De unde ai venit?

Din moşi-strămoşi.

întrebări şi răspunsuri
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dilematică

Când plouă molcom din tării,
Din moşi-strămoşi se ştie bine
Că-i vreme de făcut copii...
Şi ce faci dacă n-ai cu cine?

epigramă de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din moşi-strămoşi, românii savurează bancurile ca porumbul fiert-vara, zacusca-toamna, tocăniţa de cartofi în zilele de post şi cozonacii cu nucă în primăvara pascală.

aforism de Michelle Rosenberg
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ziua Internaţională a Apei

Din moşi-strămoşi se povesteşte
Că apa e un dar Divin
Şi-o protejez Dumnezeieşte:
Consum, de-o vreme, numai vin.

epigramă de Gheorghe Gurău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adevărul

Pentru mine-i o comoară,
Pentru mulţi e o povară;
Cea mai grea, din moşi-strămoşi,
Este pentru mincinoşi.

pamflet de George Budoi din Adevărul şi Minciuna: aforisme, epigrame, pamflete şi satire (11 iulie 2022)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Laur şi măslin

E mai frumos măslinul, după tine,
Ca laurul ce-mpodobeşte frunţi.
E-adevărat. O ştiu şi eu prea bine,
Dar gloria, din moşi-strămoşi cărunţi,
Nu s-a hrănit vreodată cu... măsline.

epigramă de Joachim du Bellay din Din epigramiştii lumii (2000), traducere de Aurel Iordache
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu ştii vorba românească
De la moşi-strămoşi lăsată,
Că un câine care latră
Nu te muşcă niciodată?

catren de George Topîrceanu din Cânele ovreiului
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Parlamentar "pe merit"

N-a fost un impediment
Să ajungă-n Parlament
C-a avut din moşi-strămoşi
Mult tupeu... şi bani frumoşi!

epigramă de Gabriela Genţiana Groza (iulie 2009)
Adăugat de Gabriela Genţiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oricât de frumos şi înţelept ar fi fost întocmit calendarul, pentru lumea de la sate adevăratul an începe odată cu înmugurirea, cu acea "frunză verde" cântată din moşi-strămoşi, şi sfârşeşte când acea frunză verde se îngălbeneşte, se desprinde din copac şi cade la pământ, pe-o margine de drum.

citat din romanul Frunze de dor de Ion Druţă (1957)
Adăugat de Illy
Comentează! | Votează! | Copiază!

În ce priveşte forma religiei în care ne găsim din moşi-strămoşi, neamul meu este ortodox răsăritean şi nu înţeleg să fac nimic care să înjosească o credinţă (încărcată cu prestigiul unei tradiţii) care pe mine nu mă împiedică deloc să evoluez spre oricât de înaltă şi liberă perfecţiune.

citat din Grigore T. Popa
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noi ne păstrăm o vatră legendară

Noi ne-am născut în vremuri mai fierbinţi
Când dacii purtau lănci şi halebarde
De-atunci în inimi foc nestins tot arde,
Mereu, din moşi-strămoşi şi din părinţi.

Prin lupta lor adus-au biruinţi
Când şi-apărau pământul sub stindarde
Şi-au izgonit cotropitoare hoarde
Că n-au voit să-ndure umilinţi.

Din veac în veac, mereu până la mine
Să ne iubim pământul ne-nvăţară
Şi-urnaşii noştri ştiu la fel de bine

Cât e de scumpă dragostea de Ţară
De demnitate sufletele-s pline
Şi ne păstrăm o viaţă legendară.

sonet de Petre Gigea-Gorun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uite, vine Moş Crăciun

Prin nămeţi, în fapt de seară,
A plecat către oraş
Moş Crăciun c-un iepuraş
Înhămat la sănioară.

Drumurile-s troienite,
Noaptea vine, gerul creşte...
Cu urechile ciulite
Iepuraşul se grăbeşte.

