...și criza în viziunea femeilor
E momentul să se spună
Despre criză cam așa:
Trebuie să-i cânți în strună
Și-n final... ea va ceda!
epigramă de Gheorghe Gurău (martie 2011)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Gurău
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Ieșirea din criză
De criză am scăpat
Sunt declarații clare
Ce pot eu să constat?
Că e o... treabă mare!
epigramă de Gheorghe Gurău (mai 2011)
Adăugat de Gheorghe Gurău
Comentează! | Votează! | Copiază!
Momente de criză la români
Din criză am ieșit de patru ori
Mândria e nelimitată
I-am întrecut pe nemți adeseori...
Că ei ieșiră doar odată!
epigramă de Gheorghe Gurău (mai 2011)
Adăugat de Gheorghe Gurău
Comentează! | Votează! | Copiază!
Interlopul om avut
Descins din lumea Interlopă
El a murit întâia oară
Îi cântă-n strună azi un popă
"Să-i fie marmura ușoară"!
epigramă de Gheorghe Gurău (19 februarie 2010)
Adăugat de Gheorghe Gurău
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cum ne vor scăpa guvernanții din criză
Ne vor scăpa fără temei
Dar am o bănuială,-n fine
Întâi se vor scăpa pe ei...
Și asta nu miroase-a bine!
epigramă de Gheorghe Gurău (15 noiembrie 2009)
Adăugat de Gheorghe Gurău
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Strună de amăgire
Când joci la două capete
in iubire
ești ca o strună prea strunită
și un capăt va ceda
lovindu-te cu toată durerea
căpătului amăgit
și nu o vei simți imediat
ci când îi vei auzi cântecul
de arcuș răsărit
din struna înlemnită
din metalul rece al amăgirii
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La famila
În casa lor e "armonie"
C-așa se poartă-n lumea bună
Ea-l freacă des la melodie
Pe cel care îi cântă-n strună!
epigramă de Gheorghe Gurău (mai 2010)
Adăugat de Gheorghe Gurău
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cum scăpăm de criză
Într-o lume-atâtă de săracă
Cea mai sigură dintre scăpări
E scăparea, știu n-o să vă placă
Datorată unei... balonări!
epigramă de Gheorghe Gurău (mai 2012)
Adăugat de Gheorghe Gurău
Comentează! | Votează! | Copiază!
Discuții pe seama crizei
La votcă, stând la masă
Zice-un tip ușchit de-acasă
- Ce-atâta amar, surpriză...
Soața-mi e mereu în criză!
epigramă de Gheorghe Gurău (aprilie 2011)
Adăugat de Gheorghe Gurău
Comentează! | Votează! | Copiază!
Atac la sănătate - Criza din sănătate
După analiză
S-a aflat misterul
Sistemul e-n criză
Ca și... ministeru!
epigramă de Gheorghe Gurău (noiembrie 2010)
Adăugat de Gheorghe Gurău
Comentează! | Votează! | Copiază!
Soțul și soția amantă (soluție de criză)
Soția șarmantă
"Calcă" prin vecini,
Deci cu bani puțini
El are și-amantă!
epigramă de Gheorghe Gurău (4 februarie 2010)
Adăugat de Gheorghe Gurău
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unuia, cu petenții de mare patriot
Prea mă-mbătați cu apă chioară
Când vine vorba despre țară
Din asta a-nțeles vecinul
Că trebuie s-ascundă vinul!
epigramă de Gheorghe Gurău (septembrie 2010)
Adăugat de Gheorghe Gurău
Comentează! | Votează! | Copiază!
Criză, de trei ori criză!
Din criză, Doamne, m-am ivit
Și am trăit în criză;
Acum, din criză am ieșit
Și-ncap într-o valiză.
epigramă de Ica Ungureanu (2011)
Adăugat de Ica Ungureanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Omul cu chitara albastră ( extras I, II,III,IV,V,VI)
I
Un om aplecat peste chitara lui,
Un meseriaș ca atâția alții. Ziua era verde.
Ei au spus: "N-ai chitară ca a noastră,
Nu cânți faptele cum sunt".
Omul a răspuns, " Da, cu o chitară-albastră
Toate-s altfel când eu cânt."
I-au mai spus," Tu cântă, trebuie,
O melodie de dincolo de noi, dar, totuși,
Care-arată lucrurile cum sunt ele-n viață noastră,
Hai, cântă, te rugăm, la chitara ta albastră."
II
Nu vă pot aduce lumea cum o știți, rotundă,
Deși-mi doresc asta enorm;
Cânt figura unui erou cu ochi mari,
Cu figura-n bronz tăiată, dar care, totuși, nu-i chiar om,
Deși eu fac tot ce-mi stă-n putere, mă strădui enorm,
Să-l înfățișez aproape om.
Dar ca să-i fac o serenadă ca și cum ar fi doar om,
S-ar pierde ceva din această lume-a noastră;
Deci, vă rog, acceptați melodia drept serenada
Omului care cântă la chitara lui albastră.
