Indiferenţă

Unul, as în vorbe scurte,
Dându-şi inima în gaj,
Ar dori să-i facă curte,
Însă dânsa vrea... garaj!

epigramă de Condruţ O. Păun din Reflexe (şi reflecţii) într-o picătură de cerneală (2005)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uneia

E deşteaptă şi frumoasă,
Umblă tot cu rochii scurte,
Are Mercedes şi casă...
Mulţi ar vrea să-i facă curte!

epigramă de Constantin Părăian din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moda

Se cocoţă pe toc înalt şi boturi scurte
Ţintind ca toţi, din jur, să-i facă... curte,
Dar "ortopezii" i-au făcut figura!
În loc de curte are... bătătura.

epigramă de Mircea Angelescu din ziarul "Viaţa Buzăului" (7 decembrie 2004)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

La tinereţe

La-ntâlniri extrem de scurte
În concordie deplină
El visa să-i facă curte,
Ea... şi casă... şi maşină!

epigramă de Eugen Pop din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Picoarele minciunii

La minciună de-i faci curte,
Uşa vieţii se deschide.
O avea picioare scurte,
Scurte, scurte, dar solide.

epigramă de Petru Chira din Adevărul şi minciuna (2011)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epitaful unei neveste cam aprige

În permanenţă s-a-ngrijit
Pe soţ să-l facă fericit.
Ea îl spăla, ea îl cârpea...
Doar că avea o palmă grea.

epitaf epigramatic de Condruţ O. Păun din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pronostic

Din prima zi ai constatat
Că inima ea ţi-a furat,
Dar ai răbdare, eu m-aştept
Să-ţi fure şi rinichiul drept.

epigramă de Condruţ O. Păun din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2004)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stomatologică

Când stau la masă sunt docil
Precum m-au educat părinţii
Şi tare-aş vrea să fiu copil,
Iar într-o zi să-mi crească dinţii.

epigramă de Condruţ O. Păun din ziarul "Viaţa Buzăului" (17 decembrie 2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără speranţă

Pe drumul vieţii dacă dai de proşti,
Cu uşurinţă poţi să-i recunoşti,
Dar, cât te-ai strădui să îi îndrepţi,
N-ai nici o şansă: ei se cred deştepţi.

epigramă de Condruţ O. Păun din Reflexe (şi reflecţii) într-o picătură de cerneală (2005)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa minciunii

Minciuna-i cu picioare scurte;
O prinzi din prag şi până-n poartă,
Dar i s-a hărăzit, de soartă,
Să i se facă veşnic curte.

epigramă de Ion Munteanu din Adevărul şi minciuna (2011)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamna, vara e mireasă

Zile tot mai scurte,
Rochii tot mai lungi,
De-i faci toamnei curte,
Vara o alungi.

Zile tot mai scurte,
Rochii ca de popi,
De-i faci toamnei curte,
Vara o îngropi.

Zile tot mai scurte,
Rochii de mireasă,
De-i faci toamnei curte,
Vara nu se lasă.

poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Minciuna

Minciuna-i cu picioare scurte,
O prinzi din prag până la poartă,
Dar i s-a hărăzit de soartă
Să i se facă veşnic curte.

epigramă de Ion Munteanu din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vorbe vechi, viziune nouă

"Minte scurtă, poale lungi",
Însă, după moda nouă,
Mai departe poţi s-ajungi,
Dacă-s scurte amândouă!

epigramă de Georgeta Vătavu din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Minciuna

Când vezi că-ţi mai face şi curte,
O prinzi şi decent o alungi,
Că are picioarele scurte...
Mandatele, însă, i-s lungi.