Uite-o casă colo-n vale,
Cu ferestre luminate.
Moşul s-a oprit din cale,
Cu toiagu-n poartă bate:

- Bună seara, bună seara!
Iaca, vin cu sănioara
Şi cu daruri proaspete.
Bucuroşi de oaspete?

- Bucuroşi, bucuroşi,
Strigă glasuri de copii.
Moşule, de unde vii?
- Iaca, vin din moşi-strămoşi,
Încărcat cu jucării!

Noapte rece şi albastră.
Ies copiii la fereastră,
Să se uite cum coboară,
Prin troianul uriaş,
Moş Crăciun c-un iepuraş
Înhămat la sănioară.

poezie celebră de Otilia Cazimir
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trăieşte!

Aruncă vechile bagaje, nicicând nu ţi-au fost de folos!
Cutează a trăi frumos, renunţă la orice machiaje!
Erai păpuşa din decor, trecând mereu prin mari dureri
şi orice umbră de plăceri te făcea să te simţi dator.

Închide uşile ştiute, care dădeau spre nicăieri,
de unde adunai poveri, făcând slalom printre derute!
Tot îndurai şi nu-njurai... Asta-i credinţa omului,
că, plătind tribut răului, va afla drumul către Rai.

Deschide ochii tăi frumoşi, străbate cu privirea zarea
şi ai să scapi de-ncrâncenarea ce-ai moştenit din moşi-strămoşi!
Atunci, plutind ca fulgu-n zbor, nimic nu te va-mpiedica
să-ţi ţii Acasă inima şi să-i împlineşti orice dor.

În jurul tău sunt bucurii, IUBIRE-aşteaptă, răbdătoare,
să te înalţe către Soare, cum se înalţă ciocârlii.
Începe-o viaţă nouă azi şi pace fă cu duhul tău!
El te-o feri de tot ce-i rău şi nu te va lăsa să cazi!

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvântul

CUVÂNTUL

"La început era Cuvântul, şi Cuvântul era cu Dumnezeu,
şi Dumnezeu era Cuvântul". (Sfânta Evanghelie dupa Ioan)

Cuvântul este gând care a fost rostit,
iar gândul exprimat devine mai energic,
când din plămada lui mentală şi-a croit
veşmânt sonor vibrând cu altele stigmergic.
Prin magice vibraţii ele ne transmit
tumultul sentimentelor ce ne frământă
în câmpul existenţial nemărginit
clădit prin truda grea a celor ce cuvântă.

Şi exprimând cuvintele redefineşti
o atitudine prin care se consacră
avutul moştenit prin genele fireşti,
curgând necontenit prin tine ca o apă.
Iar mintea, reclădită-n spaţiul cerebral,
prin gândurile exprimate se transformă
remodelând în universul ancestral
destinul ancorat pe noua sa platformă.

Iar magica platformă zilnic a crescut
din miticul aport al celor ce-şi lăsară,
din moşi-strămoşi, avutul lor necunoscut,
prin ADN-ul unic, care ne separă.
Astfel, cuvintele pe care le rostim
ne vor marca, cu-ncărcătura lor străbună,
având puteri pe care-abia le bănuim,
trecând prin noi necontenit ca o furtună.

Se-adaugă mereu la falnicul destin
cu energii mentale care ne pot face
pe scara Eului să câştigăm deplin,
sau azvârliţi să fim în negura vorace.
De-aceea, înainte de a fi rostit,
cuvântul să ne fie templu de-nchinare,
căci, de l-am spus, ajunge-n spaţiul infinit
putând avea, în el, puteri devastatoare.

poezie de Corneliu Neagu din Cunoaşterea de sine
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îndemn...

tu presă necoruptă cu buzele umflate
de-atîta supt
întreabă guvernarea- unde-i libertatea
că lantu-i rupt

întreabă de pas cu da de ce nu-i reformă
ci doar destituiri
şi ălea sunt făcute aşa, mai mult de formă
şi hai sicstir

de ce nu iese maia cu amplă strategie
feroce, dură
să strije cât va mai dura această sărăcie
-căluş la gură

şi cât va merge lupta grea pentru active
de faimă tristă
destituind la piramidă colectivă
doar vârf de pistă

de ce un ins numit şi balabol
e-n libertate
n-a fost el căutat de interpol
şi alte state?!

