Unui critic literar

De s-ar scula-ntr-o zi poetul
De sub cea piatră funerară,
Aflând cum îi dezghioci sonetul,
I-ar trece pofta... să mai moară.

epigramă de Ion Berghia din Reflexe (şi reflecţii) într-o picătură de cerneală (2005)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine i-ar învăţa pe oameni să moară, i-ar învăţa cum să trăiască.

citat celebru din Michel de Montaigne
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lidia

E un vis de-ntinerire!
Soaţă bună, dulce mamă,
Dar şi cea mai acră poamă,
Când, cumva, o scoţi din fire.

epigramă de Ion Berghia din Epigrame cu şi despre femei (2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Colegului Eugen Albu

Cum le-ncheagă, cum le coace,
Cum le-ntoarce şi le spune,
Dar, de la o vreme-ncoace,
S-a-nnegrit de poante bune...

madrigal de Ion Berghia din Cuget, deci exist, dar nu mai rezist (2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Microfabula porcului

A gogit vreo săptămână,
Iar apoi s-a dus:
Limba noastră cea română
L-a răpus...

fabulă epigramatică de Ion Berghia din Constelaţia Post-scriptum (1999)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inscripţie pe piatra funerară a unui fost mincinos

Rău mă simt şi timpul trece,
În zadar vreau să m-alint!
Nu fiindcă-n jur e rece,
Ci că n-am pe cin' să mint.

epigramă de Ion Diordiev din Adevărul şi minciuna (2011)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugăciune pentru un medic taciturn

O, Marie, Sfântă Mamă,
Te rog, iartă-l înc-o dată,
Că, iubind o epigramă,
O lăsă să moară fată…

epigramă de Ion Berghia din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă ipocriţii pe pământ nu s-ar mai multiplica şi spre piste false pe cei naivi nu i-ar îndemna, lucrurile s-ar putea simplifica şi s-ar îmbunătăţi cât ai clipi.

aforism de Michelle Rosenberg
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă omul s-ar naşte mare şi puternic, statura şi puterea i-ar fi inutile până s-ar învăţa să se folosească de ele, ba chiar i-ar fi vătămătoare, împiedicând pe alţii să se gândească să îi sară în ajutor. Lăsat pe seama lui, omul ar pieri de mizerie înainte de a-şi fi cunoscut nevoile. Rasa omenească ar fi dispărut dacă omul nu ar fi fost mai întâi copil.

citat celebru din Jean-Jacques Rousseau
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pofta vagabondării să nu biruie inima ta, căci vagabondarea împreunată cu pofta strică mintea cea fără de răutate.

citat din Evagrie Ponticul
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poetul trăieşte în cuvinte
poetul uită vai de viaţă
iar dacă îşi aduce-aminte
să moară brusc învaţă

catren de Costel Zăgan din Ia catrenul, neamule! (4 noiembrie 2010)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dezolare

Acum opt ani, pe lângă drum,
A pus doi pomi (decor ad-hoc)
Şi i-ar mai îngriji şi-acum
De nu i-ar fi băgat pe foc!

epigramă de Ion Vladimir din Culegere de epigrame (1974)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cea mai veche meserie

De când este lumea lume, cea mai veche meserie
E, desigur, cea de curvă, asta orişicine ştie.
Multe altele, desigur, apărut-au pe pământ,
N-aş putea să le enumăr toate, toate câte sânt.

Colindând prin lumea largă, prin celebre cimitire,
Şi prin multe mai micuţe, curios cum sunt din fire,
Am văzut că, des, pe cruce, lângă nume de persoană,
Scrie şi ce-a fost în viaţă: inginer, actor, soprană,

Scriitor, poet, profesor, avocat, judecător,
Sculptor, pictor, medic, preot, cântăreţ, compozitor;
Dar, niciunde-n ţări străine şi niciunde-n a mea ţară,
N-am văzut să scrie curvă pe vreo piatră funerară.

poezie satirică de George Budoi din Pamflete şi satire (14 noiembrie 2019)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poetul este turlă de cetate

Poetul care-i turlă de cetate,
şi în cetate îşi caută universul,
aprinde zilei focuri mari de astre
şi prin aorta inimii îşi trece versul.

