Detractorilor lui Păstorel
Spun toți de-amicul Păstorel
Că nu mai e ce-a fost odată.
Dar cum doriți a fi altfel
Când lumea de-altădată-i gloată
epigramă de Octav Dessila din revista "Epigrama", nr. 38
Adăugat de Mihai Haivas
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Lui Păstorel Teodoreanu, ofițer de artilerie
Când făceai parte din rezervă,
Aveai și duh, aveai și vervă,
Dar de când te-au mobilizat-
Paredoxal- pari dezarmat.
epigramă de Octav Dessila din Antologia umorului românesc, 2005 (1940)
Adăugat de Mihai Haivas
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lui Păstorel Teodoreanu, ofițer de artilerie
Când făceai parte din rezervă,
Aveai și duh, aveai și vervă,
Dar de când te-au mobilizat,
Paradoxal - pari dezarmat.
paradox epigramatic de Octav Dessila din Antologia epigramei românești, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lui Păstorel Teodoreanu, ofițer de artilerie
Când făceai parte din rezervă,
Aveai și duh, aveai și vervă,
Dar de când te-au mobilizat,
Paradoxal, pari dezarmat!
epigramă de Octav Dessila din Păstorel, politice și apulitice (1940)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lui Păstorel care, la recepția de la Asociația Scriitorilor Militari, a spus că, deși civil, se simte demult și necontenit mobilizat în serviciul Patriei
N-ai mai fost de mult activ,
Dar cum ții mereu să pari,
Te-ai înscris la militari
Cu efect retroactiv.
epigramă de Octav Dessila din revista "Epigrama", nr. 34
Adăugat de Mihai Haivas
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lui Mircea Pavelescu și Păstorel, primul căpitan de marină și al doilea căpitan de artilerie
Când se-mbată fiecare
Gura-și vrea să le-o astup
Unul zice că e mare
Celălalt că este Krupp.
epigramă de Octav Dessila din revista "Epigrama", nr. 38
Adăugat de Mihai Haivas
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mie însumi, ofițer de carieră
Măi Dessila, fugi de arte!
Dacă vrei respect să-ți poarte
Cititorii, mai departe,
Scrie-ntr-una doar... rapoarte!
epigramă de Octav Dessila din Epigramiști cu sau fără voia lor (1983)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lui Octav Dessila - ofițer de cavalerie
Obiceiul este a doua natură.
Fapt ce câteodată devine fatal.
Dovadă Dessila în literatură.
De câte ori scrie, sare peste cal!
epigramă de Mircea Pavelescu din Epigramiști români de ieri și de azi (1975)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Octav Dessila a scris romanul Iubim la Iași
Romancierul O. Dessila
(Poate ieșenii sunt mai lași),
Își scrie cărțile în Iași.
De ce nu-ncearcă și-n Brăila?
epigramă de Mihu Dragomir din Epigramiști cu sau fără voia lor (1983)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost ce-a fost; dacă n-ar fi fost, nici nu s-ar povesti. A fost odată un împărat. Împăratul acesta stăpânea o lume întreagă și în lumea asta era un păcurar bătrân și o păcurăriță, care aveau trei fete: Ana, Stana și Lăptița.
începutul de la Doi feți cu stea în frunte de Ioan Slavici
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poetului Stamatiad, veșnic plutitor în nouri
Știam de mult că aștrii cad,
Dar nu fii trist, Stamatiad;
Deși poet, poet sadea,
Tu n-ai fost sus, să poți cădea.
epigramă de Octav Dessila din Epigramiști cu sau fără voia lor (1983)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Culai: Se strânge omul, pe zi ce merge, în el. Orizontul simțirii nu trece mai departe de pielea lui, astăzi. Om însemna odată altceva de ce înseamnă acum. În jurul fiecărui om de altădată, și pe toată raza simțurilor sale, se petrecea totul cu omenie. Tot ce era cuprins și supus văzului lui, auzului lui, se bucura de protecția omeniei lui. Pe când azi, omenia lui e, după cum ți-am spus, până la piele. Ce trece de piele, nu-l mai privește.
replică din romanul Iubim de Octav Dessila
Adăugat de Alex Mercea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tristețe
ai obosit scriind când nu te citește nimeni
crezi că mâine, va fi altfel?
este o simplă iluzie, amice
lumea în care trăiești, a uitat ce-a fost ieri
iar astăzi?
doarme pentru mâine!
poezie de Viorel Muha (martie 2020)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Romanța stâncii de bazalt
Să nu mă întrebați nicicând
Cum am trăit
Căci n-am să spun,
Nu veți afla
Trăirea mea
Și, neștiind, nu veți putea trăi așa
O viață-ntreagă
De trăit
Și fericit.