III
O, să-l cânți pe cel mai de seamă om,
Să-i înfigi jungheru-n piept,
Să-i împrăștii creierii pe dușumele
Și să lași să-i curgă sângele fierbinte încă,
Să-i întinzi gândurile pe uși, pliu cu pliu,
Și aripile prin noroaie și zăpezi;
Să-atentezi la hei-ul și la o-o-ul lui cel viu
Și să-învârți cheia vorbirii să-i faci adevărul clar,
Ca un trăsnet în seninul cel barbar,
Atingând doar subțirele strune de metal....
IV
Deci, dacă asta este viața, lasă-te pe fereastră
Și-ascultă povestea care curge din chitara cea albastră.
Un milion de oameni pe o singură strună?
Și stilurile lor nepereche-n acel lucru? Împreună?
Și toate faptele lor, fie ele bune, fie rele,
Toate patimile lor mai cuminți sau mai rebele?
Sentimentele nebune, șoapte care-apar, dispar,
Ca un zumzăit de muște-n aerul de toamnă clar?
Deci, dacă asta este viața, lasă-te pe fereastră
Și ascultă zumzăitul care curge din chitara cea albastră
V
Nu vrem cântece despre măreția poeziei,
Despre licărul torțelor în ținuturi subterane,
Despre raze violete valsând pe comori ascunse.
Pe discul rotund al soarelui nu sunt umbre.
Ziua-i dorință, iar noaptea-înseamnă somn.
Nu sunt umbre nicăieri.
Pământul pentru noi este turtit, fără podoabe.
Nu sunt umbre. Poezia,
Excedând muzica, trebuie să-înlocuiască
Cerurile goale și toate imnurile lor,
Eu-rile noastre-n poezie se cuvine-a-și avea locul,
Chiar și-atunci când zăngănești la ghitara ta albastră.
VI
O melodie de dincolo de lumea noastră,
Dar în care să fim noi, neschimbați de chitara ta albastră;
Prezenți în melodie, dar într-un spațiu cu-alte legi,
Diferit, dar noi aceeași locul altul, înțelegi?
Un teritoriu unde lucrurile sunt cum se văd,
Doar teritoriul e schimbat de chitara ta albastră
Și plasat astfel încât, dincolo de-orice schimbare,
Este perceput în atmosfera lui finală
Și în momentul lui final, în felul-n care
Conștiința artei se îndreaptă spre final când
Gândirea zeului este rouă-înfrigurată,
Iar spațiul însuși îi devine melodie. Chitara-albastră
Se transformă în locul lucrurilor cum sunt ele-n viața noastră,
Creația-înțelesurilor din chitara cea albastră.
poezie de Wallace Stevens, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ea despre... ea
Am dat anunțul la ziar
Că-s fată tânără și-apar
În ie, fotă și opinci
Țăranca de la fila cinci!
epigramă de Gheorghe Gurău (aprilie 2010)
Adăugat de Gheorghe Gurău
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Curiozitate
Vorbind despre poezie
Ne dăm părerea rea sau bună,
Numai poetul nu știe
Să spună... ce-a vrut să spună.
epigramă de Gheorghe Ionescu din Epigrame (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Constatare tristă (după vacanța de vară a parlamentarilor)
E toamnă iar și-n Dealul Morii
Stă Gâgă meditând avarii:
În Ve ne pleacă iar cocorii...
Și-n Ro se-ntorc parlamentarii!
epigramă de Gheorghe Gurău (septembrie 2013)
Adăugat de Gheorghe Gurău
Comentează! | Votează! | Copiază!
Școlarul de tranziție
Bun școlar, în clasele primare
Azi învață despre adunare
Despre cât, raport, și cum se-mparte...
Restul... se predă în altă parte!
epigramă de Gheorghe Gurău din Festivalul de umor "Vișeu de Sus", 2012 (aprilie 2012)
Adăugat de Gheorghe Gurău
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iliescu despre criză
Criza-i soră cu românul,
V-am mai spus asta, măi dragă,
Eu aicea sunt stăpânul,
Eu o fac și el s-o dreagă.
epigramă de Vasile Iușan din DEDICAȚII (2009)
Adăugat de Vasile Iușan
Comentează! | Votează! | Copiază!
De ce îi cântă-n strună nevesti-sii...
De ce îi cântă Gheorghe-n strună
Nevesti-sii de-o viață-aproape,
Aflat-am asta de vreo lună:
Nu știe a cânta... la clape.
epigramă de Gheorghe Pârlea
Adăugat de Gheorghe Pârlea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să interzici criticarea președintelui, sau să obligi solidarizarea cu el, indiferent dacă are sau nu dreptate, este nu numai nepatriotic și servil, dar reprezintă trădarea morală a publicului american. Despre președinte sau oricine altcineva trebuie să se spună doar adevărul. Dar este mai important ca adevărul, chiar neplăcut, să se spună despre el, decât despre oricine altcineva.
Theodore Roosevelt în Kansas City Star (7 mai 1918)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!