Nedumerire

Că norii-aduc furtuni, se ştie
Şi suntem toţi convinşi deplin.
De ce atunci, în căsnicie,
"Furtuni" se iscă... din senin.

epigramă de Nicolae Moisiu din Printre epigramiştii olteni (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acasă este un adăpost faţă de furtuni, tot felul de furtuni.

citat din William J. Bennett
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nelinişti

Nelinişti prin stomac trecătoare,
Roi de fluturi
Şi păsări zburând spre plus infinit,
Pace, căldură, culoare,
Primul sosit...
Liniştea, când cerul senin se coboară-n furtuni,
La margini de lumi...
Râuri de fericire
Peste cuvioase furtuni...
Ropot de cai în tânguiri,
În irişi pătaţi de sentimente confuze...
Doar tu treci ca un necunoscut
Prin pădurea de sentimente,
Prin oceanul de frunze
Ce ţi se deschide în suflet,
Ca o poartă spre vis.

poezie de Rodica Nicoleta Ion din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Salvează-ţi sufletul pe timp senin că în furtuni va fi mai greu sau imposibil!

Sanda Tulics în Calea înţeleaptă
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adevărata viaţă e ca o navigare în furtuni. Suntem ca marinarii, care se opresc prin porturi doar pentru a se odihni, şi apoi pleacă din nou. Aşa suntem şi noi, ne întoarcem într-un vis, din care plecăm iar, în urmărirea altui vis.

citat din Lucio D'Ambra
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suntem convinşi că nu suntem nebuni şi - totuşi - alţii văd stropul de nebunie fără de care n-am fi oameni.

aforism de Nicolae Mareş
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu pe râul între pajişti, ci pe ape singuratice şi amare, locuite de furtuni, se află măreţia.

aforism celebru de Nicolae Iorga din Cugetări
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Furtuni într-un pahar cu apă

Furtuni într-un pahar cu apă
Se iscă-aşa, netam-nesam,
Noi traversăm o grea etapă
Cu cai de lemn ce mor în ham.

Demagogie, vorbe-n vânt
Sunt aruncate-n lume, semn,
Că nu e bine pre pământ,
Că încă mai sunt limbi de lemn.

Când sărăcia-i suverană
Şi chiar de-i linişte-n pahar
Balsam dacă presari pe rană
Rămâne-n gură gust amar.

Furtuni într-un pahar cu apă,
Iar noi, năieri în coji de nucă
Şi cari ce pururea tot sapă...
În lemn trist paşaport de ducă!

poezie de George Ceauşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ca să fim deplin fericiţi, trebuie să fim deplin convinşi că fericirea există.

citat celebru din Lev Tolstoi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adevărul

Nu toţi din cei ce ştiu prea multe
Spun adevărul, ci doar unii.
Spun adevărul şi nebunii,
Dar cine e "nebun" s-asculte.

epigramă de Nicolae Moisiu din Printre epigramiştii olteni (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adevăru-adevărat

E-un paradox. Aşa socot
Şi-l spun (să-l ştie) tuturor:
Bărbaţii-n viaţă fac "ce pot",
Femeile fac... "tot ce vor".

epigramă de Nicolae Moisiu din Printre epigramiştii olteni (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Familia, la mare

La mare, pe furtuni şi ploaie,
Întinşi pe plaja nisipoasă,
Prefer să facă soacra baie...
Când salvamarii sunt la masă.

epigramă de Nicolae Bunduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Furtuni tropicale

port la mine o busolă morală
combinaţia perfectă între ştiinţă
şi magie

fără puţin mister
totul este prea lumesc
nu pot accepta că stelele
sunt doar nişte bile cu gaz

îmi aranjez tratamentul
pe termen lung
ca un preludiu pentru încă
un mâine

uneori am nevoie de o clipă
alteori de furtuni tropicale
în jamaica

la naiba cu ipotezele
ne vedem la ferestre

orice întârziere nu e deloc
întâmplătoare

poezie de Carmen Secere
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu ies furtuni din fiecare nor.

citat celebru din William Shakespeare
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Furtuni, pescari şi bărci

"Fiule! Când navighezi, nu fi trufaş,
toate bărcile intră-n gura Dragonului,
însă doar câteva cunosc acest adevăr." – Mahagama Sekara

Ocean imens,
Pescari încordaţi,
Furtuni neaşteptate
Şi bărci lovite de talazuri.
Portul pescăresc jeleşte
Şi-şi aşteaptă prietenii,
Vechiul far în ruină le caută urmele.
În briza nopţii
Oceanul ascunde mari secrete,
Iar valurile îmbrăţişează ca întotdeauna
Plaja plânsă.

poezie de Nimal Dunuhinga, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Quasari de dor

