Părinţii ne-au dat viaţă, dar numai banul ne-o păstrează.

citat din Ihara Saikaku
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apare întotdeauna ceva ca să strice planurile făcute cu grijă de om.

citat din Ihara Saikaku
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soarta să te-ajute ca să faci avere, talentele tale singure n-ajung.

Ihara Saikaku în Magazinul etern al Japoniei
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Simplitatea antică a dispărut... oamenii de astăzi sunt mulţumiţi cu podoabele.

citat din Ihara Saikaku
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La ce ne-ar folosi norocul de a fi născuţi oameni, dacă n-am avea mijloacele să trăim ca nişte fiinţe umane?

citat din Ihara Saikaku
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

I: Chiar vreau să-l descopăr pe Dumnezeu, dar îmi fac mari griji cu părinţii. Sunt totuşi copilul lor. A: M: Tu nu eşti copilul nimănui, părinţii ţi-au dat doar rahatul-corpul, dar viaţa ţi-a dat-o Viaţa sau Dumnezeu. Aşadar, cât de corect este să spui că "Părinţii ţi-au dat viaţa", când de fapt, Dumnezeu ţi-a dat Viaţă - asta ca să nu spun că tu eşti Viaţa - iar părinţii te-au făcut prizonier într-un corp. Chiar şi a spune că părinţii ti-au dat corpul, este fals, pentru că, fără hrană, corpul tău nu ar fi fost. Deci, pământul ţi-a dat corpul. În concluzie, poţi pune părinţii pe primul loc sau îl poţi pune pe Dumnezeu.

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Haplea

Eu, Ionel şi două fete
am pornit-o spre pădure,
înarmaţi cu coşuleţe
să culegem fragi şi mure.

Noi cu râvnă culegeam
însă dragul Ionel
în coş nu punea nimic
avea grijă doar de el.

Am umplut trei coşuleţe
toţi cu gândul la dulceaţă
numai pe Ionică al nostru
îl durea burta de greaţă.

Părinţii ne-au lăudat
ne-au dat şi câte-un pupic
Ionel s-a ruşinat
nu avea în coş nimic!

poezie de Titina Nica Ţene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă doriţi să fiţi bogaţi nu învăţaţi numai cum se câştigă banul, ci şi cum se păstrează.

citat clasic din Benjamin Franklin
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frumoşi ca sfinţii

O, ce frumoşi ne sunt părinţii,
Părinţii mei, părinţii tăi!
Aşa frumoşi sunt numai sfiinţii,
Numai fiinţa lacrimii!

Putem trăi în voie bună
Şi fără aur sau argint.
E greu să nu ai un prieten,
Străin eşti fără de părinţi.

Noi ştim că ei de dragul nostru
Îşi poartă crucea bucuroşi,
Viaţă lungă dă-le, Doamne,
Şi ţine-i veşnic sănătoşi.

poezie celebră de Grigore Vieru
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul a creat banul şi nu banul pe om, dar cu timpul banul a devenit mai important decât omul.

antimetabolă aforistică de David Boia (4 martie 2018)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Patria şi mama

N-am judecat în viaţa mea
pe nimeni pentru fapta sa,
cum nu vreau să fiu judecat
de vreo femeie sau bărbat.

Judecător e Cel de Sus
cu drept, cinstit cuvânt de spus,
e Creatorul ce ne-a dat
tot harul binecuvântat.

Să binecuvântăm toţi sfinţii,
alături punem şi părinţii,
ne-au îngrijit şi ne-au crescut
dar mama-i cea ce ne-a născut.

Avem o Patrie şi-o Mamă,
la amândouă le dăm seamă,
îi cerem Patriei loc sfânt
măcar trei metri de pământ,

Iar mamei, n-o fi cu păcat,
doar stimă şi respect am dat,
recunoştinţă, preţuire,
spre veşnica ei pomenire!

Să fim sfinţiţi de Creator
şi cu smerenie de BOR,
cu gând curat, cuviincios,
ne închinăm evlavios.

poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Banul

Banul te face, azi, senator,
Banul te face, azi, deputat,
Banul te face... învingător,
Banu-i la cel ce a câştigat.

Mulţimea este dată de-o parte,
Bogaţii lacomi dreptul şi-l cer,
Se joacă totul doar pe o carte,
Banul te ajută, dacă, ai fler.

Puterea te-mbată... te face criţă,
Pentru prostime, nu-i niciun os,
Noi... îl votarăm pe... Agamiţă,
Dar ieşi Gore... fraudulos.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Politicienii ne-au promis Paradisul şi ne-au dat Infernul.

