Lui Aurel Rău, autorul Volumului "Oameni de aer"
E posibil, pe pământ,
Să existe și vr-un fraier,
Din rafalele de vânt
Să facă... "Oameni de aer".
epigramă de Titina Nica Țene din Printre epigramiștii olteni (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Un strop de vesnicie" de Titina Nica Țene este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Citate similare
Cad tristețile din mine...
Se simte primăvara-n aer
copacii deschid ochii-n vânt
și parcă simt cum crește iarba
și ghioceii din pământ.
O altă primăvară vine
Si-mi înfloresc cuvinte-n gură
și cad tristețile din mine
ca florile de pe răsură.
Vino-n pădure să simțim
natura-ncet cum prinde viață
să ne cuprindă primăvara
în nesfârșit-ai dimineață.
poezie de Titina Nica Țene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Se simte primăvara-n aer...
Se simte primăvara-n aer,
copacii deschid ochii în vânt
și parcă aud cum crește iarba
și ghioceii din pământ!
O altă primăvara vine
și-mi înfloresc cuvinte-n gură
și cad tristețile din mine,
ca florile de pe răsură!
Vino în pădure să simțim,
natura-ncet cum prinde viață,
să ne cuprindă primăvara,
în nesfârșita-i dimineață...
poezie de Titina Nica Țene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Direct în cer
Cu toată lumea mă împac
și mă-nțeleg nespus de bine
cu oameni buni, cu oameni răi,
dar nu mă-mpac, moarte, cu tine.
Ne facem casă, avem copii,
să-i dăm la școli ne străduim
și, dintrodată, fără veste,
a trecut timpul și... murim
Aștept venirea lui Iisus,
căci nu vreau, moarte, ca să pier
si n-o să mai trec pe la tine
mă duc cu El direct în cer.
poezie de Titina Nica Țene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cu fiecare zi murim câte puțin...
Cu fiecare zi murim câte puțin,
dar noi de asta nu avem habar,
ne străduim din ce în ce mai mult
să strângem de-ale gurii în hambar.
Nu mai privim un răsărit de soare
și nici o frunză legănată-n vânt,
uitând că viața aceasta-i trecătoare
și suntem doar o umbră pe pământ.
Și trece timpul, așa, pe nesimțite
cum trece ploaia-n zilele de vară
și ne trezim, deodată, Doamne,
că-n viața noastră ni se face seară.
poezie de Titina Nica Țene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sfânta primăvară
Să vină primăvara cu sclipiri de soare
Cerul să-și arunce albastru-n viorea
Vălurească grâul precum o mare
Ghioceii aibă străluciri de nea
Să danseze, vesel, frunzele în vânt,
Păsările câte triluri săltărețe
Să miroase a proaspăt reavănul pământ
Eu cu bucurie să le dau binețe.
Doamne, că pe lume nu-i nimic mai sfânt
Ca o primăvară, când învie toate,
Parcă-s ale mele, toate câte sânt,
Să le strâng în brațe, aș vrea, dacă se poate.
poezie de Titina Nica Țene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sfânta primăvară
Să vină primăvara cu sclipiri de soare
Cerul să-și arunce albastru-n viorea
Vălurească grâul precum o mare
Ghioceii aibă străluciri de nea
Să danseze, vesel, frunzele în vânt,
Păsările câte triluri săltărețe
Să miroase a proaspăt reavănul pământ
Eu cu bucurie să le dau binețe.
Doamne, că pe lume nu-i nimic mai sfânt
Ca o primăvară, când învie toate,
Parcă-s ale mele, toate câte sânt,
Să le strâng în brațe, aș vrea, dacă se poate.
poezie de Titina Nica Țene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
VREMELNICIE
Ce scurtă-i, Doamne, viața pe pământ!
iar dincolo vom sta o veșnicie
nu are rost să plângem, să fim triști,
viața aceasta-i doar vremelnicie
Strângem averi și ne necăjim
și nu privim la soare pe colnic
uitând mereu că viața-i trecătoare
iar în pământ cu noi nu luăm nimic.
Ne ocupăm cu lucruri efemere
și nu privim mai des la stele și la flori
n-ai înțeles nimic din viața aceasta
și te trezești că trebuie să mori.
poezie de Titina Nica Țene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Scriitorului vâlcean C. Zărnescu, autorul volumului "Aforismele lui Brâncuși"
Deși ești de neam oltean,
Ardelean mi te făcuși
Și trudiși, cu mult elan,
Să-l descoperi pe... Brâncuși.
epigramă de Titina Nica Țene din Printre epigramiștii olteni (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Copil de corcodușe
E iarnă, Doamne și e frig
Un vânt tăios mă biciuie pe față,
Nu pot să cred și nici să înțeleg
Că acuma sunt la margine de viață.
Nepoata mă tot trage înapoi
Cu chipu-i blând și fin ca de păpușe
Și lângă ea îmi pare foarte rău
Că nu mai sunt copil de corcodușe.
Să prind iar fluturii pe deal
Și mama să mă strige îmbufnată,
Să ascult acelaș cântec din caval
Redevenind copilul de altădată
poezie de Titina Nica Țene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cărarea
Doamne Te caut mereu
undeva acolo-n cer
și de n-am să te găsesc,
Doamne Sfinte, simt că pier.
Căci nimic nu are rost
în astă lume muritoare
dacă nu putem umbla
pe îngusta Ta cărare.
Ne desprindem tot mai greu
de plăcerile deșarte
și ne temem tot mai mult
de pretinsa noastră moarte.
poezie de Titina Nica Țene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
E atâta primăvară...