întreabă presă de ce Petic încă stă
şi mulţi ca dânsul
şi mai întreabă alde sandu -fă
nu-ţi vine plânsul?!

de ce s-a apucat de Dutty free
de unu Sulă*
un prim-ministru, oricine n-ar fi
e prim nu nulă

întreabă presă ce ne mai aşteaptă
şi ce-au semnat
şi alianţa asta oare-i dreaptă
ori tot c... t

şi am schimbat un individ feroce
pe colectiv
în rest aceleaşi scheme reciproce
de furt tardiv

întreabă când guvernul va reduce
satrapii săi
un sfert de milion în cârcă ducem
ai naibii grei

întreabă de impozite fiscale
reduse când
că văd cum mulţi aici înghit şi bale
şi muci în gând

şi mai întreabă-i dacă socialiştii
îi dau afară
şi drept motiv scot tainice condiţii
cu altă ţară?!

noi, moldovenii proşti şi mulţi ca noaptea
ce facem noi
a şaptea zi-n aprilie şi-n iunie a şaptea
sunt iarăşi zoi

noi, moldovenii, noi din moşi-strămoşi
şi jet-bejet
în care să mai credem din neaoşi
că-i iar profet?!!

**Ion Sula a fost eliberat din funcţia de director general
interimar al Agenţiei Naţionale pentru
Siguranţa Alimentelor de către premierul Maia Sandu

poezie de Iurie Osoianu (20 iunie 2019)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întrebări...

tu presă -"necorupta" cu buzele umflate
de-atîta supt
întreabă guvernarea despre libertate
şi lanţul rupt

întreabă de PAS cu DA de ce nu fac reformă
ci doar destituiri
şi ălea sunt făcute aşa, mai mult de formă
şi hai sicstir

de ce nu iese Maia c-o amplă strategie
senină, dură
să strige cât ne va mai roade această sărăcie
-feroce, pură

cât va mai merge lupta grea pentru active
de faimă tristă
decapitând la piramida colectivă
doar vârf de pistă

de ce un ins numit şi "balabol"
e-n libertate
n-a fost el oare căutat de Interpol
şi alte state

întreabă presă de ce Petic încă stă
şi mulţi că dânsul
şi mai întreabă alde Sandu -fă
nu-ţi vine plânsul

de ce te-ai apucat de Dutty free
şi unu Sulă *
un Prim-ministru, oricine n-ar fi
e prim nu Bulă

întreabă presă ce ne mai aşteaptă
sub alt bairac
şi alianţa asta oare-i dreaptă
ori tot un drac

şi am schimbat un individ feroce
pe colectiv
în rest aceleaşi scheme reciproce
de furt tardiv

întreabă când guvernul va reduce
satrapii săi
un sfert de milion în cârcă duce
ai naibii grei

întreabă de impozite fiscale
reduse când
că văd cum mulţi aici înghit şi bale
şi muci în gând

şi mai întreabă-i dacă mâini bandiţii
îi dau afară
şi drept motiv scot tainice condiţii
cu altă ţară

noi, moldovenii proşti şi mulţi ca noaptea
ce facem noi
a şaptea zi-n aprilie şi-n iunie a şaptea
sunt iarăşi zoi

noi, moldovenii, noi din moşi-strămoşi
şi jet-bejet
în care să mai credem din neaoşi
că-i iar profet?!!

