La vârsta a treia
Dai sănătății-ntâietate,
Ești copt ca bobul dintr-un spic,
E vârsta când le știi pe toate,
Dar nu poți face mai nimic.
epigramă de Vasile Larco din Reflexe (și reflecții) într-o picătură de cerneală (2005)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
La vârsta a treia
Dai sănătății-ntâietate,
Ești copt ca bobul dintr-un spic,
E vârsta când le știi pe toate...
Dar nu poți face mai nimic!
epigramă de Vasile Larco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noua lege a pensiilor
Vârsta de pensionare
A crescut, da-n compensare,
Scade pe al nostru plai
Vârsta medie de trai.
epigramă de Vasile Larco din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
DE ZIUA ÎNVĂȚĂTORULUI
Când ai copil ascultător
Nicicând vreun rău precis nu-ți face,
Cuminte știe să se joace,
E și modest și răbdător.
Îi cumperi blugi, costum, cojoace,
Nu poți să fii nepăsător:
Când ai copil ascultător...
Nicicând vreun rău precis nu-ți face.
Dar ce-i mai trist, supărător,
E că nu știi în cap ce-i zace,
Căci el ascultă, însă tace,
De-i vai și-amar de-nvățător...
Când ai copil ascultător.
poezie de Vasile Larco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unui epigramist
Tolba goală de-o mai ai,
Cu săgeți amice-ncarc-o.
De nu poți, nu va fi bai:
O să te ajute Larco!
epigramă de Vasile Larco din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2006)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
An de an
An de an,
an de an,
bate vîntu-n grîu pe lan.
Spic de spic se ține-n vînt.
Cine-i singur cade frînt.
Dar alături n-au nimic.
Toate te privesc și zic:
Dar tu ai,
dar tu ai,
frate drag, un bob în spic?
Săptămîni,
săptămîni,
cearcă lupul pe la stîni.
Dă tîrcoale hăulind.
Ia să văd ce pot să prind.
Ba vrea oaie, ba vrea miel.
Nu le dă Emanuel.
Dar tu sai,
dar tu sai,
să pui pieptul lîngă El?
Ceas de ceas,
ceas de ceas,
n-au albinele popas.
Toate zboară și zoresc,
în cămară toate cresc.
Numai mierea-n jurul lui.
Tu zorești?
Tu zorești?
Ești albină sau ce ești?
În curînd,
În curînd,
vom da seama rînd pe rînd.
Tu păstor, tu ucenic,
unde-s boabele din spic?
Tu plugar, tu învățat,
cîtă miere-ai adunat?
Ce-ai făcut,
ce-ai făcut
cu talantul ce ți-am dat?
Doamne sfînt,
Doamne sfînt,
n-am fost mare pe pămînt.
Tu, Stăpînul meu prea 'nalt,
mi-ai dat mie un talant.
Eu, prin grijuri și nevoi,
ți-am adus acuma doi...
Așa da!
Așa da!
O cetate,-acum, e-a ta.
poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tinerețea este vârsta când ești sănătos tun și nu știi de boli, când ai curaj și n-ai frică de nimeni și de nimic, și când Viața e la început de cale, fără de griji, și ți se pare veșnică și fericită...
aforism de Mihai Cucereavii (2 mai 2015)
Adăugat de Mihai Cucereavii
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Îmi spuse...
Îmi spuse: « Nu poți să știi când vine....
de ce nu faci puțină ordine?
Nu poți să știi când te găsește
poate e-n tine, poți ști...
Nu poți să știi cum arată...
Si dacă e o pasăre, care înoată fără s-o vezi
prin aer și trece chiar prin tine
și nu are nimic înfricoșător, ci doar un răcnet
la sfârșit, când
cei ce rămân în urma ta l-aud... »
poezie celebră de Eugen Jebeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sfatul înțeleptului
Când simți că nu mai poți
Sau nu mai poți să simți
Când îi urăști pe toți
Cei ce te scot din minți
Când ești puțin mai aspru, mai bizar
Sau nici tu nu mai știi cum ești măcar
De te pândește moartea sau vreo boală
De ți s-a încurcat vreo socoteală
Dacă te simți cum nu te-ai mai simțit
Sau dacă ești puțin îndrăgostit
Și nu mai știi ce-nseamnă da sau nu
Tu știi ce trebuie sa faci? Eu nu...
poezie de Marius Robu din Pacoste de dragoste (23 ianuarie 2010)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bătrânețe. Vârsta la care, deși știi toate răspunsurile, nu te mai întreabă nimeni nimic.
autor necunoscut/anonim
Adăugat de Lidia Reste
Comentează! | Votează! | Copiază!
Între soți
- Să mergi la mare azi e greu,
Căci mă gândesc la bani mereu!
