Sub cenușă albă stă jarul mocnind.
proverbe italiene
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Audioteca Citatepedia
Voce: Michelle Rosenberg
Citate similare
Jarul din cenușă rău te arde.
proverbe românești
Adăugat de bianca
Comentează! | Votează! | Copiază!
Grădină, cenușă
Grădină, cenușă, cenușă, grădină,
Albă lumină diamantină,
Parcă suntem copii, tu ai cozi,
Eu călătorul la antipozi,
Eu îți aduc de la Nord un urs alb,
Tu-mi dăruiești sânul mic, palid, cald,
Eu scriu o carte, tu îmi ghicești
Tot viitorul, le potrivești,
Zici c-om avea zece copii,
Mici, frumușei, chiar jucării,
Înconjurați de vorbe și flori,
Nu vom afla că oamenii mor.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Focul lasă în urmă cenușă, iar omul amintiri. Luați aminte și nu călcați cu tălpile goale în jarul cuvintelor!
aforism de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Focul lasă în urmă cenușă, iar omul amintiri. Luați aminte și nu călcați cu tălpile goale în jarul cuvintelor.
aforism de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Miercurea cenușii
Cenușă, cenușă, cenușie cenușă!
Te așezi pe fruntea noastră
Într-o zi de Miercuri, tu cenușă!
Amintind de Soarta noastră...
Ești răbdătoare, răscolitoare
De gânduri de învățătură aducătoare!
Ai dreptate, tu Cenușă
Soră ești cu Focul Vieții
După ce trupul se stinge
Și numai ție-ți aparține
Nouă nimic din el nu ne mai rămâne!
Au fost atâtea frământări,
bucurii sau mari dureri
Patimi multe sau averi,
Dar Tu pe toate ni le iei
Fără măcar să ni le ceri!
Totuși, Cenușă, Tu, Cenușă!
Sufletul va zbura spre Cer
Cu toată Iubirea strânsă în El
Din care nimic, niciodată, nu vei putea să iei!!!
Cenușă, Cenușă, Tu, cenușie Cenușă!
In fiecare an, într-o Miercuri, Tu, Cenușă
Te așezi pe fruntea noastră
Să ne amintești de a deșertăciunii Soartă....
Și că Sufletul doar Lumina o așteaptă!!!
poezie de Anamaria Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cu jarul stelelor se hrănesc doar cei care pot merge desculți pe jarul vieții.
aforism de Ionuț Caragea din Gânduri pentru caricatura umbrei (2020)
Adăugat de Ionuț Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Alb
Un vers alb,
o îmbrățișare albă,
o floare albă,
catarg alb,
răsturnat în mare albă,
răscruce de privire albă,
curcubeu alb,
un zâmbet alb
dintr-o inimă roșie,
doar ea culoare
mai roșie ca albul,
mai albă ca roșul...
și din nou alb...
mână albă,
flacără albă azi,
flacără albă mâine,
zi albă,
alb azi,
zile albe,
mâine alb,
obsedant alb,
alb...
alb...
alb...
și din nou,
îmbrățișări albe,
amurg alb
într-o privire albastră
și apoi
răsărit albastru
într-o privire albă...
poezie de Mirela Nicoleta Toniță (2008)
Adăugat de Mirela Nicoleta Toniță
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Norocul
mai am încă norocul de-a fi mereu blamat
-înseamnă că-s pe drumul cel drept și neumblat
și-ncă mai am norocul de-a scrie vers ciudat
norocul- tragedie -noroc versificat
că știu -când va fi farsă atunci nu voi mai scrie
voi fi o zgură arsă cenușă cenușie
voi fi legumă tristă tăcut mocnind în glastră
la margine de prispă și colțuri de fereastră...
poezie de Iurie Osoianu (6 noiembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prin ce minune se desface, albă, înstelată și ușoară neaua din asuprirea bolții de cenușă sură.
Petru Creția în Norii (2005)
Adăugat de Roxxy306
Comentează! | Votează! | Copiază!
Altare albe
ce noapte albă ce noapte albă
abia acum a înțeles că e albă e albă
femeia cu albă carne și piele prea albă
femeia
din visele mele albite sub crupele ei
sanguine (?!) atât
de albe atât de pornite pe nas ca și sângele
femeia
ca ultim popas ca ultimă rugăciune în fața
altarului alb cum e noaptea
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cenușă
Am avut un drum plin de cristale
Ce ne-aparținea de pas cu pas,
Însă rezultând mândriei tale
Din cristal, cenușă a rămas.
Azi boabe de cenușă și nisip,
Călcate-n veci de-ntreaga omenire...
Se mișcă-n vânt, îmi cad apoi pe chip...
Înmormântându-mi fața-n amintire.
Și iar te văd si azi ca-n alte dăți
Aievea îmi apari din nou la ușă,
Nu încetezi nicicum să mi te-arăți
Reapărând din boabe de cenușă.
