Nuditas nuditatum

Dezbracă-te şi lasă-ţi baltă
şi cerul frumoaso şi pământul
să fie dragostea mai-naltă
din versul meu hai ia-ţi avântul

Dincolo-i tăcerea aici cuvântul
o prăpastie-i iubirea-ţi zic
ajungi în rai doar părăsindu-l
să-mi arzi în braţe înc-un pic

O speranţă-i iubirea-ţi zic
poemul flacăra mai-naltă
ce arde totul nu iartă nimic
dezbracă-te în versuri lasă baltă

Şi cerul frumoaso şi pământul
ajungi în rai doar inventându-l

poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (1 februarie 2011)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Periscop spre rai

Frumoaso eşti ca Etna vulcanul
uneori azvârli stele cu toptanul

distih de Costel Zăgan din Distihuri rebele (22 martie 2014)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Semne

Dacă te-ntâlneşti cu un scaun,
E semn bun, ajungi în rai.
Dacă te-ntâlneşti cu un munte,
E semn rău, ajungi în scaun.
Dacă te-ntâlneşti cu carul mare,
E semn bun, ajungi în rai.
Dacă te-ntâlneşti cu un melc,
E semn rău, ajungi în melc.
Dacâ te-ntâlneşti cu o femeie,
E semn bun, ajungi în rai.
Dacă te-ntâlneşti cu o faţă de masă,
E semn rău, ajungi în sertar.
Dacă te-ntâlneşti cu un şarpe,
E semn bun, moare şi tu ajungi în rai.
Dacă şarpele te-ntâlneşte pe tine,
E semn rău, mori şi el ajunge în rai.
Dacă mori,
E semn rău.
Fereşte-te de acest semn -
Şi de toate celelalte.

poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poemul ca dorinţă

Vrei să-mi ţii de urât frumoaso
să ieşim diseară-ntr-un poem
pentru tine zău steaua mi-am ars-o
doar c-o interjecţie te chem

Hai diseară-ntr-un poem
să te fac hiperbolă c-o sărutare
c-un sonet de-amor să te blestem
şi din cer buzna să dăm în mare

Să te fac hiperbolă c-o sărutare
pentru tine zău steaua mi-am ars-o
pentr-un amurg de fată mare
vrei să-mi ţii de urât frumoaso

Să ieşim diseară-ntr-un poem
şi cu nume de femeie să te chem

poezie de Costel Zăgan
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sus e cerul, jos pământul

Sus e cerul, jos pământul,
din cer ne priveşte Sfântul.
Dumnezeu ne ocroteşte,
iar pământul ne hrăneşte.
Cerul ne este lumina,
pământul ne e grădina.
Cerul, sufletul ne-adapă,
pământul de boli ne scapă.
Din cer am primit fiinţa,
tot din cer avem credinţa.
Noi ştim de unde venim,
ştim şi unde vieţuim.
Bun e cerul, bun pământul,
bine-i că rostim cuvântul.
Totuşi,
ceva rămâne un mister.
De ce urcăm scara la cer?
Ne cheamă oare, începutul?
De-aceea revenim la Sfântul?
La astfel de întrebare
răspunsul îl poate da,
doar timpul în derulare
şi-n eternitatea sa.
Şi cerul, dar şi pământul
sunt părţi ale vieţii noastre.
Când ne vine la toţi rândul
călătorim printre astre.

poezie de Dumitru Delcă (18 iulie 2021)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ochii lui Dumnezeu

Hai ia-ţi marea şi te du
dinspre eu vai către tu
să rămână cerul doar
ca o lacrimă de-amar

poezie de Costel Zăgan din Axiomele lui Don Quijote (7 octombrie 2014)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

De tine

aici să fie pământul
ori de câte ori voi dori să il simt sub picioare
ai zis
şi m-ai atins şi eram
o coastă a ta din care să poţi prolifera în mulţime
să ajungi tuturor
m-ai sărutat şi ai zis aici să fie cerul
şi ai tăcut
şi tăcerea ta săpa săpa gropi în mine
şi ploua şi tu pur şi simplu tăceai mai departe
aşa ai creat mările
zilele nopţile peştii florile şerpii şi păsările
şi

mai mult nu ştiu
nimic
de mine

poezie de Silvia Caloianu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Satul meu povestea mea

Satul meu ca o grădină

ba e preş gură de rai

şi nu ştii cât o să ţină

puntea între fugi şi stai

Ba e preş gura de rai

cerul pare de mătase

oamenii ba câini ba cai

au zile şi stele-n oase

Cerul pare de mătase

şi nu ştii cât o să ţină

amintirea ce-ţi rămase

satul meu ca o grădină

Cât e preş gura de rai

ce frumos e însă vai

poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (17 mai 2019)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cât, încă nu moare Cuvântul...

Primeşte, copile, Pământul
Cât încă-i întreg şi valid,
Ai grijă să nu ţi-l ia vântul
Şi grijile ce îl divid!

Ţi-l dau în chirie doar ţie,
Că are nevoie de leac.
Pe răni sângerânde îşi scrie
Istorii din gândul opac.

Purifică-i mări şi oceane
Şi curăţă-i miezul de soi!
E cerul orfan de piane
Şi lumea e plină de zoi.

