Literatură

Copacii cu înaltă-alură
încremenind, frumoşi, de os,
îi vom numi literatură
şi vom semna, umili, mai jos.

Copacii înnegrind curbură
de zmei şi mume-ale pădurii
sunt doar şi ei literatură,
urâţii, răii, strâmbii, surii.

Şi râul ar putea fi, dar
n-are nici fructe-aromitoare,
nici nu-l poţi prinde în tipar;
jos, ne semnăm în resemnare.

poezie de Corneliu Vasile din revista "Familia" (martie 1973)
Adăugat de Corneliu Vasile
Comentează! | Votează! | Copiază!

Intrare în literatură

Sunt concluziile nude:
X şi-un om de meserie
La scris nu pot a fi rude
Dar... cumetri pot să fie!

epigramă de Corneliu Vasile din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viitor luminos

Cândva vom duce-o viaţă foarte pură,
Iubirea nu se va numi doar pat
Şi vom uita de poker, băutură...
Dar nici păcate nu vor fi... Păcat!

epigramă de Gheorghe Leu din Reflexe (şi reflecţii) într-o picătură de cerneală (2005)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timpul

Cine fuge, nu stă-n loc
Şi nu-l poţi prinde deloc?
N-are formă, doar măsură,
N-are mâini, n-are nici gură.

Doar ceasul prins în perete
Nu prea pare să-l regerete.
De la noi ar vrea să plece,
Mult prea repede el trece!

Acum ştiţi! Doar Timpul este
Cel ce fuge fără veste,
De aceea-i preţios,
Să nu-l pierdeţi de prisos!

poezie de Simona Epure
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Restul îl voi dezvălui acolo jos, în Hades

"Într-adevăr," a zis proconsulul, închizând cartea,
"Acestă frază este frumoasă şi foarte adevărată,
Sofocle a scris-o într-o stare filozofică de excepţie.
Cât de multe vom spune acolo jos, cât de multe,
şi cât de deosebiţi de cei de-acum vom fi.
Tot ce-ascundem aici, sentinele mereu de veghe,
răni şi secrete închise adânc în noi,
protejate cu mari nelinişti şi temeri zi de zi,
vom dezvălui de bunăvoie, limpede, acolo jos."

"Ai putea adăuga," zise sofistul, zâmbind subţire,
"dacă se va vorbi despre asemenea lucruri acolo jos,
dacă cineva se va mai sinchisi vreun pic de ele."

poezie de Constantine P. Cavafy, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iarna pensionarilor epigramişti

La gura sobei nu vom sta
Că nu avem căldură;
De foame ne vom proteja
Făcând... literatură!

epigramă de Nicolae T. Mălău din ziarul "Viaţa Buzăului" (27 martie 2006)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noi, copacii

Dacă seva se va dovedi
Pe noi copacii refuzând
(De ce? Nu ştiu) a ne hrăni
Ne-om sinucide rând pe rând

Şi vom lăsa un testament
Pe coja noastră de onoare
Nici un incendiu aparent
Să nu se stingă de sub soare

Şi va rămâne trist un semn
Că ne-a fost sos pe toţi din traiul
Cotidian, la un îndemn
De dinăuntru, putregaiul.

poezie de Ion Untaru din Condorul (2001)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

cultură

Cultura nu este altceva decât drumul către libertate. Arta este libertate, cu toate că ea te prinde în senzaţii. Dar nu-i nimic mai fals ca definiţia întregii filosofii că arta este jocul senzaţiilor, nu. Asta este nada cu care te prinde, te atrage. Ori, când treci peste ce te-a atras, poţi ajunge undeva unde nu te simţi tras nici la stânga, nici la dreapta, nici în sus, nici în jos... Asta-i libertatea.

definiţie celebră de Sergiu Celibidache în interviu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iată răspunsul pe care îl voi da preşedintelui Roosevelt: Nu vom da greş şi nici nu ne vom clătina, nu vom slăbi din puteri şi nici nu vom obosi. Şocul puternic al luptei nu ne va pune la pământ. Daţi-ne uneltele de care avem nevoie şi vom termina treaba.

citat celebru din Winston Churchill
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tot

Plecând dinspre el, în el, spre el, ca un tot
Intrarea e mereu una, prin privirea de foc
Explorează o lume ascunsă, dar parte din sine
O singularitate, în ritm cu universul ce-i aparţine

