Sigura cale

Cum cale noastră spre succes
A fost definitiv blocată
Ne-a mai rămas doar un acces
... S-o facem... lată.

epigramă de Mitică Ion
Adăugat de Mitică Ion
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui îmbogăţit

Ştiind doar banii cum se fac
S-a-mbogăţit de-i merge buhu'
A fost şi a rămas sărac
Numai cu... duhu'.

epigramă de Mitică Ion
Adăugat de Mitică Ion
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar rugăciunea ne-a mai rămas

Cu atât de mulţi patriotarzi
E moartă orice perspectivă;
La Domnul ne rugăm de azi,
Să facem mâine o colivă.

epigramă de Laurian Ionică din revista "Cugetul" (2010)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne-a ajuns vremea

Lumea-n jur e ca o oază de-ncercare:
Răutate, dispreţ şi dezbinare.
Ne-a ajuns vremea prorocită de Ioan,
Ce-a prins contur, iar conturul e în van...

Rugăciunea noastră încet a dispărut
Ca un Iuda, noi pe cruce L-am vândut.
Ne-a ajuns vremea când păcatu-i lăudat,
Şi-al Lui popor nu mai ştie de Sabat.

Am rămas doar singuri, împotriva tuturor...
Veghind tăcuţi lângă-al nostru Creator.
Ne-a ajuns vremea sfârşitului prezis,
Prin Cuvântul Sfânt, ce nouă ne-a fost scris.

poezie de Rareş Faragău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Puşcă şi cureauă lată

Puşcă şi cureauă lată,
Ce ţară aveam odată!
Cu de toate-ndestulată.
Nu cerşeam din poartă-n poartă.

Puşcă şi cureauă mică,
Azi nu mai avem nimică.
Viaţa grea ne-a sărăcit,
Plecăm afară la cerşit.

Puşcă şi cureauă lată,
Ţara noastră-a fost bogată.
Puşcă şi cureauă mică
Acum să vorbeşti, ţi-e frică.

Chiar dacă avem curea şi puşcă
Din români moartea rău muşcă.
Puşcă şi cureauă lată,
Iar cerşim din poartă-n poartă.

Puşcă şi cureauă lată,
Poezia mea se gată,
Dar n-am terminat de scris.
Mai trăiesc. Eu nu m-am stins.

poezie de Dumitru Delcă (iulie 2010)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

La început

Am să vă spun acum pe scurt
Cum a fost la început.
Dumnezeu ne-a conceput
Dintr-o bucată de lut.
Când peste noi a suflat,
Cu viaţă ne-a înzestrat.
Apoi, Dumnezeu ne-a dat
Sfaturi bune de urmat.
Ne-a-învăţat cum să muncim
Şi viaţa cum s-o trăim.
De copii să avem parte
Să ducă viaţa mai departe.
Aşa a fost la început
Când viaţa a apărut.

poezie de Dumitru Delcă (7 noiembrie 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Succes

Aş vrea şi eu să am succes,
Să scriu ca Păstorel măcar,
Dar de un timp nu am acces
Cu Pegasul la… potcovar!

epigramă de Jean Găbudean-Rivalet din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lui Ion cu fruntea lată

- Lăsaţi-l că-i un bit, pribeag,
când scrie câte-un vers, mi-e drag,
şi... cred că are-un suflet pur.
Mă-nşel? Nu cred, aşa se pare.
Nu-l vezi ce frunte lată are?

epigramă de Corneliu Zegrean-Nireşeanu din Freamăt de gânduri (23 august 2009)
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireşeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Motiv pentru beţie

Viaţa asta-i scurtă, frate,
Înţelege-mă o dată!
De lungit nu se mai poate,
Hai atunci s-o facem lată!

epigramă de Sorin Olariu din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aşa ne ducem noi viaţa mai departe. Oricât de profundă e pierderea pe care o suferim, oricât de important e lucrul care ni se interzice, chiar dacă suntem complet schimbaţi şi nu ne-a mai rămas decât stratul fin de piele din exterior, reuşim să ne ducem viaţa mai departe, în tăcere. Ne apropiem tot mai mult de sfârşitul timpului care ne-a fost dăruit şi-l vedem cum rămâne în urma noastră.

Haruki Murakami în Iubita mea, Sputnik (1999)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi plouă-n suflet...