Mercuriale focuri ard saturnice vene inelare
Marţiene zăpezi îngheaţă tâmple
Furtuni jupiteriene pieptul sparg
Pământul e in depărtare
Decarnat de trup străbat orbite insomniene
Dorul de Venus mă topeşte in lumânări plutoniene
Comete palmelor hoinăresc
In galaxii de fotografii
In găuri negre de sertare
Fonograful nopţi cu discul lunii
Eclipsează ferestre in burniţe
De efemeride amintiri, cenusă de timp
Furtuni galactice stârnesc
Quasari cu ochii tăi
Ce sunt oriunde privesc
In ecouri de şoapte Perseide

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Liderul trebuie să ştie, trebuie să ştie că ştie, şi trebuie să-i poată face pe cei din jurul său deplin conştienţi de faptul că el ştie.

citat din Clarence B. Randall
Adăugat de Costica Paduraru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeilor frumoase

Femei, nu fiţi triumfătoare,
Că mulţi din noi vi se prosternă,
Căci frumuseţea-i trecătoare...
Inteligenţa e eternă.

epigramă de Nicolae Moisiu din Printre epigramiştii olteni (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

epigramă

Epigrama

Eu cred că este o capcană
În patru versuri, pe sprânceană:
Cu trei din ele prelucrează,
Cu ultimul... stigmatizează.

definiţie epigramatică de Nicolae Moisiu din Printre epigramiştii olteni (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Glossa întoarcerii

Ne soarbe timpul clipele-napoi
Şi în furtuni eternul se arată,
Recad în umbre-arcadele de ploi,
Dormim tăcut sub o sprânceană mată.
Ne-adapă stele sufletul rănit
Şi ne mustesc din trupuri fructe coapte,
Suntem copaci ce gândul şi-au înfipt
În univers, între tăceri şi moarte.

Ne soarbe timpul clipele-napoi
Şi alergăm haotic, toţi odată,
Acelaşi drum, aceiaşi paşi în doi,
Minciuni şi suferinţă-i viaţa toată.
Furtuni se nasc în piepturi de granit
Şi valuri de mătăsuri diafane
Ne poartă către minus infinit,
Reinventând un petec de culoare.

Şi în furtuni eternul se arată,
Oglinda spartă-n ceruri se răsfrânge,
De vis şi amintire-s vinovată...
Ceru-i rănit! Din cer iar cuge sânge...
De timpuriu pământul e o rană
Şi în adâncul lui crescut-au maci
Şi nu există nici o îndoială
Că viaţa-are nevoie de un vraci.

Recad în umbre-arcadele de ploi...
Şi ne sărută lacrimă de verde,
Clepsidra am pierdut-o prin noroi,
Secundele se-ascund în albe plete.
Mustesc în vânt tăcute amintiri...
E-atâta dor şi plângere de şoapte,
În golul din adânc şi din priviri,
Eu rătăcesc ca un miop în noapte.

Dormind tăcut sub o sprânceană mată,
Am renăscut o aripă de soare.
Un înger de lumină se arată,
Venind tăcut pe-a timpului cărare...
Şi se surupă isul dintr-o dată,
Se-mparte-n emisfere colorate.
De alte lumi, e lumea separată
În viaţă, în iubire şi în moarte.

Ne-adapă stele sufletul rănit –
Balsam divin în limpezimi de mări.
Îngeri pe cerul fără de sfârşit...
E lumea astăzi ca un câmp cu flori.
Din ciutura cu amintiri gustaţi!
Să strălucească-n voi gutuia coaptă,
Vreau cu lumină să înseninaţi
Pământul tot, iubirea, viaţă toată...

Şi ne mustesc din trupuri fructe coapte
Şi cu aroma lor ne înfruptăm,
Dar cât suntem de naştere departe,
Temeri şi plâns şi vise repetăm.
Ne-ntoarcem amintire spre origini,
Murind tăcut cu fiecare zi.
În timpul nestatornic, fără margini,
Povestea în curând se va sfârşi.

Suntem copaci ce gândul şi-au înfipt
În timpul împletit cu-argint şi jar.
Am repetat iertarea şi-am iubit,
Am plâns cu stele, renscând amnar.
Destinul crud, în alte constelaţii
Ne-a permutat şi sufletul şi fiinţa.
Plecat-au pruncii, toţi cei dragi şi fraţii,
S-a stins lumina, s-a pierdut credinţa...

În univers, între tăceri şi moarte,
Se nasc furtuni de dor, de vis, de plâns.
Privim în cioburi de oglindă sparte,
Lumini ce-n alte timpuri ne-au sedus.
Suntem deodată ramură de stele,
Plecându-şi strălucirea pe pământ.
O clipă doar... o clipă de plăcere
În schimbul morţii noastre am cerut...

În univers, între tăceri şi moarte,
Suntem copaci ce gândul şi-au înfipt.
Şi ne mustesc din trupuri fructe coapte,
Ne-adapă stele sufletul rănit...
Dormind tăcut sub o sprânceană mată,
Recad în umbre-arcadele de ploi
Şi în furtuni eternul se arată...
Ne soarbe timpul clipele-napoi!

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Dragostea îmi devastează inima:
furtuni sălbatice biciuiesc munţi dezolanţi,
dezrădăcinând stejari.

poezie de Safo din Lesbos, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!