Evoluţe în oştire

Trecut prin "sabie şi foc",
Credea că a avut noroc...
Astăzi oştean bătrân acasă,
Pierdut-a pâinea de pe masă,
Că i s-a luat dintr-o" mişcare"
Respect, speranţă... şi onoare...

hexagramă de Constantin Enescu (10 ianuarie 2011)
Adăugat de Constantin Enescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Căsătorie postmodernistă

S-au logodit şi au noroc...
Bătrân, cu casă, masă, bani,
El a trecut prin vânt şi foc,
Ea a trecut... de şaişpe ani!

epigramă de Janet Nică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Riscul meseriei

A trecut "proba de foc"
Obraz având de "toval"
Şi forţând propriul noroc,
El s-a înecat... la mal...

epigramă de Constantin Enescu (3 februarie 2011)
Adăugat de Constantin Enescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noroc înjumătăţit...

A ajuns primul la os
Şi a văzut că este ros...
L-a luat, că nu se ştie...
E bun în... arheologie...

epigramă de Constantin Enescu (mai 2010)
Adăugat de Constantin Enescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deghizare

Se dă tipul "de onoare"
Şi pretinde mult respect...
De te prinde la strâmtoare,
Atunci vezi că e "suspect"
Şi privirea-i te ingheaţă...
I-a dat... "arama" pe faţă...

hexagramă de Constantin Enescu (7 mai 2011)
Adăugat de Constantin Enescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Egalitatea în fapt

Libertate noi am vrut
Şi s-a luat, cât s-a putut...
Unii au luat "prăjitura",
Alţii numai... "frimitura"...

epigramă de Constantin Enescu (19 ianuarie 2011)
Adăugat de Constantin Enescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Datorie cu tâlc

Ai avut noroc cu carul...
Dar nu ai plătit... "coşarul"!...

distih de Constantin Enescu (22 mai 2012)
Adăugat de Constantin Enescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Echivoc

Cu sârg şi puţin noroc
A scos... castane din foc...

distih de Constantin Enescu (20 octombrie 2011)
Adăugat de Constantin Enescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A fost odată un bătrân împovărat de ani. Şi de bătrân ce era, privirea i se tulburase, auzul îi slăbise şi-i tremurau genunchii la orice mişcare. Când şedea la masă să mănânce, abia mai putea să ţină lingura în mână: vărsa ciorba pe masă, iar uneori îi scăpau chiar bucăturile din gură.

începutul de la Bunicul şi nepotul de Fraţii Grimm
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Între oştean şi mercenar e aceiaşi deosebire ca între onoare şi onorariu.

calambur aforistic de Constantin Ardeleanu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Olteanul şi Armata

Având sânge de oltean,
Fu în armie oştean
Şi dorea, ca un "şacal",
Mic baston... de Mareşal...

epigramă de Constantin Enescu (2 mai 2011)
Adăugat de Constantin Enescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Luat

Mi s-au luat din zile,
din avere,
din mile...
Mi s-a luat putere.

Mi s-au luat părinţii,
iubire...
Mi s-a luat produsul minţii,
fericire.

Mi s-a luat din ţară,
din noroc.
Mi s-a luat dreptul de-afară...
drept la joc.

Mi s-a luat dorinţă,
mândrie,
credinţă...
Mi s-a luat o feerie.

Mi s-a luat cuvântul,
amintiri...
Mi s-a luat mormântul,
năluciri.

Mi s-a luat frumuseţe,
visări.
Mi s-a luat tinereţe,
mi s-au luat salutări.

Mi s-a luat din vedere,
din amici.
Mi s-a luat plăcere;
mi s-a luat dreptul... de-aici.

Mi s-a luat pâine,
ultimul ban,
mi s-a luat din mâine...
mi s-a luat pian.

Mi s-au luat copii,
prieten bun,
mi s-au luat ultimii vii,
mi s-a luat străbun.

Mi s-a luat icoană,
inteligenţă,
drept la pomană,
drept la clemenţă.

Mi s-a luat dormit,
dumnezeiesc.
Mi s-a luat citit...
mi s-a luat "trăiesc".

Mi s-a luat alean,
speranţă,
mi s-a luat an de an...
mi s-a luat vacanţă.

Mi s-a luat o istorie,
sănătate,
mi s-a luat orice glorie,
bunătate.

Mi s-a luat nou,
libertate.
Mi s-a luat cavou...
umanitate.

Mi s-au luat biserici,
paritate,
mi s-au luat adevăraţi clerici...
Mi s-a luat dreptate.

Mi s-a luat călimară,
soare;
mi s-a luat ultima vară,
mi s-a luat miros de floare.

Mi s-a luat să fiu stăpân,
lumină;
mi s-a luat drept de român,
mi s-a luat cortină.

Mi s-a luat actor,
cinematograf...
Mi s-a luat amor,
astralul praf.

Mi s-au luat educatori,
o şcoală.
Mi s-a luat adeseori
drept la greşeală.

Mi s-a luat plin de benzină,
"dulceaţă",
mi s-a luat zi senină...
Mi s-a luat din viaţă.

Mi s-a luat cu zâmbet
egalitate,
dreptul la umblet...
Mi s-a luat posteritate.

Mi s-a luat incandescent,
linişte,
mi s-a luat talent...
somnul pe-o mirişte.

Mi s-a luat onoare,
minte...
Mi s-a luat orişicare.
Mi s-a luat..."înainte".

Mi s-a luat casă,
ascult de cântec,
mireasă,
"eul" din pântec.

Mi s-a luat conştiinţă,
adevărat.
Mi s-a luat adeverinţă,
orice-atestat.

Mi s-a luat orientare;
mi s-a luat nord,
orice cărare...
Mi s-a luat cord.