S-au stins stele-n noapte,
Printre umbre de leneşi nori,
Cu adieri de vânt, ramuri de gheaţă
Ne mângâie trupul,
Şi rece-i piatra noastră de mormânt
Am fost, vom fi, trecut-au peste toate
Doar cu un preţ, de-o fi iertat păcatul
Dar am rămas tăcuţi, străini, în noapte...
Cu ochii-n lacrimi, sprijinind înaltul.
S-a stins şi lumânarea de o vreme
Şi plouă-n suflet... Doliul peste noi
S-a aşezat să ne subjuge trupul
Impresionat cu griji şi cu nevoi.
Umile, plecat-am... Ce-am lăsat în urmă,
Căci cine ne-a iubit cu-adevărat?
Cei ce-au rămas cu amintirea noastră
Cel, ce cu ani în urmă m-a creat...

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Lucirea tristeţii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Efectul tranziţiei

Două babe costelive
Cu moşnegii la taifas
Pun bomboane pe colive,
Că atât le-a mai rămas.

epigramă de Mitică Ion
Adăugat de Mitică Ion
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epigramistului Mitică Ion care a lansat un volum de rondeluri

N-o să pricep niciodată
Cum de s-a produs flagelul:
Epigrama înşelată
Cu rondelul!?!

epigramă de Gheorghe Culicovschi din Cenaclul "Amprenta" (2002)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plânge codrul

Plânge codrul şi suspină
Fiindcă moare fără vină
Că nicicând nu ne-a trădat,
Ne-a fost frate-adevărat
Ne-a dat lemn să facem case,
Fluiere, viori frumoase,
Şi pătuţuri la copii,
Şi-alte lucruri mii şi mii.
Ne-a ascuns când ne-a fost greu
Şi ne-a ocrotit mereu,
Iar când am ajuns bătrâni
El ne-a pus bastoane-n mâini
Ne-a dat lemn pentru sicrie
Să dormim pe veşnicie
Şi tot el ne-a înfipt întâi
Cruci de lemn la căpătâi.
Dar noi nu-i mai suntem fraţi
C-aşa-s oamenii, ingraţi
Sunt prieteni doar la bine,
Iar la rău uită de tine.
Plânge codrul că-i tăiat,
Însă nu ne-a blestemat,
Ci se roagă către astre
Pentru sufletele noastre,
Fiindcă într-un anume fel
Vom muri şi noi cu el.

poezie de Octavian Cocoş (12 septembrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un pocheraş la Cotroceni (parodie după Ioan Pribeagu)

După ce ieşise iară
'n ţara asta primul om,
Şi-şi sorbea cu calm paharul,
Wisky-amestecat cu rom,

Zeus o chemă pe blondă,
Pe piticul drăgălaş,
Să-şi alunge plictiseala
Învăţându-i pokeraş.

După nu prea multă vreme
De jucat(cam la plesneală),
Iată, s-au trezit în uşă
Chiar cu Banca Mondială.

Cine-i?- întrebă piticul,
Parca-am auzit de ea.
-Cea ce dă c-o mână banii
(Şi cu două mâini îi ia).

Să ne bucurăm cu toţii
C-a venit, e-un dar divin,
O să fie Marea Neagră,
Toată wisky (poate vin).

A hrănit ea şi pe alţii,
Ştiu chiar sigur, nu-s poveşti,
Ne-a simţit că ducem foame,
Slavă sfinţilor cereşti!

-A hrănit ea ţări sărace,
Însă tu te-ai întrebat,
Oare-n ţările acelea
Câţi flămânzi a săturat?

-Pân la urmă, ce contează,
Să ne sature pe noi,
Şi cu wisky şi cu votcă,
Iar poporul, mai apoi...

Haideţi s-o lăsăm să intre,
S-o lăsăm să lase banii
Şi în timp o să-i plătească
Muncitorii şi ţăranii.

-M-aţi primit, a spus străina,
Însă nu ca altă dată,
Voi aţi măsluit pachetul,
Şi v-am prins, o faceţi lată!

Zise Zeus:-Lasă Doamnă,
Noi te ştim ca damă bună
Şi de-o fi s-o facem lată,
O s-o facem împreună.

Noi cunoaştem foarte bine
Că la bani eşti profesoară
Şi că nu te deranjează
Că mai sărăceşti o ţară.

Deci să laşi ipocrizia,
Să te porţi cu noi frumos,
Să închizi oleacă ochii
Şi-o să-ţi fie cu folos,

O să-ţi dăm şi ţie mită,
Asta facem din străbuni,
Chiar de ţara e falită
Şi-o hrănim doar cu minciuni.

parodie de Petru Miloş, după Ion Pribeagu
Adăugat de Petru Miloş
Comentează! | Votează! | Copiază!

