A fi om e o dramă; a fi evreu este una în plus. De aceea, evreul are privilegiul de a trăi de două ori condiţia umană. El reprezintă existenţa prin excelenţă separată sau, pentru a folosi o expresie prin care teologii îl califică pe Dumnezeu, este absolut-altul. Conştient de singularitatea sa, o are-n minte neîncetat şi niciodată nu uită de sine; de aici aerul lui stingherit, crispat sau afişând o falsă încredere de sine, atât de frecvent la cei ce poartă povara unei taine. În loc să fie mândru de obârşia lui, să şi-o înscrie pe frunte, s-o strige-n gura mare, el o ascunde: ci soarta lui, fără pereche, nu-l îndreptăţeşte oare să privească de sus gloata umană?

Emil Cioran în Ispita de a exista, Un popor de singuratici
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dumnezeu se relevă El Însuşi sufletului conform esenţei acelui suflet, care este atât fizic cât şi spiritual. Apoi, sufletul devine conştient că îl vede pe Dumnezeu, dar prin El şi nu prin sine sufletul îl iubeşte numai pe El, nu prin sine însuşi, dar în aşa fel încât este El care se iubeşte pe El Însuşi nu sufletul este cel care îl iubeşte pe El, sufletul îl contemplă pe Dumnezeu în fiecare fiinţă, dar graţie unei priviri ce este însăşi privirea divină.

citat din Ibn al-\'Arabi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un lucru remarcabil: numai evreul ratat ne seamănă, este de-al "nostru": e ca şi cum ar fi dat îndărăt, spre condiţia noastră, spre umanitatea noastră convenţională şi efemeră. Să deducem de aici că omul e un evreu ce nu s-a împlinit?

Emil Cioran în Ispita de a exista, Un popor de singuratici
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

O tristeţe care nu închide în sine necesitatea mângâierii nu va realiza experienţa religioasă niciodată. De aceea, muzicienii-poeţi, adică acei ce se satisfac cu tristeţea în sine, rămân străini de Dumnezeu.

Emil Cioran în Lacrimi şi sfinţi
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Este o viaţă fără rost aceea în care, având privilegiul de a te fi născut ca fiinţă umană, nu eşti capabil să-l realizezi pe Dumnezeu.

citat din Sri Ramakrishna
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se numeşte îngâmfare acela care depreciază în chip nejust pe ceilalţi, şi de aceea, trebuie să definim îngâmfarea drept bucurie care se naşte din credinţa falsă prin care un om se socoteşte superior altora. Iar desconsiderarea de sine, trebuie definită drept tristeţea care se naşte din credinţa falsă prin care un om se socoteşte inferior celorlalţi. De aceea, se poate concepe uşor de ce omul îngâmfat este cu necesitate invidios şi de ce îi place să fie înconjurat numai de acei care se poartă după gustul sufletului său neputincios şi, astfel, din prost îl fac nebun. Deşi desconsiderarea de sine este contrară îngâmfării, totuşi cel umil este foarte aproape de cel îngâmfat. Căci, tristeţea lui se va alina, cu alte cuvinte se va bucura, când închipuirea lui se va desfăta privind viciile altora, şi dimpotrivă se va întrista cu atât mai mult, cu cât se va crede inferior altora.

citat celebru din Baruch Spinoza
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stima de sine este foarte legată de impactul pe care tu îl poţi avea în viaţa altor persoane. Încrederea pe care tu o ai în tine determină şi valoarea financiară a care tu poţi să ai acces. Oamenii care au o stimă de sine scăzută, îşi compensează această lipsă de valoare personală prin cheltuirea rapidă a banilor pe care i-au produs. Cu cât ai o mai mare lipsă de încredere în tine, cu atât vrei să compensezi acea lipsă, să umpli acel gol, cumpărând ceva. Cu cât o persoană are mai multă încredere în sine, cu atât îi este mai uşor să nu cheltuie bani.

