Neastâmpărul copiilor în braţele bunicilor să nu fie oroarea instinctivă de Timp? Cine n-a simţit în sărutul unui bătrân inutilitatea infinită a timpului?

Emil Cioran în Amurgul gândurilor
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Priviţi un arbore într-o zi imobilă cu soare şi când frunzele par broderii ale unei inimi în primăvară şi veţi înţelege că toate problemele devin fade în faţa creşterii indiferente a naturii, a inconştienţei ei, în afară de care totul e durere, blestem şi spirit. Sau când ai norocul şi nenorocul să priveşti zilnic un brad ce se înalţă în faţa casei ca o tăgăduire şi o demonstraţie a vieţii împotriva ei însăşi, inutilitatea efortului îţi apare zdrobitoare, şi ai vrea să te subjuge viaţa fără de nume a naturii. Cine n-a invidiat niciodată plantele, nu ştie ce înseamnă teroarea conştiinţei. Slăbiciunea pentru natură pleacă din oroarea de conştiinţă. Spiritul nu-ţi mai spune nimic şi iubeşti atunci lipsa de întrebări şi de răspunsuri ale plantei.

Emil Cioran în Lacrimi şi sfinţi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am fost întotdeauna, printr-un soi de complicitate instinctivă, de partea celor ce pierd.

citat celebru din Emil Cioran
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine n-a simţit în momentele de amărăciune şi de tristeţe un fior rece prin tot corpul, o senzaţie de părăsire şi de ineluctabil, de moarte cosmică şi de neant individual, de vid subiectiv şi de nelinişte inexplicabilă, acela nu cunoaşte preliminările groaznice ale renunţării, rezultate ale unei îndelungi dureri.

Emil Cioran în Pe culmile disperării (1934)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine nu sfârşeşte în tăcere, înseamnă că n-a văzut totul.

Emil Cioran în Pe culmile disperării (1934)
Adăugat de holy graal
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar cine n-a aprofundat nimic poate avea convingeri.

Emil Cioran în Despre neajunsul de a te fi născut
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine n-a cunoscut furii teribile nu ştie nimic despre sinucidere, care e un fenomen de turbare.

Emil Cioran în Caiete III. 1969-1972
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine n-a văzut un bordel la cinci dimineaţa nu-şi poate imagina spre ce istoviri ni se îndreaptă planeta.

Emil Cioran în Silogismele amărăciunii (1952)
Adăugat de daniel stanciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plictiseala e rând pe rând vulgară şi sublimă, după cum ne pare că universul miroase a ceapă sau că emană din inutilitatea unei raze.

Emil Cioran în Amurgul gândurilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sterilitatea lui era infinită: ţinea de extaz.

Emil Cioran în Demiurgul cel rău
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Formaţi la şcoala veleitarilor, idolatri ai fragmentului şi ai stigmatului, aparţinem unui timp clinic în care numai cazurile contează. Ne interesează mai ales ceea ce scriitorul nu a exprimat, ceea ce ar fi putut spune, dar n-a spus, ne atrage doar faţa sa nevăzută.

începutul de la Silogismele amărăciunii, Atrofia cuvântului de Emil Cioran (1952), traducere de Nicolae Bârna
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine n-a avut prilejul să asculte confidenţele vreunui biet ins pe lângă care Tristan ar face figură de proxenet?

Emil Cioran în Silogismele amărăciunii, Vitalitatea dragostei (1952)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Există o mare, o infinită legătură între insomnie şi disperare.

Emil Cioran în Pe culmile disperării (1934)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dispariţia animalelor e un fapt de o gravitate fără precedent. Călăul lor a invadat peisajul; nimeni nu mai încape de el. Oroarea de-a vedea un om acolo unde cândva puteai să contempli un cal!

Emil Cioran în Demiurgul cel rău
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul e singura fiinţă care s-a dezmorţit din beţia timpului şi toată străduinţa lui este să reintre în el, să redevină timp.

Emil Cioran în Amurgul gândurilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scurgerea timpului

Ce este războiul, ce este ciuma,
Ele se termină repede
Şi ele sunt practic condamnate.
Dar cine ne poate proteja de oroarea care
a fost scurgerea timpului când acestea au loc.

poezie clasică de Anna Ahmatova (1961)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu le îngăduim decât copiilor şi nebunilor să fie sinceri cu noi; ceilalţi, dacă au îndrăzneala să-i imite, se vor căi mai devreme sau mai târziu pentru asta.

Emil Cioran în Despre neajunsul de a te fi născut
Adăugat de Adriana Pleşca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu nu vezi măreţia morţii întinzându-şi braţele de tihne ca să-ţi curme o trudă fără făgaşuri? Viaţa-i un tertip al nebuniei şi cine cade-n cursa ei calcă pe-un drum deschis de propriul său sânge.

Emil Cioran în Îndreptar pătimaş (1991)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vom astâmpăra vreodată insomnia umbrelor şi adormi-vom cândva întunericul? Neastâmpărul nopţilor, al tuturor nopţilor - prin care respiră mâhnirea şi cazna - a săpat şanţuri în care putrezesc hoiturile amintirii.

Emil Cioran în Lacrimi şi sfinţi
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ca urangutan propriu-zis, omul e vechi; ca urangutan istoric, e relativ recent; un parvenit, care n-a avut timp să înveţe cum să stea în viaţă.

Emil Cioran în Despre neajunsul de a te fi născut
Adăugat de daniel stanciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa, neridicată la rangul de vis, seamană unui Apocalips al prostiei şi al vulgarităţii. Cine ar suporta-o, fără coeficientul ei de irealitate?

Emil Cioran în Amurgul gândurilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!