Marea
Nețărmuita mare se frământă,
Eternă pregătire de furtună.
Se-nalță-n trombe, duduie, detună
Și-n colcăit de spumă se-nvestmântă.
Și-așa, mereu, de mii de ani, nebună,
Cu însăși ea luându-se la trântă,
Pe rând biruitoare și înfrântă
Își macină neliniștea străbună.
Când toate dorm, extaze sau mânie,
A mării nesfârșită insomnie
Se potolește iar și iar s-asmute.
Și-n vreme ce se zbate fără pace,
O poartă-n adâncimile opace
Augustul calm al fundurilor mute.
sonet de Victor Eftimiu (6 mai 1963)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre înfrângere, poezii despre timp, citate de Victor Eftimiu despre timp, poezii despre somn, poezii despre pace sau poezii despre insomnie
Citate similare
Gânduri rebele
Îmi vii dintre gânduri ca valul din mare
ce mângâie plaja-n șiraguri de spume,
trezindu-mi în suflet fiori fără nume,
iar inima-n piept mi se zbate mai tare.
Te leg cu privirea de gânduri țesute
în vasta rețea de dorințe nebune
închise, vremelnic, din rostul de-a spune
că vor să te ducă în lumi neștiute.
E blândă privirea-ți ce-n mine se pierde
și-n voia iubirii se lasă purtată,
e-o dulce lumină prin ea strecurată,
ce gânduri rebele ar vrea să dezmierde.
Te pierzi, pentr-o vreme, în dulce visare,
rețeaua-i cuprinsă în nori de furtună,
apar năluciri dintr-o lume străbună,
iar tu, vii din gânduri ca valul din mare.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre visare
- poezii despre suflet
- poezii despre nori
- poezii despre lumină
- poezii despre iubire
- poezii despre gânduri
- poezii despre dorințe
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
O mamă nebună (joc de cuvinte)
Când vine furtună,
Când plouă și tună,
O mamă nebună,
Într-o noapte cu lună,
Se-așează-ntr-o rână.
C-un urlet de mumă,
Copiii adună,
Într-o văgăună,
Cu gând să-i răpună.
Le dă mâncare bună
Flori de mătrăgună.
De băut, țuică de prună.
Mâncați! îi îndrumă.
Apoi,
Fără să spună,
Cu gura în spumă,
De gât îi sugrumă.
I-astupă cu humă
Și pleacă nebună.
poezie de Dumitru Delcă (24 septembrie 2012)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre mâncare, poezii despre ploaie, poezii despre noapte, poezii despre mamă, poezii despre jocuri, poezii despre gură sau poezii despre flori
Prin fumul amintirii
Sting ultima țigară,
Uit fumul amintirii,
Și las în trista gară
Taifunul despărțirii.
Peronul fericirii,
E plin acum de ceață
Iar florile iubirii,
S-au prefăcut în gheață.
Doar trenul disperării
Mai șuieră pe-afară,
Și-n lacrima tăcerii,
Oftează o vioară.
La casa de bilete
E liniște de-o vreme
Și-n plâns de triolete
O inimă tot geme.
Deși cu nepăsarea
Fac târg, nu vrea și pace,
Și-mi lasă doar ninsoarea,
De dor... C-așa îi place.
Și iar aprind tigara,
Și-n jur totul mă doare,
Însă rămân în gara,
Cu zâmbete de soare.
Iar cel ce mi le-aduce
Pe-o ușă-ntredeschisă,
Are privirea dulce,
Și-n palmă, o narcisă...
poezie de Dorina Omota din Mai plâng o lacrimă și plec
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre gări
- poezii despre zâmbet
- poezii despre vioară
- poezii despre tăcere
- poezii despre trenuri
- poezii despre promisiuni
- poezii despre plâns
- poezii despre ninsoare
Singur ca norul rătăceam
Singur ca norul rătăceam
Ce peste văi plutește-n zbor
Și am zărit pe când treceam
Narcise galbene covor;
Pe lângă lac, sub codrul mare
Dansând în briză și-n răcoare.
Și-așa cum stelele lucesc
Calea Lactee luminând,
În șiruri lungi se răspândesc
La golful mării ajungând;
Și zece mii am văzut clar
Cum capul și-l mișcau sprințar
Valuri în golf dansau încet
Dar nu ca ele de voios
Ce bucuros e un poet
Când vede un peisaj frumos!