citat din Marius Simion
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Încrederea în sine şi stima de sine scăzută sunt o falsă percepţie a propriei persoane. O FALSĂ percepţie. Adică nu este o problemă reală. Este o alegere pe care o facem atunci când dăm voie gândurilor noastre să spună lucruri greşite despre noi: – nu sunt destul de bun; – sunt prost; – nu am valoare ca şi fiinţă umană; – sunt o persoană incompetentă; – învăţ greu;... şi multe alte gânduri de genul acesta. Evident, nimic nu ne împiedică să gândim invers şi în favoarea noastră, însă nimeni nu ne-a învăţat cum, şi mai mult, este în avantajul unora din jurul nostru să rămânem cu o încredere slabă în propriile noastre forţe pentru că astfel le servim mai bine interesele.

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nevăzutul există în Linişte, fără a deranja sunetul. Oceanul nu pretinde atenţia valului, chiar dacă Oceanul susţine existenţa valului. Însă, oare, valul îşi aminteşte că el este apă sub forma unui val? Aceasta este călătoria de cunoaştere de Sine, aceasta este călătoria de întoarcere la Sine şi de renunţare la sine. Căci tot ceea ce vezi în lumea manifestată sunt fragmente ale Unicului Sine, care se exprimă prin toate formele existente. Nu există separare între vlăstarii Unicului Sine, la fel cum nu există separare între mal şi apă. Dacă apa nu exista, malul nu avea niciun sens. Apa şi malul sunt Una, exprimate în forme diferite, unice, dar interconectate. La fel este şi forma pe care tu o ai acum: este un fragment al Unicului Sine - al Conştiinţei Absolute - exprimată într-o formă unică şi interconectată cu celelalte forme, la rândul lor unice. Însă, cu adevărat, nu eşti forma pe care o vezi în oglindă - eşti Viaţa din această formă, care se exprimă prin această formă. Iar faptul că ai inteligenţă proprie, se datorează unui mecanism natural prin care forma îşi păstrează direcţia de mers. Însă, ce face forma? Se identifică total cu forma, deoarece uită de ceea ce ea era înainte să fie sub forma unei forme. Înainte ca forma ta să existe, era Fără De Formă. Şi încă mai este, căci Nevăzutul este în continuare în forma ta, susţinându-ţi existenţa formei.

Cătălin Manea în Întoarcerea la Linişte, Conştiinţa pură
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Evreul nu merită drepturi nicăiri în Europa, pentru că nu munceşte; iar traficul şi scumpirea artificială a mijloacelor de trai nu este muncă, şi aproape numai din aceasta consistă evreul. Evreul nu cere libertatea muncii productive, ci libertatea traficului. El e veşnic consumator, niciodată producător şi desigur că numai cu foarte rară excepţie se va găsi într-adevăr câte un evreu care să producă... Cel mai solid meseriaş e şi aici în ţară, românul sau germanul sau cehul, niciodată evreul. El reprezintă concurenţa nesănătoasă a muncii rele, superficiale, cu munca dreaptă şi temeinică. Ieftin şi rău e deviza evreului până ce ruinează pe lucrătorul creştin, scump şi rău e deviza evreului când rămâne stăpânul pieţei...

Mihai Eminescu în articolul "Evreii şi Conferinţa" (1877)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul care merge prea departe, care îndrăzneşte să fie şi să aibă mai mult decât i-a hărăzit soarta, inevitabil va atrage gelozia divină şi ruina. Omul sau naţiunea care este dominată de o sete nestăpânită de autoafirmare va ajunge direct la o nemăsurată încredere în sine, şi astfel la distrugere. Pasiunea oarbă generează încredere în sine, iar încrederea excesivă în sine sfârşeşte în distrugere. Depăşirea a ceea ce este drept şi firesc pentru om, aduce cu sine ruina, restabilind astfel echilibrul;prin extensie la întregul univers, guvernează legea cosmică, asigurând păstrarea unui echilibru şi prevenind haosul şi anarhia.

