Nimenea nu știe
nimenea nu știe
cum trec prin strâmtoare
cu noaptea în spinare
vadul Poezie
frica mea un adăpost
zaua fiecărui lanț
ruginește un Bizanț
ca melasa un compost
cărțile din raft
mă mustră tăcut
paharul zilei l-am băut
cu fotoliul bruderschaft
una câte una
ideile vraf
până mâine luna
plânge un seraf
stâlpul bătătura
paza la avut
omului limbut
nu-i mai tace gura
poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
A trecut o brișcă
unul câte una
gândurile vraf
până mâine luna
plânge un seraf
stâlpul bătătura
paza la avut
omului limbut
nu-i mai tace gura
a trecut o brișcă
vadul în amont
fiecare tont
vrea alt fel de frișcă
stanța un popas
pasărea divină
ne umplea de vină
fiecare ceas
toamnele din burg
vasele din radă
se opreau să vadă
apele cum curg
poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Până trece lumina prin el
Luna de pe cer
luna dintr-o băltoacă
ia ursul și joacă
joacă-l pe vecin, joacă-l pe primar
agață-l de felinar
până trece lumina prin el
și se face cuminte ca un cățel
Cine geme, cine se teme
lustruiește toată ziua la steme
pentru oameni mari, pentru oameni mici
care le pun la spinare și urcă
iar acolo unde calcă, spurcă
și nu mai vin niciodată îndărăt
nici prin zloată, nici prin omăt
Câte noduri, câte poduri
trăim într-o lume de coduri
nu mai poate nimeni să le dezgroape
și între ele numai atrape
degeaba mă perii, degeaba mă sperii
că nu poate nimeni să te scape
poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sculptorul orb
Lupii verii nesătui
Mișună că sunt destui
Vârful crestelor abrupte
După pradă să se-nfrupte
Într-o țară-a nimănui
Versurile dintr-o strofă
Urcă scările în top
Încât fiecare clop
Îl umplea o catastrofă
Amintind de-un alt potop
Cu ciocanul și cu dalta
Parcă-alergi dup-o statuie
Care e și parcă nu e
În muzeul de la Malta
Bine potrivită-n cuie
Într-un bloc amorf de piatră
L-am văzut pe sculptor orb
Dăltuindu-și un alt corp
Pe când câinii nopții latră
Zborul fiecărui corb
Fulgerele se țin lanț
Iar cioplitul e o taină
Armonia, doar o haină
fericită. Un bilanț
Pe o frescă din Bizanț.
poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă te lași agățată de gând el tot timpul te "va ajuta"; fie cu frica de bătrânețe, fie cu frica de moarte, fie cu frica de boală, fie cu frica zilei de mâine, fie cu frica de a nu-l pierde pe gogu, fie cu frica de a nu-ți pierde mințile. Și uite așa gândul te ajută de 5-6 ori pe zi de îți vine să îți iei câmpii.
citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dor de poezie
Dor îmi e de tine, poezie
Însetatul cum un strop de apă
Suferă de sete până crapă
Pielea de pe trupu-i arămie
Tot amân de astăzi pentru mâine
Bucuria revederii-n doi
Ce să fac: mi-au declarat război,
Lumea și bucata mea de pâine?
Greu ca salahorii la galere
Zilnic într-un schimb sau poate două
Vipera mizeriilor ouă
Îmi încredințează ca avere
Altă melodie, aceleași strune
Umple-mi-se cu pelin paharul
Că lăsm în urmă doar tiparul
Traiului numit deșertăciune
Dor îmi e de tine, poezie
Ca prizonier mă vreau întors
pe tărâmul tău. Deși mi-a stors
Viața, stropul meu de energie.
poezie de Ion Untaru din Condorul (2001)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Stihuitorul
Eu sunt un biet stihuitor
De care nimenea nu întreabă
Și trec prin lume fără grabă
Chiar dacă toți mă iau la zor
Fac planton și mă retrag
Slova îmi e singura avere
Și trec apoi în alte sfere,
Lăsând un trandafir pe prag
poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eu plec cu cârdul de cocori
Corabia-și urmează cursul
Pe un ocean indiferent
Un punct pierdut în universul
Străin și rece aparent
O undă de melancolie
Precum o oază plutitoare
Pe care nimenea n-o știe
M-a însoțit pe larga mare
Ne-apropiem de Terra Nova
Cu pescărușii la catarg
Și mut e gândul, tace slova
Și valuri greu de bord se sparg
Adio țărmuri jinduite
Atâtea nopți mă trec fiori
Rămâneți nedescoperite
Eu plec cu cârdul de cocori.
poezie de Ion Untaru din Condorul (2001)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.Monahii poartă lumea în spinare
Trece noaptea ca un hoț călare
Peste casele săracilor în fugă
Îngenunchează schitul pentru rugă
Monahii poartă lumea în spinare
Am avut un plan ambițios
Și pe care astăzi îl depun:
Când pătrunde frigul pân-la os,
Și mai scrii și versuri, ești nebun!