Controlul, raţiunea, le lasă deoparte
Căci în această lume, ele sunt deşarte
Niciunul, nici alta nu-i sunt utile
În întâlnirea asta, în prezenta dimensiune

Doar curiozitatea indiferentă îi e de folos
Căci nu caută nimic, doar admiră acest loc
Şi ce-ar putea să-şi dorească mai mult
Nu-i nimic de dorit, totul e-n el şi el e în tot

Nimic nu-l opreşte, n-are sus, n-are jos
Materie nu-i, e doar energie difuză
Mişcare continuă, infinit, atracţie lucidă
Şi dragoste simte în toate, profundă, divină

Nici timpul, nici forma aici nu se-ncheagă
Sunt doar noţiuni primitive, de uitat inc-o dată
E liber de toate, de toţi şi în tot
În a sa natură explorator, călător fără scop

poezie de George Alfort
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu vom mai fi nici verzi ori albaştri, nu vom fi nici roşii şi nici albi, ci vom fi români în gândurile şi scrisul nostru, deoarece poţi să crezi în ceva fără să porţi cămaşă colorată, după cum poţi să porţi cămaşă colorată fără să crezi în nimic. Românismul nu constă într-o etichetă şi o culoare şi apoi de ce mentalitatea de a lega de soarta unor oameni trecători biruinţa românismului etern!

Mihail Stelescu în Cruciada Românismului
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un final fără-nceput

Noi nu ne vom iubi în lumea asta
Şi poate nici în lumea de apoi,
Noi nu vom fi bărbatul şi nevasta
Care să facă totul... doar în doi...

Nici fericirii nu-i vom da vreun nume,
Nici amintiri nu ne vor povesti,
Nici gândul nostru n-o să poată spune
Că s-a-ntâmplat a ne... îndrăgosti...

Noi nu vom fi nici timp şi nici distanţă,
Nici paşii noştri nu se vor cunoaşte,
Vom dispărea ca într-o aroganţă
Pe care nimeni... nu o recunoaşte...

Noi ne ucidem sufletele triste
Şi rupem nemurirea în tăceri,
Nu acceptăm că poate să existe
Un viitor bazându-ne... pe ieri...

Noi nu ne vom iubi, nu avem voie!
Iubirea dintre noi e prea intensă.
Şi nimeni nu mai are azi nevoie
De dragoste prea pură şi imensă...

poezie de Florin Răileanu (mai 2020)
Adăugat de M
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezie cu picioare

Într-o zi de după-amiază,
Un căruţaş pe D. N. iasă.
Nici pe jos şi nici călare,
Nici în fund, nici pe picioare
Uite aşa cu chiu, cu vai
Cu o bidă sau cu bai.
Când strada o traversează
Căruţaşul nici nu vizează
Că poliţistul văzu şi amendă îi dădu.
Dezinteresat, futil
Dar adeseori servil
Cu-o amendă frumuşică
Mă servi la o adică.
Nici căruţă, nici maşină
Cu bici sau fără benzină
Marcajele pietonale
Nu au întrebuinţare.
Întrucât picioare n-are,
Nici pe jos şi nici călare
Căruţaşul cum să treacă?
Poate doar făcându-şi barcă
Şi-aşteptând să vină ploaia
Să ajungă la Mamaia.
Cu poliţia pe val
Viaţa este un calvar.
Să trăiască, să-nflorească
Poliţia românească.

pamflet de Ileana Nana Filip din Sub ochelarii unui papuc umoristic
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nodul gordian

de la mască nu-l voi tăia
din mo
tive
de elastic vom spânzura
în baie de duş ultima mănuşă
să ne
amintim de repaos somn
şi de tavanul plin de i
grasie şi crăpături - nu vom
tăia nodul gordian nici de la su
tien nici de la chilot nici şiretul -
fără clişee o să ieşim la soare
în bă
taia soarelui şi a vântu
lui nu-i duci nodul gordian

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără smerenie nu înaintăm. Ispitele pregătesc smerenia. Fără ispite nu se câştigă smerenia. Vom trece prin truda şi cazna tăierii propriei voinţe. Ne vom smeri cugetul şi astfel vom urca spre înălţimi. Alt drum nu există. Smerindu-ne ne vom înălţa. Dacă nu ne smerim, vom rămâne jos, în patimi şi neputinţe, şi în acestea vom muri.