Poetul ce-i stindard gravat în sânge,
nu-şi zămisleşte bustul în senin
ci scormoneşte-n lava ce se scurge
din craterul fatalului destin.

Pentru poetul străfulgerat de viaţă,
ca lama prin carnea unui măr,
nu onomastica statuilor e lege
ci neornamentalul adevăr.

Cu-această grefă de sinceritate
pe cordul lui deschis spre patru zări,
el sapă în tăcerea pietrelor suspectă
tranşee de lumină şi infinite scări.

El nu e spectatorul de serviciu
la un regal de scene-n travesti
ci este curierul unei naţii,
pe-adresa noastră de fiecare zi.

Poetul se ridică la puterea
a milioane de răni nevindecate,
şi pentru toate şi pentru fiecare,
poetul este turlă de cetate.

Şi ca o turlă răstignită-n zare,
pe care piatra începe să o doară,
POETUL este idealul unanim
ce nici nu are voie să mai moară

poezie de Adriana Dandu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trei lucruri

Ahoe, rugbystul ameţit, Poetul,
În templul vieţii-a pus temei
Pe-ale lumii ăsteia miracole – trei:
Vinul, balonu' oval şi sonetul.

Vin roşu, sânge de Christos,
Cât în Bizanţ ortodoxia toată.
Treaz nu m-aţi văzut vreodată,
Ritual de habotnic zelos.

Mă-ntrebaţi cine-am fost eu?
Într-o grămadă – linia întâi.
Căderea mea? E saltu-n eseu
Şi un oval drept pernă-n căpătâi...

Prin vin şi rugby vieţui poetul,
Dar îl făcu nemuritor Sonetul!

parodie de Constantin Ardeleanu, după Tudor George
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe o piatră funerară: "Dormi în pace!"

Muritorulr, când treci
Şi citeşti ce-i scris aici,
Să reţii: somnul de veci
E mai prost ca la servici!

epigramă de Constantin Calotă din Zece ani de epigramă (1979)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine va jeli poetul?

Dacă ar muri poetul, mă întreb: cine-l va plânge?
Vor veni stoluri de păsări lasând pene pe mormântul
Săpat la apus de soare, de cai negri de pursânge?
Frunze scrise cu poeme, îi vor face- aşezământul?

Dacă ar muri poetul, cineva o să-l jelească?
Marea cu-al său val în vuiet va fi oare bocitoarea?
Ielele-n mijloc de codru, cum or să mai danţuiască
Dacă brazii-i vor aprinde la căpătâi lumânarea?

Ploi vor netezi pământul, dar, în seri cu lună plină
Când arcuşul de vioară scârţâi-va-n faţa crucii,
Stelele or să rasară? S-or mai prinde mână-n mână,
Citind de pe luciul apei, versuri ce le-au scris uitucii...?
Cine va scrie sonetul, dacă ar muri poetul?

poezie de Ionica Bandrabur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

soldat al timpului
între război şi pace
între lumină şi întuneric
călare
sau aşezat pe o piatră funerară
doar cu numele

nu e timp pentru istorie
cum nu e anotimp pentru primăvară

poezie de Lucian Bota
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Imortalizare

Când e spiritul îngust,
Înăuntru şi afară,
Monumentul nu e bust...
Ci doar piatră funerară.

epigramă de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Mi-am suspendat întâia oară
Modestia... un moment,
Această piatră funerară
Să devină... document.

epigramă de Gheorghe Ionescu din Epigrame (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toate geniile de s-ar strânge lângă o piatră, nu o fac să înfrunzească. Toţi poeţii de s-ar strânge lângă o piatră, ar face-o să plângă!

aforism de Constantin Răduţ Argetoaia din Sesam, deschide-te!
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!