, dar viciul însăşi
Mă poartă des spre infinit.

poezie de Gabriel Andone
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Motiv de laudă

Pescar vestit e soţul meu,
E spaima bălţilor, se ştie!
În drum spre casă duce greu
Peştele prins... la pescărie.

epigramă de Valeria Moroşan
Adăugat de Valeria Moroşan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără tine

Fără frumuseţea ta ochiul meu ar fi sărac,
Printre griurile terne ştiu c-aş fi mereu posac!
Ca o umbră călătoare fără scop şi fără rost,
Poate c-aş trăi cumva, aş trăi, dar foarte prost.

Fără zâmbetul tau larg, care-ţi migdalează ochii,
Când imi scapi ca o felină, şolduri legănând sub rochii,
Alergând ca o copilă plină de dorinţi tu parcă
Te-ai născut să te ador, părul când pe spate-ţi joacă.

Când vorbeşti fără cuvinte, radiind de patimă,
Între inimile noastre vreau să pun o cratimă,
Însă tu, nevinovato, îmi pui semnul de-ntrebare,
Iar privirea-mi lacomă se transformă în mirare!

Fără tine parcă sunt, când nu eşti, tot mai sărac,
Şi te plăsmuiesc în gând şi în mintea mea te fac
Câmp cu flori înmiresmat, ziua, iar în noapte-mi eşti
Steaua mea strălucitoare de prin bolţile cereşti!

Fără tine, înger bun, cui i-aş mai aduce rugă,
Să mă scapi de iad, c-aş fi, în eternitate, slugă?
Întunericul din mine, n-aş putea să-l risipesc,
Dacă nu mi-ai fi lumina, aş putea să mai iubesc?

Flori M Flori (Florentina Mitrică)
28.01.2021

poezie de Florentina Mitrică (28 ianuarie 2021)
Adăugat de Florentina Mitrică
Comentează! | Votează! | Copiază!

Violenţă conjugală

Ea-l trimite după apă,
El se-ntoarce-acasă beat.
Unde dai şi unde crapă!
Ea a dat... el a crăpat.

epigramă de Valeria Moroşan (2011)
Adăugat de Valeria Moroşan
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

tot ceea ce fac aiurea
şi anunţ pe Facebook
(aici am vrut să zic ceva interesant cumva)
am un interes:

- să-mi uitaţi imperfecţiunile prin care vă privesc
perfecţi

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Capra vecinului

Românu-i de tot hazul!
Când l-a lovit necazul,
El prinde-a se ruga,
Să moară capra ta.

epigramă de Valeria Moroşan (2011)
Adăugat de Valeria Moroşan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sfatul medicului

Un medic, bun creştin, m-a întâlnit
Când primăvara mai întoarce-o filă,
Mi-a spus zâmbindu-mi: "Paşte fericit!
Dar să nu faci exces de... clorofilă."

epigramă de Valeria Moroşan (2011)
Adăugat de Valeria Moroşan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Locul meu

Mai demult
Mi-am căutat locul într-o casă, pe pământ,
Dar nu l-am găsit.
După,
L-am căutat în aer
Şi tot nu l-am găsit.
Când am văzut că nici în aer nu e
L-am căutat în apă
Şi, nici acolo nu era.
În vis, m-am uitat până şi în adâncul pământului,
Dar, deja, mă obişnuisem
Să nu fie acolo unde îl caut
Şi, aşteptarea mi s-a împlinit
Căci, nici în pământ nu era.
Şi, când, într-un târziu, obosit,
M-am oprit din căutat,
L-am găsit!
Era unde eram şi eu.

poezie de Adrian Moroşan din Doar trăiri. Versuri (2019)
Adăugat de Adrian Moroşan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înţelepciune străbună

Colegului de gură bun,
Ce nici un amănunt din viaţa mea nu scapă,
Prieteneşte am să-i spun:
- Nu-i treaba ta, de unde beau oile apă!

epigramă de Valeria Moroşan (2011)
Adăugat de Valeria Moroşan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inutilitatea omului onest

Un om onest dezamăgeşte des,
E inutil vreun credit să-i acorzi,
În ţara noastră e ţinut în corzi
Şi-n demnităţi nu trebuie ales...

Pentru şnapani nu e de interes,
Fiindcă, onestul n-are loc sub soare,
Un om onest dezamăgeşte des,
Nu trebuie, nicicum, să-i dai crezare.

În ţara noastră, omul de succes,
Aflat la munte sau aflat la mare,
E-acela care minte cît mai tare,
Slujidu-şi, cinic, propriul interes...

Un om onest dezamăgeşte des!

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

impostură

Impostura

E o cale... ordinară
Folosită tot mai des
De-o canalie vulgară
Să-şi atingă-un interes.

definiţie epigramatică de Mariana Dobrin din Epigrama la scenă deschisă
Adăugat de Mariana Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!