Părintele Efrem Athonitul în Despre credinţă şi mântuire (2003)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec de iarnă

Eşti atât de frumoasă, iarna!
Câmpul întins pe spate, lângă orizont,
şi copacii opriţi, din fuga crivăţului...
Îmi tremură nările
şi nici o mireasmă,
şi nici o boare,
doar mirosul îndepărtat, de gheaţă,
al sorilor.
Ce limpezi sunt mâinile tale, iarna!
Şi nu trece nimeni
doar sorii albi se rotesc liniştit, idolaru
şi gândul creşte-n cercuri
sonorizând copacii
câte doi,
câte patru.

poezie celebră de Nichita Stănescu din Sensul iubirii -1960
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Strategi

Copacii
s-au trezit sub păsări tăcute.
Este strategia pădurii,
diluată în genele timpului.
Nici un potop nu este veşnic;
unele flori ştiu să plutească
mai mult de patruzeci de zile în frică.
Nici un foc nu egalează lumina unei seminţe;
Există rădăcini legate de imposibil.
După ultimul suspin, gura,
crisalida emancipată,
deschide cuvântul ei cel mai bun
şi în vânt se întoarce pentru totdeauna.
Nimeni nu poate nimic fără poezie sau pădure;
corpul este doar o alegorie a lui Dumnezeu.
Precum copacii,
planând cu cel mai albastru dintre instincte
sufletele
se trezesc sub poeţi tăcuţi.

poezie de Miguel Cortes Gutierrez din Din poezia Americii Latine (2018)
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Libertate

Voi clădi din cuvinte
un trup gânditor...
Atât de viu, încât înainte
ne va străluci tuturor

Nu va fi vertical,
nici sferă nu va fi...
E numai cu sine egal,
şi nu-l vom putea privi

E o stare de început,
care să piară nu poate...
E întrupare de absolut...
O voi numi Libertate.

poezie de Emil Almăşan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noi nu vom bea dintr-un pahar vreodată...

Noi nu vom bea dintr-un pahar vreodată
Nici dulce vin, nici apă de izvor.
Săruturi n-om schimba în zori; o dată
Nu vom privi amurgu-odihnitor.
Ţi-e aer soarele şi mie luna,
Doar dragostea ce-o respirăm e una.

Un altul mă-nfăşoară-n gingăşie,
Cu râsul ei, o alta te-a legat,
Dar spaima ta îmi aparţine mie
Şi tu, de boala mea eşti vinovat.
Mai dese întâlniri nu vom avea,
Căci liniştea ni-e dată doar aşa.

Suflarea mea în stihul tău e trează,
Doar glasul tău răsună-n stihul meu.
O, e un rug de care nu cutează
Nici om să se atingă, şi nici zeu!
Şi dacă-ai şti, acum, ce dragi îmi sunt
Aceste buze cu miros de vânt!

poezie celebră de Anna Ahmatova, traducere de Madeleine Fortunescu
Adăugat de Simona
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copacii si gansacii

cade-o frunza, plang copacii
insa eu sunt bucuros
zboara gastele, gansacii
printre frunze.. ce frumos!

la scurt timp dispar copacii
si apar in locul lor
crengi pe care stau gansacii
dar nu-s frunze... ele mor.

fiindca nu mai sunt copacii
gastele fug in ograda
dupa ele si gansacii
fug ca focul de zapada.

dar unde s-au dus copacii?
nu sunt frunze sa m-atinga
acum stau ascunsi gansacii
fiindc-a inceput sa ninga.

dimineata.. nu-s copacii
dar mareti in locul lor
de se mira si gansacii
ceata cavalerilor.

inalti cum erau copacii
albi ca ingerii din cer
nu vor a iesi gansacii
insa eu sa vina.. sper.

ca sa vada ca copacii
peste crengi lumina au
mai mareti decat gansacii
care mult se laudau.

insa ce au fost copacii
vor mai fi ca-n orice an
si vor rascoli gansacii
orice frunza orice ram.

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne trimiteam scrisori. Le primeam şi ne bucuram cu toată fiinţa. Au apărut telefoanele... Urechile noastre erau fericite. Restul fiinţei le invidia, mai ales ochii. Acum, ne putem şi auzi, şi vedea. Va veni o vreme, de-o vom prinde, în care ne vom putea face orice, de oriunde. Ne vom putea bucura cu toate simţurile... Doar sufletul va tânji după vremea aia-n care noi ne trimiteam scrisori.

citat din Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!