Experiențe fără concludențe...
E lipsa, existență?
Potența-i, impotență?
E lucrul, energie?
E masca, efigie?
Trăitu-i, evidență?
Amoru-i, dependență?
Ce-a fost, o să mai fie?
Cantata-i, elegie?
Întoarcerea e, nou?
Răspunsul e, ecou?
Dorința-i, reciprocă?
Neștiința, se invocă?
Urâtul e, frumos?
Ce-i sus, poate fi jos?
La crimă este, leac?...
Pedeapsa-i an, sau veac?
Hoția e, virtute?
Prostiile-s, știute?
Minciuna-i, adevăr?
Geniul e, impostor?
Mereu le-ncrucișăm!
Relativ invocăm!
Stupid remodelăm!...
Trăim între valențe!
Nu credem concludențe!
Ignorăm experiențe!
Visăm reminiscențe...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (5 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Zero... sau... Începutul sfârșitului
E punctu-ntre minus și plus infinit
Cum moartea ce naște pe noul venit,
E lipsa valorii ce-afirmă geloșii...
Iisus la atei și păgâni credincioșii.
Ocean sau izvor pentru sursa de apă
Cum gând neînceput în final ce ne scapă.
Big Bang nu e zero, e punctul de-a fi
Un timp dintr-un spațiu trecut ce nu știi.
Căci lumea ce-avem din zero nu-ncepe
Cum codrii deodat' ce vor fi, au fost stepe.
Amoru-i produs sau dă el serenade...?!?
Ce nou născut are și e din gonade...?
E golul din suflet la mortul ce pleacă
Să lase acces ca născutul să treacă,
E firul de praf din nisipul de dune
Sau stânca din ceruri, venită Genune.
E vis dipărut cu eșecul odată
Cu mii de-nceputuri, e totul o roată,
E oul, celula, atom, Univers...
Ce-apar și dispar, inedit, mereu șters.
E punct relativ între proști și a ști
Cum crezul că mori și vii iar între vii,
E ceea ce spui, e punctul la frază...
Cum crezi în dreptate și-i pură emfază.
E clipa ce trece, venind, e odată,
Balanța-i fragilă, băiat să fi fată...
E tot metaforic; realul nu-i c-este
Cum minți des se pierd și revin din celeste.
E luciul de apă, abis, oglindire
Cum omul de lut, e lutul în fire.
E-n pierderea vieții câștig de organ
De inimă-n piept sau transplant din borcan.
E monstrul infim sau un praf Univers
Cum mintea drept gaj la țintitul pervers...
Copilul născut ce-i deja la final
Cum prostul cu nimbul de monumental.
E vârful peniței la scrisul în versuri
Cum spate de cult, sunt mulțimi de eresuri...
Creștinul păgân e ateu revenit
Cum bun e din rău, adevăr din mințit.
E golul din țeasta lipsită de creier...
Bethoven e geniul din cântul de greier.
E pasăre Phoenix din cenușa pădurii
Cum omul divin îi este cioclul naturii.
Concis, nu e zero, nimic este totul;
Începutu-i sfârșit și copil este mortul,
Amoru-i născut dar și leac de potențe...
Suntem stări de idei dintre mii d-experiențe.
E un punct, este-un cerc, e simplu o roată
Ce curge sau urcă; te plângi, te desfată.
Sunt eu prăvălire în static, inert;
Am fost, sunt, voi fi, nu mai știu, e incert!
"Plecăm de la zero", e-o cumpănă a minții
Ce vrem să frapeze naivi, neînstruiții;
Minciuna de secole-n troc de milenii...
Formula de-a ține real, prin vedenii!!!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (26 august 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aeroportul
Ne cumpărăm bilet de cer,
Visăm să depășim cocor,
N-avem nimic să facem zbor...
Credem că pana-i tot un fier.
Suntem Pământ, visăm extern,
Plecăm în hoarde zeci și sute,
Voiajul e-n bancnote multe...
Plonjăm în grupuri spre infern.
E goana unde începe mortul,
Este delirul de înălțare,
E locul de zeificare,
Este-un final... e aeroportul!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (29 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Calificat speranță
De ce-i credința în sublim?
Că ochiul meu îl atestează
Și orbi n-am ști ce să iubim...
Atunci, urâtul cum cutează?
Deci dacă este și urât,
Înseamnă că-i dorit urâtul...
Aș vrea să știu de cine, cât?
Și de-i mai mult... Mai mult de cât-ul?
Că este și neobservat,
Trecut fără vreo importanță,
Cel mai puțin de timp uzat...
O fi el acul de balanță?
E adevărat?... El e... o speranță?!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (4 iulie 2014)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tu
Este simbolul pentru aproape;
Adresa, în scurt-circuit.
E totul în silabisit...
Formula de intimitate.
Este produs de insistență
De mii de ore, de "repit".
E-acceptul, ce l-ai intuit,
E dreptul tău, la existență.
Crează rotunjimi de buze;
Pe scurt, e început de vis,
E mijloc, la jurnalul scris...
E-articol, acordat de muze.