Și n-am știut când am privit
Că sufletul s-a îmbogățit.
Și-adesea stând pe canapea
Gândind sau având mintea goală
Le văd sclipind în sinea mea
Și fericirea e totală;
Iar inima se-nviorează
Și cu narcisele dansează.
poezie de William Wordsworth, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre narcise, poezii despre văi, poezii despre stele, poezii despre păduri, poezii despre poezie sau poezii despre peisaje
Romanța noastră
Pe-același drum,
Mânați de-același îndemn nefast al năzuinții,
De-aceleași neînțelese-avânturi spre tot mai sus,
Pe-același drum
Pe unde ieri trecură poate,
Străbunii noștri
Și parinții,
Pe unde, unii după alții, drumeții trec de mii de ani,
Noi
Cărora ni-i dat să ducem enigma vieții mai departe
Și doliul vremilor apuse,
Și-al idealurilor scrum
Pe-același drum
Vom trece mâine cerșind din țiterele sparte
La umbra zidurilor mute
Și-a secularilor castani!
Porni-vom tineri ca Albastrul imaculatelor seninuri...
Și-n calea noastră întâlni-vom
Pe cei bătrâni rămași în urmă
Pe cei ce ne-or privi cu ochii în lacrămi
Cum le luăm-nainte.
Iar noi
Le vom citi-n figură cum suferințele le curmă
În suflet sfintele avânturi
Și-n gură caldele cuvinte...
Porni-vom tineri ca Albastrul imaculatelor seninuri...
Și-n calarea noastră întâlni-vom
O!... câte nu poți să-ntâlnești
Când drumu-i lung
Și nesfârșită e năzuința ce te mână
Tot mai departe
Și te poartă,
Ca pe un orb ținut de mână,
Spre-ntrezărite-Aureole
Nimicuri scumpe pământești!...
Porni-vom tineri ca Albastrul imaculatelor seninuri!...
Și mândri poate ca seninul albastru-al sângelui regesc.
Dar va veni o zi în care
Ne vom opri deodată-n drum,
Înspăimântați că-n urma noastră
Zări-vom pe-alții cum sosesc,
Cum ne ajung,
Ne trec-nainte
Și râd că nu-i putem opri...
Da...
Va veni și ziua-n care vom obosi,
Și va veni
Un timp în care-al năzuinții și-al aiurărilor parfum
Ne va părea miros de smirnă,
Iar cântul țiterelor sparte
Un Psalm cântat de-un preot gângav
La căpătâiul unei moarte
Pe care numeni n-o cunoaște...
Și-atunci, privind un urma lor
Ca cei ce n-au nimic să-și spună
Când nu-și pot spune tot ce vor
La umbra zidurilor mute
Și-a secularilor castani,
Vom adormi ca și drumeții
Ce dorm uitați de mii de ani!...
poezie celebră de Ion Minulescu
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre drumeție, poezii despre viitor, poezii despre viață, poezii despre trecut, poezii despre tinerețe sau poezii despre sânge
Cu semne visătoare
Înnoptez în corturile întunericului perfid,
norii nu plâng lăcrimează,
dorm și-n somn
dimineața se scurge în oglinzi.
Morile de vânt macină tăcerea
cu aripi de fluturi pe ciuturi,
de la țărmul mării, valuri albastre
trimit pescărușii în depărtare.
Mă aud în cuvintele mării,
inima bate în vocale sonore
cu semne visătoare
sub aripi de păsări exotice.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre întuneric, poezii despre vânt, poezii despre voce sau poezii despre păsări
Sfârșit de lună...
Toate-n lumea asta au o randuială:
după vreme rea vine vreme bună,
după hârb și oală - iar întreaga oală,
după vremea bună - lume tot nebună!
Si se duce naibii orice randuială
fără noimă. Vreme vine tot nebună...
Și se zbate lume, între hârb și oală,
și apus de soare, și sfârșit de lună...
poezie de Iurie Osoianu (12 iulie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Iurie Osoianu despre timp, poezii despre sfârșit, citate de Iurie Osoianu despre sfârșit, poezii despre Soare sau citate de Iurie Osoianu despre Soare
Supremație
Omul? Un atom!
Nu dintr-o oarecare moleculă,
El transformă totul în nou,
Și zboară spre lună.