*-Directorul general interimar al Agenţiei Naţionale pentru Siguranţa Alimentelor (ANSA), Ion Sula a fost demis din funcţie la şedinţa Guvernului de azi

poezie de Iurie Osoianu (20 iunie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

De-a v-aţi ascuns

Dragii mei, o să mă joc odată
Cu voi, de-a ceva ciudat.
Nu ştiu când o sa fie asta, tată,
Dar, hotărât, o să ne jucăm odată,
Odată, poate, după scăpătat.

E un joc viclean de bătrâni
Cu copii, ca voi, cu fetiţe ca tine,
Joc de slugi şi joc de stăpâni,
Joc de păsări, de flori, de câni,
Şi fiecare îl joacă bine.

Ne vom iubi, negreşit, mereu
Strânşi bucuroşi la masă,
Subt coviltirele lui Dumnezeu.
Într-o zi piciorul va rămâne greu,
Mâna stângace, ochiul sleit, limba scămoasă.

Jocul începe încet, ca un vânt,
Eu o să râd şi o să tac,
O să mă culc la pământ.
O să stau fară cuvânt,
De pildă, lângă copac.

E jocul sfintelor Scripturi.
Aşa s-a jucat şi Domnul nostru Isus Hristos
Şi alţii, prinşi de friguri şi de călduri,
Care din câteva sfinte tremurături
Au ispravit jocul, frumos.

Voi să nu vă mâhniţi tare
Când mă vor lua şi duce departe
Şi-mi vor face un fel de înmormântare
În lutul afânat sau tare.
Aşa e jocul, începe cu moarte.

Ştiind că şi Lazăr a-nviat
Voi să nu vă mâhniţi, s-aşteptaţi,
Ca şi cum nu s-a întâmplat
Nimic prea nou şi prea ciudat.
Acolo, voi gândi la jocul nostru, printre fraţi.

Tata s-a îngrijit de voi,
V-a lăsat vite, hambare,
Păşune, bordeie şi oi,
Pentru tot soiul de nevoi
Şi pentru mâncare.

Toţi vor învia, toţi se vor întoarce
Într-o zi acasă, la copii,
La nevasta, care plange şi toarce,
La văcuţe, la mioare,
Ca oamenii gospodari şi vii.

Voi creşteţi, dragii mei, sănătoşi,
Voinici, zglobii, cu voie bună,
Cum am apucat din moşi-strămoşi.
Deocamdată, feţii mei frumoşi,
O să lipsească tata vreo lună.

Apoi, o să fie o întârziere,
Şi alta, şi pe urmă alta.
Tata nu o să mai aibă putere
Să vie pe jos, în timpul cât se cere,
Din lumea ceealaltă.

Şi, voi aţi crescut mari,
V-aţi căpătuit,
V-aţi făcut cărturari,
Mama-mpleteşte ciorapi şi pieptari,
Şi tata nu a mai venit...

Puii mei, bobocii mei, copiii mei!
Aşa este jocul.
Îl joci în doi, în trei,
Îl joci în câte, câţi vrei.
Arde-l-ar focul.

poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa se compune din ţevi sparte, din robinete care curg, din tencuieli coşcovite, din plase pe care le cari de la piaţă, din rufe care le speli, din coate-n tramvaie, dar şi din Bach şi din Beethoven, din Shakespeare şi din Tolstoi, din Eminescu şi din Blaga, din Michelangelo şi din Ţuculescu. Totul e viaţă.

citat din Ileana Vulpescu
Adăugat de Alexandra Mihai
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa se compune din ţevi sparte, din robinete care curg, din tencuieli coşcovite, din plase pe care le cari la piaţă, din coate în tramvai, dar şi din Beethoven, din Bach, din Shakespeare şi din Tolstoi, din Eminescu şi din Blaga.

autor necunoscut/anonim
Adăugat de iuli betiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Melopee

Din degete doar ramuri,
Din inimă văpăi,
Din gură doar un clinchet
Strident de zurgălăi.

Din vorbă un liman
De freamăt... Din călcâie
Doar scăpărări de pietre.
Din dragoste - făclie!