Spânzură lumina în lămâi
Ghemuite visele în pat
Vestitorii lumile străbat
Tu cu diminețile rămâi
Am trecut prin viață ca Gavroche
Atașat de-aceeași baricadă
Așteptând ca anii mei să cadă
Fiecare, trist ca un reproș
poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Uneori
Uneori,
Îmi uit sufletul
Închis în poezie.
Și ies golită
De sentimente.
Trec prin lume,
Și în loc de oameni văd:
Imagini,
Umbre,
Tăceri.
Lasă-mă poezie să văd
Lumea așa cum este.
Să trăiesc,
Să pot dormi
Când visele m-așteaptă.
Dă-mi te rog poezie
Sufletul inapoi,
Să pot pleca dincolo
În nemurire.
Căci va veni cândva
Vremea Judecății....
Și mă va întreba
Domnul:
- Ce ai facut cu sufletul?
Nu-I voi putea răspunde:
- L-am uitat, Doamne,
Uneori...
Închis în poezie.
poezie de Angelina Nădejde (23 august 2012)
Adăugat de Angelina Nădejde
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toată noaptea cugetul
toată noaptea cugetul
s-a războit cu sufletul
unul ducea ranița în spinare
celălat voia să zboare
păsările din pometul tuns
seamănă cu o plenară deschisă
în care fiecare vorbește cu gura închisă
și ce vrea să spună rămâne ascuns
cuvintele - cuțite as-cuțite
și tu Socrate nu ești scamator
jocul tău nu place tuturor
poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ore târzii
Rămas suspendat între bine și rău,
din umbră mă strigă cugetul meu.
Icoane cioplite de mâini neștiute
își poartă pe holuri figurile slute,
aruncă otravă din zâmbete pale,
par săbii ieșite din tecile goale.
În urmă se zbat, în pervaz agățate,
zăvoarele grele din fiare forjate...
Obloanele trase pe geamuri ovale
alungă lumina încăperilor goale
și ore târzii de nesomn sunt furate
din cărțile scrise cu buchii ciudate.
Departe aud un vapor care plânge,
din hăul uitării, pe dansuri nătânge,
fantomele timpului trec câte una
prin ușile sparte ce-n fante prind luna,
iar frigul se-așterne cu greaua-i povară
pe gândul rămas peste noapte afară.
O, cum s-a pierdut, în noaptea târzie!...
Și când se va-ntoarce..., cine să știe?
Hoinar rătăcit pe tărâmuri străine...,
alintă-l cu-o vorbă, de-ajunge la tine!
poezie de Corneliu Neagu din Fata Morgana, Ed. ePublishers, București, 2016
Adăugat de Corneliu Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aurul nu ruginește: el ruginește sufletul omului hapsân.
aforism de Mihai Cucereavii
Adăugat de Mihai Cucereavii
Comentează! | Votează! | Copiază!
Antologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
O altă lume nouă
Ce ieftină paradă, ce scumpe bibelouri
Atârnă de ferestre când nu mai ai rulouri
Particule celeste în haine de tăgadă
Coboară în volute dar cine să le vadă
Când una câte una se schimbă-n energie
Scolasticii la care, vor face alergie
Acesta e canatul sub care se ascunde
Mulțimea de enigme în camerele scunde
Din care câte una când flutură la rampă
Tăcuți vin licuricii și suflă seara în lampă
Dar nu deschide ușa, se face întuneric
Anunțuri interzise atârnă de generic
Mai bine ia ghiveciul, acoperă-l cu dalii
Și șterge-le de praf, aceste vechi medalii
Bastonul e cu mine, ies să mă plimb puțin
Închiriez cu ora un ultim zepellin
Așteaptă că mă-ntorc la patru sau la două
O lume de cristal sau poate chiar de rouă
Am să-ți aduc iubito cu zâmbet de seraf
Și viselede aur în manuscrise vraf
poezie de Ion Untaru din Cele mai frumoase nopți (2013)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Liniște la Dunsinane
femeia albă
a prins ceața de mâini
și s-a rugat
pentru inima ei
ce bate în pământ
în chip de fiu
ochii ei
pumnale spălate
de întuneric
se sting încet
în răcoarea smârcului
prin care
se târăște văduvă Luna
bufnițele
trag clopotele
noaptea
ciugulește bătăi
de inimă
și mâine
și iar mâine
tot mereu
tot mai mult
spre adâncul somn
ziua parcă tace
poezie de Raoul Andreas Horn
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La început
la început m-am speriat în gând
pentru puiul de măr plăpând
pentru copilul care nu se născuse
pentru pădurile care plecau de la locul lor
pentru trecut pentru viitor
salcâmii îndrăgeau noaptea cadrilul
gardurile fără cârmă
jucau noaptea pe sârmă
cine știe cui făceau în ciudă
dimineața bătătura era udă
și după ce am văzut care e șpilul
mi-am dat seama că eu sunt copilul
poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Încearcă a nu plânge...