Piedici nu are în cale,
Pentru el totul se poate,
Viață mai lungă, din noapte,
El face o nesfârșită zi,
Căile din spații astrale,
Enigme nu vor mai fi.
Și pe toate în parte,
Cu asalt le va cuceri.
Apele transformă-n lumină,
Iar continentele pustii,
Vor deveni,
O înfloritoare grădină.
Viața ne va fi fericire,
Eternă cum s-a visat,
Mereu în veșnică-nflorire,
Și-n veșnic asalt.
poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre obstacole, poezii despre fericire sau poezii despre devenire
Pescărușul de foc
Mai zboară cu zorii, scăldat în tăcere
Și-n gânduri cu valuri purtate spre cer
De visele mării când sufletu-i cere
Furtuna s-avânte departe-n eter.
Plutește cu norii împinși de furtună
Spre zări neștiute din marele joc,
Iar penele-i ard în reflexii de Lună
Și pare, pe cer, pescărușul de foc.
Îi ard amintirile mării din visuri,
Din pene-i răzbate un iz ca de fum
Ieșit din scântei apărute-n abisuri,
Când cremenea vieții vrea sufletul scrum.
Se-așează pe-o stâncă ieșită din mare
Ce-i pare o treaptă spre ultimul loc
În care mai speră o vreme să zboare,
Să fie, pe cer, pescărușul de foc.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre stânci sau poezii despre prăpăstii
Cu tine merg și-n cer, la Dumnezeu
Cu tine merg și-n cer, la Dumnezeu,
Să-mi dea îngăduință și putere,
Să ne iubim cu arșiță mereu,
Să nu mai sting a flăcării plăcere.
Cu tine urc și crestele de munți,
Cobor și-n peșteri doar pentru iubire,
Ne ancorăm cu mii și mii de punți
Pentru o dulce, scumpă amintire.
Cu tine sparg oglinzile splendorii
Să intru-n miezul visului dorit,
Cu tine prelungesc unghi la cocorii
Ce sufletul ni-l poartă-n infinit.
Cu tine merg, în sân, la Dumnezeu,
Să ne transpună-n visele de noapte,
Să crești frumos altoi în trupul meu
Să ai iubirea, rodul de aproape!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trup și suflet, poezii despre toleranță, poezii despre speologie, poezii despre religie sau poezii despre plăcere
La mulți ani, scumpă Românie!
Îți spun mulți ani, iubită Românie,
Cu lacrimi și cu sufletul amar,
Sperând în viitor și-n armonie,
Căci dragostea ni-i piatră de hotar.
De ziua ta, iubita noastră glie,
Românii te cinstesc și te serbează,
Purtând în inimi, ca pe-o mărturie,
Trecutul ce ne ține mintea trează.
Îți spun mulți ani, o mamă Românie,
Ducându-mă cu gândul la străbuni,
La mulți eroi, la fotă și la ie...
Simboluri sfinte-n timpuri și furtuni!
Prezentul nostru e bolnav de-o vreme,
Noi îl privim cum moare și se zbate,
Tot așteptând o voce să ne cheme
Să fim uniți și demni în tot și-n toate.
Mulți ani, iubită mamă care-și plânge
Românii ce-au uitat că sunt români,
Dar noi ne-am săturat și ne ajunge...
Istoria își cere bravi stăpâni!
Ne pasc din umbră rele și ispite,
Se zbate-n țărmuri ca nebună marea
Și-n vremuri negre, aspru viscolite,
Credința-n Dumnezeu ne e salvarea!
Se zbat în zare, revoltați, Carpații,
Că ne-am vândut pădurea la străini,
Iar noi prefacem în dușmani toți frații,
Uitând că-avem aceleași rădăcini.
Mulți ani, iubită mamă care rabdă
Tăcerea noastră stinsă-n resemnări,
Dar ceața asta-n zare-o să se piardă
Și-n dragostea de țară ninsă-n mări!
Mulți ani, meleag iubit cu doruri grele,
Să prindem hora mare la hotar
Și să uităm măcar o zi de rele...
De neîmpliniri, necazuri și amar...
Să fim iar frații ce erau odată,
Să ne iubim ca bravi și dragi români,
Că suntem buni creștini cu-același Tată
Și, peste-acest meleag, suntem stăpâni!
