Cine isi cunoaste propria inima, nu se va grabi asa tare sa condamne pe fratii lui de credinta care au cazut in pacat.

autor necunoscut/anonim
Adăugat de Lidia Reste
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pacat

iubitule,
potoleste-ti pasul
si lasa timpul
sa mai stea o clipa
peste inima
care-ti cerseste iubirea.

nu e pacat sa iubesti
nu e pacat sa doresti
pacat e
in viatza sa fii
si sa nu stii sa traiesti.

poezie de Adina Sandu
Adăugat de Miruna Dima
Comentează! | Votează! | Copiază!

Este atat de usor sa dai, vreau sa spun, sa dai asa cum copacul, in toata grandoarea lui, da umbra! Dar cat este de greu sa dai fara sa umilesti, ca un frate care nu-si face decat datoria, care imparte cu fratii lui cee ace le apartine in aceeasi masura si lor...

Dom Helder Camara în TRANSMITEREA. DESPRE CE NE ADUCEM UNII ALTORA. EDITURA SPANDUGINO
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

O voce din Laodiceea

Eu Te-am lovit, Tu mi-ai dat binecuvantare!
Te-am parasit, dar Tu ai stat in asteptare...
Te-am inselat cu idoli, dar Tu credinta mi-ai jurat!
Si mortii eu Te-am dat, dar Tu din moarte m-ai rascumparat!

Cand chinuit si singur atunci eu m-am aflat,
Doar cu-o scanteie de credinta in duhul meu sarac,
Precum se-arata soarele in zorii diminetii,
Asa Tu mi te-ai aratat si m-ai scaldat in apa vietii...

A fost odat' un om ticalos, sarac, orb si gol
Hristos ins-a venit sa moara pentru el.
Sa-i dea credinta Sa si haina Lui cea scumpa
Si-n Duhul Lui cel Sfant sa-l poarte spre izbanda

poezie de Andreea Giosanu (februarie 2011)
Adăugat de Andreea Giosanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ingerul

Ingerul isi priveste imaginea
in mare:
e doar un chip rupt de valuri...
O lacrima de intuneric coboara
sapand adanc in carnea
obrazului de marmura.
Coboara apa in apa,
sare in sare.
Ingerul acesta e pierdut.
A cazut din cer.
L-au alungat,
l-au ocarat.
Si- pierdut o aripa
si a cazut pe taramul
iluziilor.
E doar o alta stana
ivita in desertul viselor.
Ingerul e bolnav de
cuvintele oamenilor.
Grijile i-au ros obrajii.
Fata lui nu mai lumineaza
de mult in noapte.
Ochii lui nu mai inglobeaza
lumea in stralucirea lor.
Doar inima pulseaza
la amintirea trecutului,
la vremea cand oamenii
meschini il venerau.
Atunci el era rasfatatul,
era minunea divina
nascuta din Cuvant.

poezie de Mirela Vlaica
Adăugat de Sorana Mihail
Comentează! | Votează! | Copiază!

Luptă-te să scrii propria ta poveste în lume şi să laşi propria ta urmă în ea prin împlinirea Cuvântului lui Dumnezeu cu fermitate în viaţa ta şi Dumnezeu îţi va scrie numele în Cartea vieţii; te va însoţi cu propria Lui putere, te va împodobi cu propria Lui neprihănire şi te va încununa cu propria Lui biruinţă!

Ioan Hapca în Diverse gânduri, reflecţii, sfaturi şi poveţe în slujba unei vieţi cu scop
Adăugat de Sara
Comentează! | Votează! | Copiază!