Încearcă a nu plânge, când zorii dimineții
Nu vor putea să-mbrace în purpură poeții,
Și tu, nu plânge dacă ei nu mai pot să scrie,
De dragoste de viață o altă poezie.
E un sfârșit în toate, cum este pe pământul,
Unde o nemurire e numai în Cuvântul,
În care toți poeții au fost și-or să mai fie,
Trăind doar cu Femeia, mereu, în Poezie,
Că lor le e Femeia un vis crescut în floare
Și ea le este muză, în veci nemuritoare,
Așadar, tu, nu plânge, Femeie, când se duce,
Poetul să își pună în vers aripi de Cruce,
El știe că-i rămâne, în urmă, numai cântul
Iubirii lui, ce poate a înflori pământul,
Nu plânge, când el știe că nu-i va fi sfârșitul
Acolo unde Crucea-i așteaptă răsăritul...
poezie de Pavel Lică din Galaxia marilor iubiri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Diferență
Înțeleptul când știe, tace
Vorbește ultimul, cu rost.
Prostul nu știe și face,
Din vorbire... adăpost.
epigramă de Corneliu Vornicu (23 martie 2020)
Adăugat de Corneliu Vornicu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu te-aștept
Azi nu mai cat prin amintiri
Când strălucește luna ;
Prin păr, nu ești să îmi răsfiri
Cu dor ca-ntotdeauna.
Nu mă așez la privegheat
Cum soarele răsare -
Cu bună pace șed în pat,
În piept nu mă mai doare.
Nu-mi mai trec nopți neasfințit
Când liniștea se lasă,
Mi-e focu-n vine domolit
Și gânduri nu m-apasă.
Nu lăcrimez neînțeles,
Nu mai doinesc pe cale,
Nici ciocârlia de prin șes
Nu mai tânguie-a jale.
Eu nu te mai aștept să-mi vii
În susur de izvoare...
Răsar pe cer steluțe mii
Ce n-au să mă-nfioare.
Din toate, azi a mai picat
Din deznădejde una
Și nu mă mustră vreun păcat,
Nu mă blestemă luna
Căci te-am iubit mai înadins
Cu fiece clipită
Ce nu m-a vrut în paradis
De dragoste-mplinită.
De voi sui din nou pe cer
Cu vise călătoare,
Iubirii stelelor ce pier
Nu-i voi mai da crezare.
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu (octombrie 2015)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroșanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poezie interactivă
Cartea mea cică e marfă
și-au pus-o deci sus pe raft
de-acolo cântă la harfă
al meu înger pus pe caft
N-am ce căuta pe raft
raftul meu poftim e mâna
ea-mi șterge visul de praf
potrivind pe ceruri luna
Raftul meu poftim e mâna
ea poate cânta la harfă
prietena mea limba româna
prieteni nu este marfă
Luna doarmă sus în rafturi
poezia mea zguduie paturi
poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (mai 2008)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Cântec de liniștit bolnava
Dormi, scumpa mea, și nu te teme,
Nu-i nimeni, nimeni n-a venit.
Parfumul doar din crizanteme
Te-a mângâiat și te-a trezit.
Sunt ușile de mult închise,
Perdelele le-am tras de-a rând.
N-am mai lăsat întredeschise
Decât ferestrele la gând.
Nu tresări, nimic n-apasă,
Nu-ncearcă nimeni la uluc.
Nu calcă nimenea prin casă,
Sunt orele, care se duc.
Nu te-nfrica, e noaptea clară,
Iar stelele-au ieșit duium.
Nu umblă nimenea pe-afară,
Trec frunzele, grăbind, pe drum.
poezie clasică de Virgil Carianopol din Inedite (1966)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!