Primordial
mi s-a luat scară...
Mi s-a luat regal!
Mi s-a luat totu-ntr-o doară!

Mi s-a luat teritoriu,
un tezaur,
mi s-a luat din notoriu,
tot ce-aveam aur.

Mi s-a luat piele,
năzuinţe,
până şi-obiele...
Mi s-au luat cerinţe.

Mi s-a luat gustul vieţii,
mi s-a luat minte,
roua dimineţii...
mi s-a luat ginte.

Mi s-a luat nume,
mii de răspunsuri,
o lume,
din deajunsuri.

Mi s-a luat remuşcare,
recunoştinţă,
orice-ncercare...
Mi s-a luat ştiinţă.

Odoare
mi s-au luat, fidelitate
ce nu doare...
Mi s-a luat eternitate.

Mi s-au luat doruri,
vin de vie,
onoruri...
Mi s-a luat gust de datorie.

Nimic nu am în schimb,
nu am surâs pe buze,
n-am dreptul să mă plimb
de bunul plac... Refuz e.

Nimic nu mi s-a dat,
nu am primit busolă,
sunt oul de păcat
înregistrat pe-o rolă.

Mi s-au luat ştampile,
destinat
pastile...
Mi s-a luat... câştigat.

Mi s-a luat căldura,
zbor, petenţa,
mi s-a luat natura...
Mi s-a luat competenţa.

Mi s-a luat soră,
zar de ruletă.
... Oră cu oră
mi s-a luat planetă.

Mi s-a luat cutezanţă
de sclipire,
mi s-a luat din importanţă,
o nemurire.

Mi s-au luat lacrimi,
frenezie.
Mi s-a luat...! Mi s-au luat patimi,
mi s-a luat poezie...

Mi s-a luat suflet...
luat din tine
s-a luat răsuflet...
mi s-a luat din mine.

Ah, ce păcat,
mi s-a luat şi cât de mult am dat...
nemeritat
mi s-a luat, mi s-a luat, mi s-a luat...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (3 aprilie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spre inima nopţii cu iz de noroc

Dorm norii pe creştet de fagi,
Ochii s˗aprind în săruturi de foc,
Iubirea aleargă în gură cu fragi
Spre inima nopţii cu iz de noroc.

Maşina trişează prin curbe cu gropi,
Radare ascunse˗n viteză livrează
Bănet la agenţi sau poate la popi,
Timpul absurd în lacrimi visează.

Prelungul oftat aşteaptă ca˗n sân
Mama să afle că˗s bine, acasă,
Că Domnul din ceruri este stăpân
Pe turta de soare lăsată pe masă.

Paştele˗a pus norii pe creştet,
Iubirea mea e lumină şi˗i foc,
Alergăm pe drumul cel neted
Spre inima nopţii cu iz de noroc.

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Egalitatea în democraţie

Libertate noi am vrut
Şi s-a luat, cât s-a putut,
Unii luat-au prajitura,
Alţii numai frimitura!

epigramă de Constantin Enescu (2 mai 2016)
Adăugat de Constantin Enescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Traiul în evoluţie

La-nceput mâncam din "poală",
Apoi am mâncat din oală,
Astăzi numai pâinea goală,
Mâine poate... din "globală"...

epigramă de Constantin Enescu (5 ianuarie 2012)
Adăugat de Constantin Enescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amintiri politice

A vrut să scoată un album
Despre politica... de-acum;
Dar cum nu prea avut ce scrie...
Şi-a luat o nouă... pălărie...

epigramă de Constantin Enescu (8 decembrie 2011)
Adăugat de Constantin Enescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui făţarnic

Se laudă că-i de ispravă
Şi bun ca pâinea caldă...
Prin comportarea-i gravă,
Se vede că o "scaldă"...

epigramă de Constantin Enescu (august 2010)
Adăugat de Constantin Enescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Infracţiune

Judecat ieri de urgenţă
Pentru o pâine furată,
Nu i s-a mai dat clemenţă...
Că pâinea... a fost mâncată.

epigramă de Constantin Enescu (6 aprilie 2010)
Adăugat de Constantin Enescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aparenţe

Se credea că are "stofă"...
Dar era de mult... "în cofă"...

distih de Constantin Enescu (9 noiembrie 2012)
Adăugat de Constantin Enescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nostalgia tinereţii

N-am să uit cu ce privire, după tine mă uitam
Ori de câte ori pe stradă, cu părinţii mă plimbam.
Atunci când mă-întorc acasă, la sătenii mei iubiţi,
Mi-ar plăcea să dau o fugă, la prieteni îndrăgiţi.
Aş vrea să-întâlnesc fecioara, cu ochii ce m-au vrăjit,
Care m-a băgat în boală, cu părul ei aurit.
Mi-e dor de privirea care, scăpăra scântei de foc,
Care m-a pus la-încercare, însă n-am avut noroc.
Eu am plecat în armată, ea acasă a rămas,
S-a cununat biata fată, după părintescul glas.
A trecut mult timp de-atunci. În zadar îi caut urma.
Ca tot omul, şi pe noi, a-început să cadă bruma.
Ce n-aş da să întorc vremea, după care-acum tânjesc!
Ce n-aş da să am puterea, din nou să te întâlnesc!
Erai tânără, frumoasă, cu gropiţe în obraji,
Simţeam că la fel ca mine, şi tu de dragoste arzi.
Cuprinşi de vraja iubirii, cu elanul tineresc,
Din pocalul fericirii, am luat ce-i omenesc.

poezie de Dumitru Delcă (12 decembrie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai toţi îl văd pe Mahomed Cuceritorul trecând lumea prin sabie şi foc. Nimeni n-ar fi întrezărit în el pe sensibilul poet. Hultanul şi sultanul!

calambur aforistic de Constantin Ardeleanu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!