Golul ca un plin mutilat

am risipit lumea
şi darul ce mi s-a dat
prin degete nisipoase
îngerii au cedat si au cazut
la poalele muntelui
de cazut din rai de cazut din gratie
zac o mulţime de papusi
cu gaturile sucite
in piepturile lor
inimi cusute din carpe
si inima mea abatuta
acul s-a rupt
ramasem eu singura
fara inima aceea
de plus rosu
o padure de bolduri
infipte in miezul stupefactiei
am iubit oare
cu aceasta lipsa
locul fiind gol
dar ce rau doare golul
ca un plin mutilat

poezie de Luminiţa Potîrniche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai presus de toate

Daca te-ncearca viata si simti un zid in fata
Cand marea desnadejde ti-a cotropit fiinta,
Te lupta cu durerea, invinge-o si triumfa
Si mai presus de toate, sa nu iti pierzi credinta.

Daca vei pierde totul, pe rand, sau dintrodata
Si plinul intristarii ti-a inecat dorinta,
Nu dispera, ci, spune-ti ca roata se invarte
Si mai presus de toate, sa nu iti pierzi credinta.

Daca-n apusul vietii, privesti in urma ta
Si numarand toti anii, ai suma, suferinta,
Nu judeca pe nimeni, asa a fost sa fie
Si mai presus de toate, sa nu iti pierzi credinta.

poezie de Iulia Comaniciu (mai 1999)
Adăugat de Iulia Comaniciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tricolorul

Pastrez in inima mea trei culori adanc sapate,
Albastrul- cerul cel senin, frumusete si credinta,
E... aerul, speranta, viitorul.... visele curate,
Blandetea sufletului, e noblete si... vointa.

Pastrez in inima mea trei culori adanc sapate,
Galben- e forta, bogatie, vara plina de lumina,
Sunt holdele de grau, in aur toate imbracate,
E binecuvantarea Lui, peste noi Mana-I Divina.

Pastrez in inima mea trei culori adanc sapate,
Rosu- e rasarit de soare stralucind in dimineata,
E sange sfant, Jertfa varsata pentru libertate,
E maretie, e curaj, e Legamant si Dragoste de viata.

Pastrez in inima mea trei culori adanc sapate,
Ce flutura si se inalta ca un simbol sfant,
Simbol pe care-l port in pieptul meu cu demnitate,
Si-l voi purta cu drag pan' la mormant.

Pastrez in inima mea trei culori adanc sapate,
Si orice-ar fi, in sufletul meu eu la fel o sa raman,
Cu fratii mei de-acelasi neam in unitate,
La orice pas, prin lumea larga, mandru ca-s roman!

poezie de Marius Alexandru
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copile!

Ador copile inima ta,
Dar ce pacat ca nu incap in ea...
Si ce pacat ca nu mai esti aici cu mine
Sa-ti aud glasul, sa-ti vad zimbetul
Sa te simt o parte din mine...

poezie de Ana Cirlan
Adăugat de Alesia Moroianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Banca din parc

Era aprilie... plesneau
De fericire muguri verzi!
Era în mai un soare cald
Doi tineri isi spuneau povesti!
Era in iunie si teiul
Se apleca spre banca-ncet
Şi incerca sa-i faca curte
Dandu-si un aer de poet!
Era în iulie caldură
Parca erai intr-un cuptor
Doi tineri se tineau de mana
Sa-si stinga-al inimii fior!
Era in august o iubire..
Isi lasa aripile-n jos
Septembrie incepe scoala
Ignora vara ce... a fost!
Octombrie isi lasa bruma
Peste gradini si amintiri!!
Noiembrie isi cerne ploaia
Peste paduri si pe câmpii!!
Decembrie inalta steagul
Cel alb... de pace-n sarbatori!!
Ianuarie ingheata lacul
Si pune totul sub ninsori!!
Si uite asa... intr-un tarziu
O banca singura in parc
Asteapta luna lui april
Ca pomii să-nfrunzeascăa iar!!!

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stea de mare

O stea de mare

Licariri albastre
De pasare maiastra,
stralucesc prin umbre cenusii,
Le observ jocul privind de la fereastra...

O picatura de soare imi stropeste obrazul rece,
Deschid ochii brusc,
- E o stea de mare! se aude o voce din intuneric...