citat din Tucidide
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din Oceanul de Linişte, s-a format un val - un val care călătoreşte atât cât este necesar să călătorească, după care se va reîntoarce în Ocean. Pentru a călători conştient, valul a fost dotat cu conştienţă proprie, însă, văzându-se separat de celelalte valuri, a început să simtă frică - frica de a fi pe cont propriu. Această frică, la fel ca oricare formă de frică, apare în clipa în care priveşti Viaţa ca fiind separată de tine. Această percepţie distructivă a valului a creat numeroase fobii, temeri şi anxietăţi, care nu îi permit valului să conştientizeze Cine Este El Cu Adevărat. Valul îşi priveşte forma, se identifică total cu forma şi uită că, de fapt, el nu este forma valului, ci apa care se manifestă prin respectiva formă. Cu cât va fi mai aproape de mal, cu atât forma valului se va diminua, iar atunci el va deveni mai conştient de Sine - şi suferinţa va lua sfârşit.

Cătălin Manea în Întoarcerea la Linişte, Conştiinţa pură
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Caricatura realizează minimalizarea prin evidenţierea din ansamblul expresiei unei persoane proeminente a unei singure trăsături, în sine comice, care ar fi trecut neobservată în contextul ei firesc. Izolarea acestei trăsături poate produce un efect comic ce se extinde în memoria noastră, asupra întregului, cu condiţia ca persoana vizată să nu fie de faţă pentru a ne obliga să păstrăm o atitudine respectuoasă. Dacă în realitate nu există o astfel de trăsătură neglijată, atunci caricatura o creează fără dificultate prin exagerarea unei trăsături, în sine nerizibile. Este caracteristic pentru originea plăcerii comice faptul că efectul caricaturii nu este substanţial diminuat prin astfel de falsificări ale realităţii.

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu afirmi că ar trebui să am si eu o religie, că un om fără religie e un om fără "Dumnezeu"! Ok, atunci te întreb la rândul meu, oare ce religie avea Buddha, dar Profetul, dar IIsus? Oare nu cumva toţi aceşti oameni au încercat să ne redea libertăţii salvându-ne din ghearele oricărei religii? Poate că ceea ce ne-a învăţat toţi aceşti înţelepţi şi eliberaţi este că Dumnezeu, Sinele, Vidul nu poate fi monopolul nici unei religii, nici unei persoane sau grup extremist. Religiile sunt foarte utile celor care sunt îndrăgostiţi de dezbateri spirituale lungi şi sterile, dar nu acelora care vor să-l realizeze direct pe Dumnezeu. Orice religie porneşte de la o premisă falsă, şi exact această premisă face ca orice religie să fie servită ca deşert la masa timpului, adică să aibă început şi sfârşit. Premisa falsă despre care vorbesc este aceea că pentru a avea nevoie de o religie, condiţia falsă este să te fi desprins mai întâi de Dumnezeu, iar dacă o să îmi spui că nu eşti desprins, care ar mai fi atunci scopul religiei tale?

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eşti obsedat de control, pentru că eşti obsedat de imagine, de validarea imaginii tale. Aşadar, ce minte pretinzi tu că ai depăşit, când tocmai mintea e obsedată de control? Persoana suferă de mania controlului pentru a-şi întări imaginea falsă de sine. Fără control, persoana ar sucomba în secunda doi şi a-i da divorţ de minte. Cea mai mare frică a persoanei este că ea ar putea să nu existe, tocmai de aceea controlul o ajută să supravieţuiască. Când controlorul sau "eu"-l fals este demascat, dăm jos din spate cea mai grea povară; "imaginea de sine"! Nu e nevoie să controlezi nimic, nu eşti în război decât cu propria imagine de sine, las-o să moară şi vei fi liber.