Îți spun mulți ani, iubită Românie
Și spun mulți ani românilor... români,
Care-au crezut în vis și-n poezie
Și în curajul de a fi stăpâni!
De ziua ta, pământ iubit de Domnul,
Îți înălțăm un cânt frumos de slavă,
Să-și legene în pace pruncii somnul
La sânul tău, măicuță, că-mi ești dragă!
Iubită Românie, ești grădină,
Iar Eminescu-ți e Luceafăr sfânt,
Enescu-ți cântă astăzi în surdină,
Iar Domnu'-ți pune Raiul în pământ.
Românii te cinstesc ca pe-o regină,
Iar vremuri grele prinse-ntre destine
Topesc parfumul vremii pe-o sulfină
Și ne înalță-n suflet drag de tine.
Te-mbrățișez cântând, iubită glie
Și strâng la piept toți frații mei cu drag,
Noi nu uităm de tine, Românie
Și te serbăm, în ani, sub mândrul steag!
Iubită țară, Cerul te veghează
Și-ți șterge lacrimi grele, azi, și-ți cântă,
Tu ești o mamă bună ce-și urmează
Credința-n Dumnezeu și crucea sfântă!
poezie de Mirela Grigore
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre prezent, poezii despre România, poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie sau poezii despre viscol
Întrebare nesfârșită
De ce oare sunt cuprins de îndoieli
de ce oare mă mint ori nu mă mint
de ce în vise sunt speriat și fericit sau nu
de ce sunt optimist și-n orele târzii plutesc
și-n alte dimineți mi-e frică să gândesc
de ce mi-e teamă când mă simt stăpân
iar când sunt amețit sunt sigur că mă pierd?
De ce mi-e dor și te visez mereu
iară privirea ta mă urmărește întruna
și glasul și mila sunt la cheremul tău
când nu mai am puteri să îți ating gândirea
îndepărtărilor pierdute-n eșecuri și în ploi
de ce oare îmi zic... că m-ai iubit sau nu
și sentimentele le-amestec și mă dor?
ce-mi pasă, sunt al nimănui
și nimenea este a mea,
ce-mi pasă?
poezie de Aurel Stănescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre frică, poezii despre sperieturi, poezii despre ore, poezii despre optimism sau poezii despre minciună
Întrebare nesfârșită
De ce oare sunt cuprins de îndoieli
de ce oare mă mint ori nu mă mint
de ce în vise sunt speriat și fericit sau nu
de ce sunt optimist și-n orele târzii plutesc
și-n alte dimineți mi-e frică să gândesc
de ce mi-e teamă când mă simt stăpân
iar când sunt amețit sunt sigur că mă pierd?
De ce mi-e dor și te visez mereu
iară privirea ta mă urmărește întruna
și glasul și mila sunt la cheremul tău
când nu mai am puteri să îți ating gândirea
îndepărtărilor pierdute-n eșecuri și în ploi
de ce oare îmi zic... că m-ai iubit sau nu
și sentimentele le-amestec și mă dor...
ce-mi pasă, sunt al nimănui
și nimeni este a mea.
Ce-mi pasă?
poezie de Aurel Stănescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Transoceanie
Imensitate de apă ce există mereu, de un ieri,
o străbat din centru cred și
nu există direcții, sau ar fi
dar sunt șterse de valuri sau vânturi
ce nu duc nicăieri,
mă vântur,
e un dute-vino, doar câteodată mă bucur
c-ajung pe o creastă, dar nu se vede nimic
că sunt orbit
de spumă și sunt așa mic...
și sunt mulți alții, mulți, mulți
într-un păienjeniș, fiecare c-un val
al lui, unii trăsniți de fulgere...
și niciunul n-ajunge la mal,
că nu există mal, nici amonte, aval
și plouă
cu picături ca niște mici ouă,
cu picături ca o rouă
ce acoperă apa, purtate pe valuri,
bătute de vânt,
fără nicio direcție, căci n-au de ce să se lovească,
nu-s maluri...
sunt eu, nu mai sunt...
doar se mai înalță un abur într-o imensitate de puf alb sau gri, nori
tăcuți
până când tună
și fulgeră... poate o fi vreo furtună?...
... s-a-ntâmplat de câteva ori!