O ating, o simt, o strang incet la piept...

Ea e legatura dintre ceresc si acvatic,
Imi spune cum intr-o seara a cazut,
A cazut lin si apoi mult prea repede;

A cazut in acest lac straveziu...
Din astra a devenit stea de mare,
Desi e albastra...

Ochii ei radiau a caldura,
Dar apa era inghetata!
Nu intelegeam...
Era o stea de mare care a atins cerul;

Va amintiti cum priveam de la fereastra?
Printre acele umbre cenusii,
Radiau licariri albastre
Ale unei stele singuratice;

Era comoara din adancuri...
"Singura sansa de a cunoaste fericirea", imi spunea ea,
"E sa te inveselesti descoperind complexitatea
Lucrurilor simple, acelor lucruri care stralucesc doar daca le observi...

Magulire, uimire...asta simteam
I-am recunoscut intelepciunea
Veche de mii si mii de ani...

poezie de Alexandra Irimie
Adăugat de Alexandra Irimie
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te-ai stins

Inca o petala cade rostogolindu-se in gol
Facandu-si loc printre atatea vise
Pe care le zdrobeste in cadere...
Insa aceasta petala e unica in felul ei,
E ultima petala, ultima speranta.
Ultima speranata tocmai s-a desprins
Din inima mea care sa deprins
Doar cu speranta.
Inima mea, o floare plina de petale...
Si iata ca inca o petala s-a desprins
E ultima petala, ultima speranta
Ce imi mai ramasese. Dar acum ce mai am?
Si daca speranta moare ultima,
Oare in urma ei ce mai ramane?
Cine poate oare acum spune?
Ce mai ramane?
Caci aceasta e ultima speranata... Era,
Caci tocmai a murit...
Ultima petala a cazut...

Pe cer, o stea straluceste puternic, caci arde.
In stralucirea ei, osciland mereu, incalzeste totul in jur,
Dar aceasta stea arde, caci doar asa straluceste, arde
Putin cate putin, pana se mistuie, pana se consuma.
Acum straluceste tot mai putin, acum nu mai straluceste.
A obosit. I-a trecut timpul. Acum abia se mai vede.
Acum nu se mai vede: s-a stins.
A stralucit pana la ultima picatura de substanta ce continea,
Pana la sfarsit.
Acum a incetat!
S-a transformat intr-o amintire...

Asa si tu:
Chipul tau, plin de substanta, plin de prezenta,
Stralucea intens in inima si mintea mea...
Totul se transforma in bucurie si fericire,
Orice neimplinire, chipul tau o transforma in succes,
Si era bine...
Chiar daca te eclipsa cineva,
Eu tot asteptam plin de sperante, de petalele inimi mele inca pline,
Sa apari, iar tu, ca o sarbatoare apareai mereu.
Apareai, caci acum totul s-a schimbat.
Treptat, ai ajuns la epuizare, apoi te vedeam din ce in ce mai rar,
Iar uneori te vedeam doar in mintea si in inima mea,
O fictiune reala, apoi si mai rar,
Pana cand te-ai transformat intr-o amintire placuta.
Am incercat sa te astept neincetat, dar petalele au cazut,
Speranta a murit, asa cum steaua stralucitoare de altadata s-a stins,
Asa ai murit tu in inima mea.
Iar acum, mai tin o mica faclie aprinsa in a mea inima:
O amintire de la tine, asezata frumos intr-un coltisor
In mintea mea: imaginea chipului tau,
O stea ce candva a stralucit si pentru mine.
Acum s-a stins, iar odata cu ea, s-a stins si o parte din mine.
Soarele a apus, dar cerul plin de stele
A ramas gol,
Caci s-a stins acel astru arzator, acum inghetat.
S-a sfarsit...

poezie de Cristian Olaru
Adăugat de Miruna Dima
Comentează! | Votează! | Copiază!