Cum am iubit?
Nu spun și nimeni nu va ști
Că am iubit neîncetat
Și am privit, în nopți senine spre o stea
Ce-a fost a mea,
Dar nu vă spun și nimeni
Nu va ști.
Nu cred că ați putea și voi,
Ca stânca-n apele puhoi,
Să rezistați necontenit
Și nemișcați
În timp ce apele, prăpăd,
Se-agită,
Urlă,
Vă lovesc,
Și vor din voi, în lumea lor,
Ce nu le dați
Și n-ați voit
Să le cedați
Dar nu, nu cred că ați putea
Să fiți voi stânca ce-a căzut
Din locul ei
Din munte-nalt
Și s-a jurat
Să fie stei
Sub greu asalt,
Ca stâncă dură din bazalt.
N-am să vă spun cum am trăit
Dar spun,
Așa,
Doar pentru voi,
C-a fost frumos
Tot ce-am făcut,
Tot ce-am iubit.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iar când...
Motto: Când eu n-am fost, nimic n-a fost creat.
Dante Alighieri în Divina comedie, Infernul, III (19 martie 1304)
iar când am apărut în lumea pentru mine
și numai pentru mine de Dumnezeu creată
din liberă alegere și tainele divine
mai ridica-i o alta de resturi separată
în care Universul era doar hologramă
la infinit punctată pe irișii retinei
materia și timpul-un boț de amalgamă
scăldat mereu în lacrimi de sentimentul vinei
și eu, atotputernic ca Dumnezeu în fine
în limita ego-lui dispus de fler intern
urzind în transcendențe comploturi clandestine
ce-ar stă să mă ferească de cercuri de infern
doar când voi părăsi această lume plată
ce-a fost și pentru mine creată uneori
nimic se va lăsa în tot ce-a fost odată
doar flux de energie și gamă de fiori...
poezie de Iurie Osoianu (20 octombrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fenomen
Toți- bărbați, femei și fete-
Toată lumea e la fel:
Toți încep să se îmbete
Când miroase-a... Păstorel!
epigramă de Valentin Bude din Antologia umorului românesc, 2005 (1927)
Adăugat de Mihai Haivas
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unui epigramist care își cănește părul
Trec anii, firește,
Confrate Nigrim...
Dovada? Privește:
Mereu înnegrim!
epigramă de Octav Dessila din Epigramiști cu sau fără voia lor (1983)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unui scriitor
Destinu-amice, nu răsfață
Și-i dat oricărui să și-l poarte:
Tu fost-ai mort, mereu, în viață,
Eu voi trăi și după moarte.
epigramă de Octav Dessila din Epigramiști cu sau fără voia lor (1983)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
De Anul Nou
Vă spun și eu cu multă râvnă
Un an mai bun ca cel trecut
Să punem toți voturi în urnă
Și s-alungăm ce-a fost urât.
epigramă de Nicu Petria (28 decembrie 2011)
Adăugat de Nicu Petria
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Poetului Stamatiad, care se îmbracă numai în negru
Am întrebat de ce porți doliu
Și mi s-a spus în mod precis
Că muza ta - ce crunt orgoliu! -
De suferinți, s-a sinucis
epigramă de Octav Dessila din Epigramiști cu sau fără voia lor (1983)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lui Mircea Pavelescu
Marina se organizează
(Așa se spune azi în șoapte).
Și pentru merite, pe Mircea
L-au confirmat pe-un... vas de noapte.
epigramă de Octav Dessila din Antologia epigramei românești, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!