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Efectul maladiv şi distrugător al educaţiei este că cu cât eşti mai educat cu atât suferinţa psihologică a separării este mai cumplită. Cu cât încerci mai mult să dizolvi această separare prin cuvinte cu atât ea devine mai mare. Deşi într-un cuplu educat distanţa dintre cei doi nu-i mare, prăpastia separării este cumplit de adâncă. Nenorocita minte a trunchiat iubirea ta de Dumnezeu, de întreg cu efemera iubire umană care niciodată nu poate dizolva separarea, dar încearcă să o facă prin naştere de prunci sau traiul împreună. Privită adânc această dorinţă a omului de trai în cuplu e de fapt fuga de singurătatea tainică ce l-ar Reîntregi.

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Solidaritatea este opera unui sacrificiu conştient, este ultima verigă în înălţarea morală a voinţei şi este ţinta spre care se îndreaptă cultura; solidaritatea se produce prin încordarea şi stăpânirea de sine. O societate cu suflete diferenţiate opune imitaţiei rezistenţă, iar unitatea între membrii ei nu se poate dobândi decât prin sacrificiu voit al persoanei fiecăruia. Solidaritatea este o armonie cucerită prin lupta omului cu sine însuşi, prin recunoaşterea altora, după ce fiecare s-a cunoscut pe sine.

Constantin Rădulescu-Motru în Psihologia poporului român
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tragicomedia umană

Pe Pământ, rătăcitor,
Omul este un actor
Care joac-atât de bine
Încât a uitat... de Sine.

epigramă de Marian Cioacă (26 mai 2009)
Adăugat de Marian Cioacă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din Oceanul Conştiinţei Fără De Formă, la fel ca oricare creaţie, răsar gândurile care pornesc în călătoria lor de experimentare şi de cunoaştere de Sine. Aceste gânduri sunt ca nişte bule care se dezlipesc de Ocean, luându-şi zborul prin teritoriul relativ al lumii manifestate. Din moment ce gândul s-a despărţit de Ocean, acesta priveşte în jurul său şi vede alte forme separate, care sunt şi ele în propria călătorie de cunoaştere de Sine. Şi, pentru a-şi determina forma şi pentru a se diferenţia de celelalte forme, gândul îşi creează un sine fals, cu care începe să se identifice. Exact ca oamenii. Şi începe să călătorească, însă este mereu conştient de faptul că această călătorie este una de evoluţie şi de avansare - tocmai de aceea, gândul are un singur mare scop: să devină experienţă.

Cătălin Manea în Întoarcerea la Linişte, Relaţia cu gândurile
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Năzuinţa prin care fiecare lucru tinde să-şi menţină existenţa nu include un timp finit, ci unul nedefinit. Lucrurile singulare sunt moduri prin care atributele lui dumnezeu sunt exprimate într-un fel cert şi determinat, adică sunt lucruri care exprimă într-un fel cert şi determinat puterea lui Dumnezeu, prin care acesta există şi lucrează. Nici un lucru nu are în sine ceva prin care să poată fi distrus sau care să-i suprime existenţa, ci dimpotrivă, se opune la tot ceea ce ar putea să-i suprime existenţa;şi de aceea cât poate şi depinde de el, năzuieşte să-şi menţină existenţa.

Baruch Spinoza în Etica
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chipul uman al lui Hristos este alcătuit din armonia a nenumărate virtuţi, a nenumărate aspecte ale binelui, care reflectă în chip uman însuşirile lui Dumnezeu. Cel ce prin fapte statornice de diferite feluri imprimă în sine diferitele virtuţi, imprimă prin aceasta înseşi trăsăturile chipului lui Hristos sau dă formă umană, în persoana sa, însuşirilor lui Dumnezeu, asemenea lui Hristos. Şi aceasta e o adevărată participare la Dumnezeu şi o reflectare a lui Dumnezeu prin fiinţa noastră personală.

Dumitru Stăniloae în Teologia dogmatică
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!