Semnul intrebarii

Ma intreb de ce iubirea ne desparte,
Stiam ca-i parte din lumina,
Chiar o credeam a fi divina...
Chiar astazi am citit o carte,
Iubirea leaga inimioare, asa am inteles
Insa asa sa fie oare?

Si am vazut o-nmormantare,
Multi oameni tristi si suparare,
Un zambet dus spre incheiere,
Si-n jurul lui numai durere...
Oamenii toti apropiati,
Straini ce-s pentr-o clipa frati.

Si-ntreaba o minte nebuna
Dintre durere si iubire,
Cine desparte, cine aduna?

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Balan Vlad Andrei
Comentează! | Votează! | Copiază!

Visul meu

copacul din gradina mea
nu stiu cu ce se hraneste;
poate cu mine, poate cu tine.

frunzele lui sunt atat de colorate,
crengile sunt pline de viata,
in jurul lui sunt trei meri mai mici,
sta impunator peste toata gradina,
sta impunator peste toata inima,
cine il uda?
cine ii taie frunzele uscate?
cine?
poate eu,
poate tu,
poate fetele cu fustita rosie
ce isi scrijelesc numele pe el.

incearca sa-l asculti,
suiera vantul
ce-l face sa danseze intr-un mod ametitor

te ia cu somn
te ia cu dor
te ia cu vise

fetele cu rochite
se plimba langa
portile deschise.

fructele sunt adunate,
inimile sunt coapte,
visele sunt inaltatoare,
copacul meu se vede de peste hotare.

poezie de Victoria Pepa
Adăugat de Victoria Pepa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu-şi poate explica propria lui existenţă cine se îndoieşte de existenţa lui Dumnezeu.

citat din Leon Bloy
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stiu sa iert...

Stiu sa iert....
Dar nu am invatat sa uit
Stiu multe in viata sa pierd,
Da... nu uit ce-am suferit

Poti tu oare....?
Sa imi dai timpul inapoi?
Sa-mi salvezi sufletu' ce moare
De lacrimiile unei ploi?

Stiu sa iert...
Greseala ce din suflet vine
Dar nu am invatat sa iert
Tot ce este rau in tine

Poti tu oare...?
Sa imi dai amintirea sufletului?
Ce atat de mult doare
Poti tu oare....?
Nu, nu poti.... tu esti doar vocea trupului
Pacat... de iubirea mea
Pacat... de soarta ta
Te voi ierta... e greu
Asa imi zice sufletul meu.

poezie de Adriana Monica Burtea (15 ianuarie 2010)
Adăugat de Adriana Monica Burtea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scoţianul are multe tare: un whisky tare, la rugby e tare, cu fusta lui kilt, tare caraghios. Şi mai presus de toate, e tare zgârcit!

calambur aforistic de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mama m-a iubit îndeajuns ca să-şi asculte inima care i-a spus că arma cea mai bună în lupta pentru un copil este credinta şi dragostea.

citat din Tom Mulligan
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vezi, aici omul e mai liber, fiindca cimitirul e mai aproape de vederea lui si ii aduce mereu aminte ce-l asteapta... In timp ce in marile aglomerari el uita si crede ca a invins aceasta perspectiva... Cum s-o invingi? Cine nu-si cunoaste conditia e mai robit de ea, mai prizonier.

Marin Preda în Marele singuratic (1972)
Adăugat de Istrate Sergiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne-am mai cunoaste noi?

Atata timp trecut-a fara rost
Atatia ani de cand nu ne-am vazut
Balaia mea iubire tu ai fost
Parca din alte vremi, de la al lumii inceput

Ce mai conteaza acum?
Nici n-as mai sti ce voi...
De ne-am vedea vreodat'
Ne-am mai cunoaste noi?

A fost un vis frumos
Prin ploi ca de cristal
Printr-un ianuar geros
Si-un martie infernal

Acum sunt toate-n urma
Povesti cu falsi eroi
De ne-am vedea vreodat"
Ne-am mai cunoaste noi?

poezie de Alex Dospian
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!