Focu-a murit demult, tocmai pe când
Zăceam simțind în inimă nisipul,
Când m-ai lăsat în urma ta plângând
Și-ai plecat de unde nu-ți văd chipul.
Ai fost un vis ce l-am avut în cale,
Un vis ce îmi revine-n nopți la ușă,
Dar drumul nostru vise de cristale
S-a prefăcut în lacrimi și-n cenușă...
poezie de Diana Enachii
Adăugat de Diana Enachii
Comentează! | Votează! | Copiază!
Livada e albă,
Lumina e albă.
Natura are salbă
Și coroniță albă.
catren de Dumitru Delcă (10 mai 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nostalgie
Cocoșul de piatră a cântat în amurg
imnul chemărilor fără glas.
Am pășit în trecut
printre trandafiri tomnatici
să caut sâmburii viitorului.
Cocoșul de piatră a cântat în amurg
Pe fața ta, înapoi
am zărit jarul ultimului sărut.
Am îngenuncheat să-l aprind
dar buzele mi s-au umplut de cenușă.
Glasul cocoșului răzbătea prin amurg.
Era însă ecoul lui din nesfârșit.
Cocoșul murise din zori.
poezie de Valeriu Butulescu din revista "Mărturisiri literare" (1971)
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!
Jarul Inimii
Se mai pastreaza azi o flacara in vine
E forta dragostei, ce arde neincetat
Vazindu-te acolo, stiind ca iti e bine
As vrea sa-ti spun ca te iubesc curat.
Privesc si astazi chipul tau
Din marginea ferestrei
Te-ai dus, te-ai scurs ca un ecou
Printre tacute trestii.
Straini intr-un pustiu decor
Ne-am despartit cu un sarut
Si inimi ce plingeau de dor
Ce s-au iubit si au durut.
Din jarul inimii-au ramas
Taciunii stinsi de lacrimi
Iar eu am doar tristete-n glas
Si-n suflet numai patimi.
Astept din nou sa-mi aprind jarul
Iubirii care vine
Dar n-am sa pot strica altarul
Dragostei pentru tine.
poezie de Luci Frederiksen
Adăugat de Ramona Alexandrescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cenușă de împărat
Pe rugul istoriei Nero-n eclipsă totală-a intrat
monostih de Costel Zăgan din Universuri paralele (14 iunie 1999)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Noi și norul de cenușă
Rămâne un mister ciudat
Din ceruri cum curgea cenușa
Eu cred că tartoru-a uitat
La Iad ca să închidă ușa!
epigramă de Gheorghe Gurău (20 aprilie 2010)
Adăugat de Gheorghe Gurău
Comentează! | Votează! | Copiază!
În cenușă
În cenușă stă ascunsă
Foarte-adese o scânteie
Și-o iubire nepătrunsă
Într-un suflet de femeie.
Și de patimă e arsă
Inima ce ți-am dat ție,
Dar iubirea-n ea neștearsă
A rămas pentru vecie.
poezie celebră de Veronica Micle din Convorbiri literare (1883)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Urme bătătorite des
Nimeni nu aruncă lacrimi peste jarul
Pus în armonia iubirii.
Începutul cuvintelor
Slujește respirația gândurilor
Ce se nasc
În zodia stelelor.
Frica poartă vântul
Ecoului călătorind
Prin ferestrele deschise
În jarul tăcerii
Florii cu ochii albaștri.
Candoarea sfințeniei
Pășește în univers
Măsurând urmele
Cu urmele iubirii
Bătătorite des!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Evadare din trecut
Prezentul mi-e praf, trecutul cenușă,
Pereții de cretă au nuanțe de gri,
Pe cărți sunt păianjeni care vin pe sub ușă
Afară nu-i noapte, dar nu este nici zi,
Igrasiile desenează hărți pe perete,
Mucegaiuri albastre pe zid se preling,
Am scrisori cenușii prin sertare secrete,
Iar ziua de noapte nu mai pot s-o disting,
Mă târăsc să ajung mai aproape de ușă,
Vreau să ies din cavoul acesta morbid,
Las în urmă un oraș din fum și cenușă,
Iar pașii îmi scrâșnesc prin cenușă arid.
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am fost...
Am fost pasăre cândva,
am fost și cer sub aripile ei
și mă înțepa în piept
tot ce respiram,
nimic nu mă durea,
nici sângele făcut icoană
în lupta mea cu viața...
Am fost fântână
cu apă descântată,
eram băută când și când
de sfinții însetați
ce au călcat desculți
pe jarul lunii,
în ruga lor tăcută
cu dumicați de miere...
Am fost o rană
în rochie de dantelă albă...
Azi sunt o cicatrice
ce are în loc de ochi
aripi ce se zbat.
poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!