Nimic nu mai e ca-nainte,
Încearcă, de poţi, să o dregi
Şi cerne prin sită cuvinte
Alege cuvinte întregi!

Şi ştiu că în mâinile tale
Pământul va fi iar rotund.
Cânta-vor în versuri vocale
'N poemul de-acuma imund.

Primeşte, copile, Pământul,
Planeata albastră cândva!
Cât, încă nu moare Cuvântul,
Primeşte-l în inima ta!

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poetul ca o flacără se înalţă

De când tăcerea mă înalţă
eu nu-s poet ci dinamită
m-azvârl cu stelele în baltă
şi îngerii pe boltă mă imită

Eu nu-s poet sunt dinamită
cuvintele în aer explodează
şi cerul seamănă c-o plită
din gură-mi iese câte-o rază

Tăcerile pe foaie explodează
m-azvârl cu stelele în baltă
natura întreagă fiind pe fază
tăcerea Doamne când mă saltă

Eu nu-s poet sunt dinamită
Pegas cu soarele-n copită

poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (6 aprilie 2014)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Manuscrisul interzis

Scuzaţi-mă doar adevărul

scuzaţi-mă nu pot să mint

într-un cuvânt încape cerul

în următorul stau la rând

Scuzaţi-mă nu pot să mint

scuzaţi-mă e prea frumoasă

cuvântu-nseamnă înc-un rid

în versuri mă întorc acasă

Scuzaţi-mă e prea frumoasă

într-un cuvânt încape cerul

de poezie când vă pasă

scuzaţi-mă doar adevărul

Scuzaţi-mă nu pot să mint

tăcerea mea e de argint

poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (14 mai 2022)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frumoaso

De-ai fi cămaşa mea
doar te-aş dezbrăca

distih de Costel Zăgan din Distihuri rebele (21 septembrie 2012)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ascensiune prin recul? De ce nu!? Salt înapoi: te arunci în iad şi ajungi în... rai!

aforism de Costel Zăgan din Inventeme
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamna mea

Se-mpiedică de tine

o frunză buclucaşă

ce contururi fine

în gropi îmi lasă

O frunză buclucaşă

parcă-s din nou în rai

şi cerul mi-e cămaşă

iar tu fără nimic erai

Parcă-s din nou în rai

dar ce contururi fine

şi-n rest nimic nu ai

se-mpiedică de tine

O frunză buclucaşă

un paj şi-o paşă

poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (1 noiembrie 2022)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frumoaso, mi-ai zăpăcit toate cuvintele: deschid gura şi tăcerea ia forma ta!

aforism de Costel Zăgan din Inventeme (mai 2008)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Erezia poemului în doi

Coapsele tale frumoaso
freamătă dincolo de infinit
alb cu sens giratoriu
sărut dizolvat din floare-n floare
tăcerea erotizată
se precipită spre centrul poemului
acolo unde poetul face schimb de stele
în continuare
cu dragostea lui cea de toate nopţile
la semafor
o fantomă aşteaptă zadarnic
să se întrupeze din jale
doar eu
mă grăbesc din ce în ce mai încet
spre capătul nopţii
spre
capătul poemului
altă erezie convertibilă
n-am
găsit

Costel Zăgan, EREZII SECOND HAND, 2014

poezie de Costel Zăgan din Erezii second hand (2014)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ai picioare infinite, frumoaso: doar admiraţia mea ţi le mai poate zări!

aforism de Costel Zăgan din Inventeme (mai 2008)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ferestre introductive

Am
întins
mâna

Cu
degetele
arse

De
arşiţa
lunii

Trupul
tău
frumoaso

Vibra
deasupra
cuvintelor

Să
mergem

Am
zis

Iată

Cerul
e invadat
de
îngeri

Singuri
şi
dolofani

poezie de Costel Zăgan din Interludiu (august 2008)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvinte de nisip

Peisajul acesta
îmi vine perfect
zic
trăgându-mi cerul
deasupra capului

Şi-n jur
tăcerea
devine
brusc
subterană

(Iar
soarele

o-ntunecată
rană)

poezie de Costel Zăgan din Hiperbole blitz
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Versul şi tu...

versul meu nu trebuie înţeles
versul meu numai trebuie luat ca atare
înşirat între file ca o iarbă pe şes
şi pe el - numai tu la plimbare

versul meu nu-i nevoie nici să-l citeşti
doar ascultă cum picură vântul
şi dezbrăca-te din straiele tale lumeşti
şi respiră, respiră cuvântul

versul meu ca o ploaie ce toarnă mereu
şi te lasă cu firea uscată
dacă poţi savura şi ţi-a dat Dumnezeu
într-o lume de dânsul uitată

versul meu e un soare ce stă pe zenit
şi aruncă din colţuri de gură
când un zâmbet subtil şi puţin ostenit
când o eră învelită cu ură

versul meu ce nici singur nu-l ştiu
ce se duce, şi vine şi nu se mai duce
mereu lasă în mine când totul pustiu
când în tine nimic ce seduce...

poezie de Iurie Osoianu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Promisiuni

În baza celor ce promit
Ajungi de griji să fii lipsit
Ajungi să n-ai probleme pic
Ce mai ajungi... să n-ai nimic!

citat din Corneliu Sofronie
Adăugat de cristina
Comentează! | Votează! | Copiază!