Din iarnă un ceaslov
Cu sfinte rugăciuni.
Din coşul pieptului,
Focul a doi tăciuni.

Claviculă prea albă
Din al luminii os
Şi guler de mătase
Din glasul tău duios.

poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

1 Decembrie - Transilvania

Tu, Transilvanie neprihănită
Trasă de râuri ce curg perechi
înstrăinată de-o grea ursită
de trupul poporului nostru străvechi
Leagăn etern sanctuarelor dace
rai al iubirilor noastre dintâi
tu n-ai trăit nici o oră de pace
stâlpi funerari ai avut căpătâi
Jaful cel crâncen, spinii din gură
orice zidire ţi se surpa
vale a plângerii, loc de tortură
supplex valah, Transilvania mea
Dar după veacuri negre de fiere
se deşteptară viscolitori
urmaşii Romei să-ţi dea putere
purtând la arme frunze şi flori
În prag de iarnă, când se adună
tainele lumii pe lângă foc
şi când zăpada muşcă din Lună
şi-n vin dă floarea de busuioc
E ziua plină de giuvaeruri
când vulturi zboară din calendar
şi-o filă sacră poartă spre ceruri
filigranată în fildeş clar
Şi din înalturi ei se prăvale
peste câmpie la Mărăşeşti
tragănă stinse doine de jale
pâlpâie torţe sărbătoreşti
Întâi decembrie, zi de-nceputuri
florile dalbe pe la români
ninge cu oase albastre de fluturi
foc de rubine arde la stâni
Prin ce cuvinte, prin ce minune
sunt vrednic astăzi a te cânta?
nimeni pe lume nu poate spune
ce dragă îmi eşti, Transilvania mea!
Azi toţi tribunii parcă învie
în zvon de tulnic împărătesc
sub zidul Albei vin în câmpie
să-i spună ţării cât o iubesc
Apare-n togă cel ce zidise
castrul cel antic, Apullum sfânt
Marc Aureliu calcă pe vise
fluvii de lavă ies din pământ
Şi vin în zeghe voievodale
primii luceferi – Gelu şi Glad
plânsul le ţese ochiuri de zale
ridică mândri sceptre de brad
Renasc jupanii ce nu ştiu frica
Stanislau, Balcu, Negru, Ştefan
Stoica şi Iacob, Drag şi Balica
Vlad, Nicolae, Ion şi Bogdan
Azvârle lancea Anton cel Mare
Dealul Bobâlnei crapă de flori
Pintea haiducul trece călare
potera-l pierde în roua din zori
Balsam de slove pune pe rană
Ion Inochentie Micu cel drept
Horea cu fruntea shakespeareeană
strânge-o icoană de roată la piept
Lui Avram Iancu, crai al răbdării,
Munţii ca-n palmă i se aştern
şi-n urmă creşte ctitorul ţării
Mihai Viteazul nostru etern
Şi vin iobagii, şi vin jelerii
pâlcuri de oaste din moşi-strămoşi
dezmoşteniţii, robii durerii
cu oase frânte şi ochii scoşi
Toţi fiii vetrei, toţi transilvanii
din Ţara Bârsei în Apuseni
purtând hrisoave şi vechi pisanii
îşi strigă dreptul de pământeni
Răsar din cartea neamului sfântă
ei Albei Iulii îi dau onor
la ceas de iarnă binecuvântă
unirea noastră, a tuturor
Azi poate ţara să stea la cină
scapără stele peste Ardeal
ziua aceasta creşte-n lumină
sfinţind o gintă şi-un ideal
Trăiască pururi fala străbună
Marea Unire şi spiritul său!
Glorie ţie, Patrie bună
atât la bine, cât şi la rău
Iubire, pace şi sănătate
la toţi de faţă şi viitori!
Trăiască ţara în libertate
şi steagul sacru în Trei Culori!

poezie celebră de Corneliu Vadim Tudor (1983)
Adăugat de Auditus
Comentează! | Votează! | Copiază!