Dumitru Delcă (13 mai 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-ai dat, Doamne

Ca să fiu ce-am fost în viaţă,
mi-ai dat primăveri şi toamne.
Mi-ai dat zori în dimineaţă,
mi-ai dat flori, mi-ai dat şi poame.
Mi-ai dat cer senin şi nor,
aşa ai dat tuturor.
Mi-ai dat multe anotimpuri
dar mi-ai dat şi multe chipuri.
Mi-ai dat chip de om frumos,
dar şi chip de păcătos.
Mi-ai dat chip cu suflet bun,
dar şi chip să mă răzbun.
Ca să mă descurc în lume
mi-ai dat şi înţelepciune.
Pentru tot ce Tu mi-ai dat
la Tine m-am închinat.
Mereu ai fost bun cu mine,
dar mi-ai dat şi încercări.
Plecat îţi fac mulţumire
şi urc dincolo de zări.

poezie de Dumitru Delcă (12 martie 2024)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Păstrează în viaţă

Păstrează în viaţă
tot ceea ce trăieşti.
Şi vise urâte,
şi ce împlineşti.
Visele frumoase
ţi-au adăugat,
clipe de fericire
ce ai savurat.
De le visele urâte
ai acumulat,
experienţe ce-n viaţă,
mult te-au ajutat.
Păstrându-le pe toate,
tu vei reuşi
să mergi cât mai departe
şi bine vei trăi.

poezie de Dumitru Delcă (mai 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu, fiule, iubeşte această ţară!

(Pentru Teodor Cătălin)

Străbunii mei, prin tata şi prin mine,
Ajunseră, fiule, până la tine,
Că aşa se întâmplă în viaţă şi cu toţi;
Părinţii ajung prin fii la strănepoţi.
Ei străbătură timpul ca o torţă,
Arzând în ei speranţe, crez şi forţă.

Iubirea de moşie neîntreruptă,
Unitu-i-a în muncă, ca şi-n luptă
Şi ne-au sădit o dragoste firească
De Ţară şi de glia strămoşească,
Să ne aducă aminte în orişice moment
Că e dorinţa lor şi testament.
Tu ce-ai primit de la străbuni să laşi
La fiii tăi, iar ei la ai lor urmaşi.
Tu, fiule, păstrează această Ţară,
Leagănul nostrum, vatra milenară.

poezie de Petre Gigea-Gorun din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Philosophy

Zilele curg la vale precum apa,
dar noaptea, cine ne-o mai roade disperarea
de care ne-am lipit, bolnavi,
cu pleoapa?

M-am întrebat ascuns într-o încăpere-a minţii-
sunt trogloditul propriilor gânduri -
din ce-aluat ambiguu ne-au făurit
părinţii...

Sunt stele, sunt valuri de lumină, purpurii,
doar caut seara printre frunze moarte
răspunsuri la-ntrebarea unei întregi
filozofii.

Din căutări în căutări, lovindu-mă de cer,
contemplu vag în orice împrejurare
o lume la cheremul pământului
stingher.

poezie de Ionuţ Popa din Valuri (30 octombrie 2007)
Adăugat de Ionuţ Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Părinţii ne-au aruncat în viaţă fără să ne fi dezlegat enigma dacă există sau nu vreun sens pentru care merită să trăieşti, un rost care să depăşească nevoile trupeşti: mâncare, adăpost, familie, distracţii.

Lucian Cristescu în Începe să trăieşti, Ghidul de Supravieţuire în secolul XXI, capitolul 1 - S.O.S.: Pierdut în neant (17 februarie 2010)
Adăugat de vivi animator
Comentează! | Votează! | Copiază!

Proverb desuet

Că-n pădure-s uscături
Ne-o spun toate gurile,
Dar mă-ntreb: - Ce secături
Ne-au tăiat pădurile?

epigramă de Gheorghe Burduşel din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum să explic, oare, de ce cred că nu poţi să iubeşti viaţa şi să rămâi nepedepsit? Sigur, aş putea spune că zeii care ne-au creat au fost sadici. Ne-au dat capacitatea de a iubi, ştiind că, astfel, vom descoperi singuri suferinţa. Dar mă îndoiesc că zeii sunt de vină.

Octavian Paler în Autoportret într-o oglindă spartă
Adăugat de Enache Andreia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubiţi-vă părinţii!

Iubiţi-vă părinţii cu ardoare
Căci v-au dat viaţă pe pământ,
V-au zămislit dintr-o iubire care
I-a unit în tainicul legământ.

Iubiţi-vă părinţii cu intensitate
Ei sunt icoane ale sufletelor voastre,
V-au îndrumat paşii cu demnitate
Şi v-au croit de mici aripi măiastre.

Iubiţi-vă părinţii cu candoare
Ei v-au pus mereu pe primul loc,
V-au plămădit cununi strălucitoare
Purtătoare de belşug şi de noroc.

Iubiţi-vă părinţii cu recunoştinţă
Inima lor bate-n al vostru piept,
S-au sacrificat cu sfântă credinţă
Să vă protejeze de tot ce-i nedrept.

Iubiţi-vă părinţii cu responsabilitate
Nu-i osândiţi aruncându-i în azil,
Nu mai furaţi bruma de identitate
Rămasă bătrânilor cu minte de copil.

Iubiţi-vă părinţii, nu trăiţi în păcat,
Căci roata se întoarce şi vă vine rândul,
Să fiţi trataţi aşa cum voi i-aţi tratat
Pe sfinţii în mintea cărora sufla vântul.

poezie de Maria-Magdalena Stan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!