România este ca Dunărea cea lată, mare şi adâncă, în care se cotropesc apele deosebite din a dreapta şi din a stânga; cu cât mai multe pâraie, pe atâta şi Dunărea creşte; valurile străine s-au cotropit în românie, nici un val nu ne-a putut îneca... de multe ori un val ameninţător de pieire ne-a întărit, de multe ori acel val ne-a împins spre o propăşire

Alecu Russo în Amintiri
Adăugat de Doina Bumbuţ
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum vreau eu

Tu nu te dezbraci ca să ai acces
În lumea asta plină de fiţe
Tu nu te vinzi pentru succes
Nu-i lua în seamă orice-ar zice
Nu lasă epidemia de silicoane să te-atingă
Nu-i lasă pe cei din jur să te împingă
Nu-ţi dori să devii obiect de cult pentru onanişti
Îndrăzneşte să fii tu, chiar dacă rişti

M-am săturat de impresari cu strategii grozave
Dana dacă vrei succes bagă mişcări suave
Dezbracă-te mai mult că-n muzică imaginea contează
Încearcă să fii sexi
Şi impresionează

De data asta simt că nu mai pot
E foarte simplu vreau să ies din joc
De data asta fac doar cum vreau eu
Şi-aşa va fi, va fi mereu

Tu nu te dezbraci ca să ai acces
În lumea asta plină de fiţe
Tu nu te vinzi pentru succes
Nu-i lua în seamă orice-ar zice
Nu-i lăsa pe-alţii să-ţi spună ce să faci, cum eşti
Ştii mai bine decât oricine ce poţi, ce îţi doreşti
Dar când treci prin viaţă fă-o fără ezitare
Nu uita că lumea-i rea, aparenţe-nşelătoare

M-am săturat s-aud de revenirea muzicală
N-am fost nicăieri am luat o pauză profesională
Şi dacă îmi daţi voie
Concediu de maternitate
Nu-mi las niciodată visele nerealizate

De data asta simt că nu mai pot
E foarte simplu vreau să ies din joc
De data asta fac doar cum vreau eu
Şi-aşa va fi, va fi mereu

E ultima oară
E ultimul dans

De data asta simt că nu mai pot
E foarte simplu vreau să ies din joc
De data asta fac doar cum vreau eu
Şi-aşa va fi mereu

cântec interpretat de Dana Nălbaru, versuri de Dana Nălbaru din Parfum (iulie 2008)
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tot ce-a rămas după o lungă convalescenţă lăsăm la poartă de suflet străin. În amalgamul acesta de întâlniri permanente nu-i de mirare ca prea puţini ştiu ce e de făcut cu darurile noastre.
Am fost mereu convinsă că facem alegeri. Greşit. E mai mult de atât. Suntem pe rând alegeri şi priorităţi. Suntem piatră de temelie şi marcaj pentru suflete călătoare. Cum altfel am putea să evităm suferinţa?
La un moment dat ne vizităm într-o doară fără să punem preţ pe trecut. Ce mai contează? Te iert şi te iubesc. Eşti mereu frumoasă. În colţul ochiilor şi pe frunte Dumnezeu ne-a aşezat linii fine ca nişte drumuri. Poate-i un semn că deşi ne-a cernit cu pulberea vremii, încă nu ne-a uitat promisiunile...

Andreea Palasescu
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Romanţă fără final

Mai ţii minte când, în Casa Sfântă,
Peste prag, păşirăm cu sfială,
Ascultând cum păsările cântă
Arii dintr-o operă regală?...

Spre Altar ne îndreptarăm paşul,
Ne-am jurat credinţă spre vecie,
Şi sfioasă, tremurându-ţi glasul,
Ai jurat, atunci, să-mi fii soţie...

Din icoane, răspândeau mânie
Şi Maria şi Iisus şi sfinţii,
Ce-nsemna, la tine, veşnicie,
Ce-nsemnau bărbatul şi părinţii?...

Care jurământ, când tu-l uitasei
Încă dinainte de-a te naşte?...
Cum să 'nalţi, semeţ, deasupra casei
Steg trădării,-n sfântă zi de Paşte?...

Nu ne-a fost sortită cununie,
Lumânările nu ne-au fost strajă,
Toate-au fost doar visuri pe hârtie,
Aşternute-n clipele de vrajă...

Tu mi-ai scris doar, "Dragă cavalere,
Mă mărit, croieşte-ţi altă soartă,
Nu mai alerga după himere,
Eve vei găsi la orice poartă!"...

poezie de Ion Duduveică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui fost

Cu apucături de câine,
Pe la uşile din dos,
După ce–a fost "scos din pâine"
Mai cerşeşte câte-un os.

epigramă de Mitică Ion din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ar trebui să nu aplecăm, niciodată, creanga spre noi, când îi culegem roadele! S-ar putea s-o rupem şi să rămânem, definitiv, doar cu fructele de pe ea!

aforism de Iulia Mirancea (21 septembrie 2014)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!