- Păi, vezi, bărbate, tu cum ești,
Acolo nu poți să gândești?
epigramă de Vasile Larco din Hohotiera (1994)
Adăugat de Vasile Larco
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aprilie, lună capricioasă
E ploaie, vânt, e și răcoare,
Mai rar se vede cer senin,
M-a dus ca doamna în eroare
Cu vârsta ei din buletin!
epigramă de Vasile Larco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rugăciune
tată,
dă-i tu fetiței de doi ani
înțelepciunea frunzei
zborul întors al celor ce pleacă
galbenul din bobul de grâu
negrul adânc al pământului
spală-l tu cu lacrima ta
izvorâtă din cer
pe mine mă iartă, acum
când ghețurile dorm,
pentru toate păcatele
mă iartă că sunt fruct copt
în noaptea dintre vișini
sunt mare,
tată, am crescut
în lumea ce cade în gol
a neputință
mă spală cu lumină dacă poți
așa cum speli cocorii, tată,
și mă iartă
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De poți fi!
Poți fi cerul plin de stele și n-ar fi o minune!
Poți fi lacul veșnic dulce, plin de pasiune!
Și minuni să faci pe lume, ce rost ar avea?
Când s-au șters a tale urme, adânci din viața mea!
Poți fi marea toată, plină, plină de comori!
Poți fi înger alb sau negru și să mergi pe nori!
Să ai toate, să ai totul, când pe mine nu mă ai!
Dăruiește-ți viața toată, când mie nimic nu-mi dai!
Poți fi cel mai bun din lume, să te laude lumea toată!
Poți fi orice ființă vie, care încearcă și o să poată!
Să atingă-n suflet marea, ce-și revarsă lacrimi, valuri!
Dar când marea mi-a secat și au rămas doar goale maluri!
Poți fi ochiul ce privește și privește neîncetat!
Poți fi lacrima din mine, ce pe iarbă a picat!
Dar să știi că orice ai fi, nu mai ești cum tu ai fost!
Când de la mine ai plecat, și deloc nu te-ai întors!
poezie de Ilie Dragomir
Adăugat de Ilie Dragomir
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fă tot binele pe care-l poți face, prin toate mijloacele prin care poți, în toate felurile în care poți, în toate locurile în care poți, de fiecare dată când poți, la toți oameni la care poți, atâta timp cât poți.
citat din Debbie Macomber
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Măr copt
Am desfăcut bucată cu bucată
Nevolnica mea viață de hoinar,
Oricum era să fie sfâșiată,
De n-ar fi fost iubirea ta, frunzar.
Și chiar în noaptea asta, când acoperi
Cu braț fierbinte umărul meu gol,
Din toate căile tu mă răscumperi
Și-nchei cu Universul protocol.
Știi ce? Pecetea să ne fie mărul,
Măr copt în prag de toamnă, aburind,
Siropul buzelor, dezmierdătorul,
Să copleșească-al trupurilor jind.
poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am depășit vârsta la care ești în stare să mănânci și bei de toate pentru toți, până nu mai poți.
aforism de Beatrice Vaisman
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Glic
Glic!
Face gâtul sticlei glic!
Draga mea, ești un simbol;
Zâmbetu-ți e raiul gol...
Tu ești mare, eu sunt mic.
Glic!
Glic!
Tu bei vin și eu beau bere,
Asta nu face nimic;
Un simbol ești în picere,
Est pahar ție-ți ridic:
Glic!
Glic!
Ești o nimfă, sunt un faun;
Face gâtul sticlei glic!
Pentru ce te uiți sub scaun?
N-ai să poți vedea nimic.
Glic!
poezie celebră de Ion Luca Caragiale
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sfat
Când greul nu poți să-l înfrângi,
Mai bine din măsele strânge,
Decât să mergi și să te plângi
La cei ce n-au de ce se plânge!
epigramă de Vasile Larco din Păcatul omenesc (1997)
Adăugat de Vasile Larco
Comentează! | Votează! | Copiază!
Epitaf
Când moartea crudă și stupidă,
M-o face lut, pamânt gălbui,
Din el să faceti cărămidă,
Să cadă-n capul știu eu cui.
epitaf epigramatic de Vasile Larco din revista "Lumea epigramei" (2011)
Adăugat de Mike Farkas
Comentează! | Votează! | Copiază!
Numai eu
știi tu pasăre să te bucuri că poți zbura
și-atinge înaltul senin?
căci eu nu pot decât visa
și doar mersul am
ades cabotin
ești tu nemuritoare
că nu știi nimic despre lume
și nici a timpului măsură
fie că-i ziuă sau este noapte
cum toate se petrec?...
numai eu rătăcitorul nume
mă pot gândi la viață și la moarte
și număr clipele cum trec...
poezie de George Ioniță
Adăugat de George Ioniță
Comentează! | Votează! | Copiază!