epigramă de Corneliu Păunescu din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiul împăratului până să se scoale baba, se apucă de îngropă cada în pivniţă. După ce se deşteptă baba şi auzi că nescine a venit şi vrea să se întâlnească cu dânsa, se duse numaidecât în cămara unde o aştepta fiul împăratului; vezi că acolo voia să vorbească ea cu cei ce veneau la dânsa. Aoleo! era să uit a vă spune că în curtea zmeoaicei era de jur-împrejur pari înfipţi în pământ, şi în fiecare par câte un cap de om din cei ce îi trăgea aţa la moarte şi îi împingeau păcatele să-i calce hotarele. Numai unul mai rămăsese fără de cap, şi acela striga babei: cap! cap! Nu e vorbă, fiul împăratului o cam băgase pe mânecă de frică, dară îmbărbătat de fata, slujnica babei, îşi luă inima în dinţi zicând: "vei mai căpăta şi tu cap la moşii ăi verzi, ori la paştele cailor".

Petre Ispirescu în Poveste ţărănească
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Feciorul de împărat rămase ca un zăpăcit. Se întoarse acasă, dară cu gândul era tot la dânsa. Tată-său, văzându-l tot pe gânduri şi trist, nu ştia ce să-i mai facă să-l înveselească oarecum. Când iată că-l poftesc la altă nuntă de împărat, unde se şi duse cu împărăteasa şi cu fiul său. Ca şi la cealaltă nuntă feciorul de împărat jucă cu fata cea necunoscută şi frumoasă, care venise şi la această nuntă şi se prinse în horă lângă dânsul. După multe întrebări, află de la dânsa că şedea tocmai înspre partea aceea, încotro era împărăţia tatălui său, doară căci nu-i zisese că şade chiar la dânsul. Atunci fiul de împărat îi făgădui să o ducă acasă, daca era singură, şi ea priimi. Însă tocmai când era să se spargă nunta, ea pieri de lângă dânsul din horă. Se întoarseră deci acasă împăratul şi cu ai lui, însă fiul lor se topea d-a-n-picioarele şi nimeni nu ştia din ce pricină. Deşi se făcuse vâlvă că feciorul de împărat este îndrăgostit cu o zână, el însă se apăra înaintea tatălui său că nu ştie la sufletul său nimic. Toţi vracii şi cititorii de stele se aduseră şi nimeni nu ştiu să-i ghicească răul de care suferă. Unul dintr-înşii zise că e teamă să nu dobândească lipici.

Petre Ispirescu în Zâna munţilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inima omului, în primele săptămâni ale vieţii embrionare, se află nu în piept, ci în cap, în mijlocul creierilor şi de-abia pe urmă coboară mai jos, despărţindu-se de creier pentru totdeauna. Ce minunat ar fi dacă inima şi creierul ar fi rămas împreună, îngemănate, să nu facă niciodată inima ce nu vrea creierul şi mai cu seamă creierul să nu facă ce sfâşie inima.

citat celebru din romanul Pădurea spânzuraţilor de Liviu Rebreanu
Adăugat de Cristina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Regretul meu

În întreaga Românie,
De atâta sărăcie,
Cu belele mari, în flux,
Râsul a ajuns un... lux.

epigramă de Condruţ O. Păun din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dezavantaj

Ca politician e tare
Şi îl cunoaşte lumea toată.
În postul lui, destul de mare,
El nu posteşte niciodată.

epigramă de Condruţ O. Păun din ziarul "Viaţa Buzăului" (17 decembrie 2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se mai întâmplă

Pe şeful, un subordonat
L-a săpunit şi l-a frecat
Trei ore, fără de sfială.
(Erau la baia comunală.)

epigramă de Condruţ O. Păun din Trei decenii de epigramă (1999)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce ar vrea?

Ce ar vrea acumm inima ta
Vrea sa ma faca sa sufar?
Sau fericit sa ma faca vrea?
Sa-mi spuna ca eu nu ma supar

Iti spun ce vrea inima mea
Sa te iubeasca, ea ar vrea
Sa iti arate dragostea
Si sa traiesti si tu prin ea

Deci ce ar vrea inima ta?
Ar vrea sa fie oare-o stea
Sa straluceasca ea ar vrea
Sau vrea sa fie langa a mea

poezie de Alexandru Cristian
Adăugat de Alexandru Cristian
Comentează! | Votează! | Copiază!