E atâta primăvară-n jur
că simt și eu că înfloresc
și-n loc să fiu mai fericită,
la alte lucruri mă gândesc...
Dar, astăzi vreau să fiu altfel,
la rele să nu mă gândesc,
să merg către Biserică
și sufletul să-l liniștesc...
Numai alăturea de El,
vom căpăta nădejde-n viață,
iar viața noastră ne va fi,
o luminoasă dimineață!
poezie de Titina Nica Țene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rugăciune
Doamne, Te iubesc nespus,
și aș fi tare întristată
acum, pentru timpul dus,
dacă n-am fi laolaltă.
Mi-a trecut al vieții rost
copiii, mari, au crescut,
fă-mă, Doamne, cum am fost,
ca s-o iau de la-nceput.
Privește, Doamne, la noi
cei cu amar de ani în spate
și dă timpul înapoi
depărtându-ne de moarte!
poezie de Titina Nica Țene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Copilărie pierdută
Mi-e tot mai dor de casa părintescă,
de mama și de tatăl meu,
căci am plecat, demult, în lumea largă,
având alăturea pe Dumnezeu...
Anii au trecut pe nu știu unde
și mă trezesc privind în depărtare,
cu gândul către casa părintească,
de multe ori plângând lângă o floare...
O floare care seamănă cu alta
de prin grădina casei părintești,
unde mi-am petrecut copilăria
acolo, pe meleaguri oltenești...
Dar, casa părintească stă să cadă,
sub ploaie, vânt și vijelie
și niciodată n-am să mai găsesc,
pierduta mea copilărie...
poezie de Titina Nica Țene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Harnic ca un ghiocel
Mic și cu zăpada-n cap
a ieșit către lumină
s-anunțe cu bucurie
primăvara ce-o să vină.
Este primul dintre flori
și e mic și e gingaș
două aripioare albe
parcă ar fi un fluturaș.
Nu e fluture, nu zboară,
stă pe verdele-i picior
până îl culeg copiii
pe micuțul vestitor.
De 8 Martie, voi, mamei,
dăruiți-i ghiocei
să vă ureze cu drag
să fiți harnici tot ca ei.
poezie de Titina Nica Țene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Copilărie pierdută
Mi-e tot mai dor de casa părintescă,
de mama și de tatăl meu,
căci am plecat, demult, în lumea largă,
alăturea de mine având pe Dumnezeu...
Anii au trecut pe nu știu unde
și mă trezesc privind în depărtare,
cu gândul către casa părintească,
de multe ori plângând lângă o floare...
O floare care seamănă cu alta
de prin grădina casei părintești,
unde mi-am petrecut copilăria
acolo, pe meleaguri oltenești...
Dar, casa părintească stă să cadă,
sub ploaie, vânt și vijelie
și niciodată n-am să regăsesc,
pierduta mea copilărie...
poezie de Titina Nica Țene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Izbăvire
Am legat deznădejdea de nădejde,
Și -am devenit optimistă,
Așa am învins răutățile lumii
Și nu mai sunt tristă...
Am privit frunza copacilor toamna,
Ea cade, dansând, la pământ,
Nu-i pasă că după aceea,
Alearga-n, derivă, prin vânt...
Am lăsat viața să curgă firesc,
M-am rugat la Domnul și m -a auzit,
Nădejdea mi- a intrat în suflet
Și de necazuri m -a izbăvit...
poezie de Titina Nică Țene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ninge zgârcit...
Ninge zgârcit pe străzi,
Privesc prin geam ca prin zăbrele,
Am atâta nevoie de alb,
Ca sufletul meu să se spele...
Slobozește, Doamne, fulgii de nea,
Să nu mai pice așa zgârcit,
Am atâta nevoie de alb,
Pentru sufletul meu rătăcit...
poezie de Titina Nica Țene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mi-e dor...
Mi-e dor de ceva dar nu știu de ce,
cred că și vouă vi s-a întâmplat,
să căuțați adesea în trecut,
ceva ce-n viață v-a marcat...
Eu am o pasăre cu viers duios,
ce o acultam acum 65 de ani,
la mine-n sat și este tare mică,
o recunosc în Cluj printre castani...
Când o ascult eu simt că mă topesc,
prin inimă îmi trece un fior
și dintr-odată înțeleg:
- De pasărea copilărei-mi este dor...
poezie de Titina Nica Țene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Plouă, pic, pic, pic
Plouă, plouă, pic, pic, pic!
și nu-i nici un strop de soare,
cerul negru cerne picuri
prin ochi de strecurătoare.
Frățiorul meu cel mic
este tare supărat
și mânuța-și răsucește
în păru-i cârlionțat.
Nu-nțelege de ce mama
nu îi ia în seamă drama,
când el vrea ca să se joace
cu ghetuțele-n băltoace...
O întreabă serios:
-Cine a bătut, azi, cerul,
de s-a supărat pe noi
și plânge acum cu ploi?
poezie de Titina Nica Țene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toarcem amintirea
Merg încet cu sufletul pustiu
singură printre atâta lume
timpul a trecut când nici nu știu
oamenii din juru-mi nu au nume.
Joacă, iar, căldura verii-n aer
fructele și le-a-negrit, iar, socul,
clopotele bat, prelung, a vaier,
și eu nicidecum nu-mi găsesc locul.
Am să mă întorc în sat curând
unde mă așteaptă maica bună
la lumina stelei, licărind,
toarcem amintirea, ca pe lână...
poezie de Titina Nica Țene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!