Este-o mare de lume nebună, nebună, nebună...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (10 februarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre apă, poezii despre rouă, poezii despre existență sau poezii despre bucurie
La mulți ani
Priveam la geamul tău,
Iar viscolul de-afară
Mă îndemna mereu,
Să intru... într-o doară.
Dar pentru ce mă mint
Când inima ți-e dată?
Mai frig în suflet simt
Acum... ca niciodată!
Iubito, ce noapte nebună!
Cu suflete albe la geam,
Speram c-o să fim împreună:
La mulți ani!
Și am simțit atunci
O lacrimă pe gene,
Pe fața mea de stânci,
Pe inima-mi curată.
Și am plecat lăsând
Petrecerea să fie
O farsă-a unui gând,
În viața mea pustie.
Iubito, te cheamă o lume,
Ce singur rămân peste ani!
Și-n noaptea aceasta se spune:
La mulți ani!
poezie de Stefan Băiatu (31 decembrie 2005)
Adăugat de Stefan Băiatu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre inimă
Pulbere de aur
Praful se-abătea mereu peste-așezarea noastră
Ne-ocolea doar când ceața mării se lăsa, albastră;
Iar nouă, copiilor, ni se spunea, la mic și mare,
Că era aur în praful auriu sclipind în soare.
Și-n pulberea purtată de vânt în slavă, sus,
Parcă ne-apărea-n asfințit chipul lui Isus;
Iar nouă, copiilor, ni se spunea, la mic și mare,
Că era aur pur în praful ce sclipea în soare.
Așa era viața la Golden Gate, astfel trăiam,
Aurul prăfuia tot ce beam și mâncam,
Iar nouă, copiilor, ni se spunea, la mic și mare,
"Trebuie să ne-înghițim porția de aur fiecare".
poezie clasică de Robert Frost, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre aur, poezii despre creștinism, poezii despre copilărie, poezii despre albastru sau poezii despre Iisus Hristos
Pe rând
Ne vom uita pe rând, c-un fel de pace,
La început mă vei uita doar tu
Și-ți va părea absurd oricare nu
Când depărtarea zaruri o să joace.
Ne vom uita pe rând, c-un soi de teamă,
Deja am prăvălit un zid de ani
Peste un vis din parcul cu platani
Și-încă plătim tributuri pe la vamă.
Ne vom uita pe rând, deși cu greu,
Va trece înspre seară o furtună
Și răpăind de tine o să-mi spună,
Fără vreun sens, că te-am uitat și eu.
poezie de Angelica Ioanovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre început, poezii despre zaruri, poezii despre vamă, poezii despre seară, poezii despre plată sau poezii despre parcuri
Pianul
Blând, în amurg, o femeie un cântec îmi cântă
Și mă poartă-n trecut spre acei ani ce mă-ncântă
Iar eu văd un copil așezat sub un pian și-n acorduri privind
La picioarele mamei ce pedalele-apasă și cântă zâmbind.
Și fără să vreau, acest cântec subtil și atât de frumos
Mă duce departe, iar inima-ncepe să-mi plângă vârtos
Dup-acele duminici de-acasă când seară era și iarnă afară
Iar pianul vibra și odele noastre către cer se-nălțară.
Dar acum în zadar aș începe s-o aplaud pe cea care cântă
La pianul cel mare și negru, căci simt că mintea se-avântă
Spre a mea copilărie, așa că maturitatea acum s-a pierdut
În acest șuvoi de-amintiri, și plâng ca un copil după trecut.
poezie de D.H. Lawrence, 5Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre pian, poezii despre muzică, poezii despre picioare sau poezii despre negru
Neliniștea
Despre neliniște pot spune -
Mergând pe căi nestrăbătute -
Că uneori e-o slăbiciune,
Iar alteori e o virtute.
epigramă de Victor Macarevici din Dicționar de epigrame (1981)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Marea
Valuri furioase sparg scoicile
le macină sideful
îl transformă în grăuncioare plictisite
de nisip
captive într-o clepsidră
a vieții,
iar timpul aleargă
pe deasupra mării
ca o briză capricioasă
înfiorată
cu atingerea ei senzuală
creasta sărată a valurilor
care plesnește malul
într-o cascadă de spumă.
poezie de Viorica Hagianu din Plasa de păianjen
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre senzualitate, poezii despre nisip, poezii despre furie, poezii despre capricii sau poezii despre briză