Are și nevrute valențe
De maniere în argou;
Când prostul crede că-i erou
Făcând melanj, de existențe.
Este-n iubiri fără taboo,
M-agăț de el... Ca să nu-l pierd,
Ți-l pun mereu, într-un dezmierd...
Mă culc, mă scol, cu el, ești TU!!!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (12 iulie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Axiomele convingerii
Perversitatea este țara mea! Păcat... că nu mai pot de ea!
Și-o frică am de viitor!... Minciuna-i tânără-n popor!?!
distih de Daniel Aurelian Rădulescu
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Răscruce
... mă bate gândul să scriu proză
și să-mi destăinui viață;
un parfum de nuanțe-n amintiri
fără vreun atribut de roză,
un mic platou unde-s încolăcit o ață,
ce mă mișcă, unde-s o paiață
printre figurine, alte pripășiri...
acum cât mai e timp, pân' la apoteoză,
cât încă pot să-mi deapăn dintre retrăiri!
... curios lucru, îmi tot fac bagajul
de la un timp; nu știu de ce,
din ce tipar, ce litere de plumb
se tot înghesuie-n cuvinte, așalandajul
m-apasă, tot se trece, trece?...
... cum c-ar fi timp, ce-l calculez la rece,
dându-mi stupide limite de un sucumb
stupid, aleatoriu de morbid; linșajul,
ce nu știi când și cine pregătește bumb?!...
... dar hotărârea am luat-o clar
din lungul șir de experiențe,
că devin sumbru când îmi caut rimă,
nu sunt ca-n viață un prozaic cocalar,
așa cum sunt în fond, am fost mereu mănunchiul de valențe...
așa cum toți avem mai multe existențe...
deci sunt la fel, nevinovatul care-și poartă vină;
tot eu postaș, expeditor, destinatar,
și vreau să fiu capabil, să las vers, să văd de... albul mă exprimă?!?...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (22 mai 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Re... capitulări
Mă întreb de evoluează timpul, anotimpuri,
Căci se repetă într-una, ar trebui să învețe,
Să fie tot mai cunoscute orele, ce vor veni cu aceleași fețe
Tot pregătit, deja... eterne Rome, Olimpuri.
Perfecțiunea e moartea, ea, ca să se nască noul,
Dar pentru ce să moară ce-a adunat atât
Și, de-i frumos ce-a fost, de ce e iar urât...
De ce-am tot plagia original... tabloul?
Ori carte-i de mult scrisă și nu-i știu început,
Doar un capitol poate, o recapitulare
Dintr-un orar uman... o lecție oarecare,
Ce tot o repetăm și nu știu de-am trecut.
Am întrebat și-ntreb... dar juru-mi este mut!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (11 aprilie 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Axiomele convingerii
În bun, onoare, cinste, nu e relativ...
E o simplă încercare de a găsi motiv.
distih de Daniel Aurelian Rădulescu
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Axiomele convingerii
În bun, onoare, cinste, nu e relativ...
E o simplă încercare de a găsi motiv.
distih de Daniel Aurelian Rădulescu
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Întrebare
De ce nu ne cunoaștem între noi?
De ce umblăm pe străzi fără salut?...
Chiar de suntem cu toți... "necunoscut"
Și ne-am dori să nu fim singuri, minim doi.
Avem doar gelozii, râvnim la altul,
Chiar lucrul bun, pretindem de greșit;
Mințim ușor, Satană-am devenit...
Nu credem în etern, valoare, ci instantul!
Acum, nici frați nu-și recunosc surori,
Se dușmănesc, pe averi din moștenire
Și alții decid tot; bani, viață, irosire...
Rămân, pământ și-o apă, sufletul datori!
E oare lumea întreagă o himeră?
Suntem doar indivizi cu atestat?
Nu credem că iubirea ne e un "dat"?
De ce ne transformăm planeta, într-o golașă sferă?!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (11 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fărâmă de genii
... am vizitat din maluri,
într-o zi, cu Eminescu
și n-am văzut catarg;
era o mare fără valuri
ca-ntr-un tablou de Grigorescu
pe-un coviltir purtat în larg.
... m-am tot trudit într-un suit
și n-am ajuns în veci Brâncuși,
nici de stupid n-am fost în stare
-și-am încercat la infinit
încornorând pretinși sus-puși-
un Ionesco... s-am 'n absurd, valoare.
... la câte steaguri numărate
am fost parol cu Nenea Iancu
și nu s-alege țara, din prostie
pierdută de la Iorga fără date,
căci nu istorie e școala, poate bancu
c-un Bulă... ce-a mai fost și-o să mai fie.
... sunt misticul de la Castelul lui Hașdeu
și visez Iulii -îngeri sclipitori-
închise-ntr-o Doftană simbol,
repetând povestea tot mereu
de juni și june încă flori...
fantomele ce-mi bântuie salonul gol.
... mă diluez în picuri
de-o infinitate mici,
să fiu alături celor ce-i ador,
rapsodul lui Enescu, cufundat în rituri
... mă resuscitez de-aici,
în treacăt cu trecutul lor, fărâmă de folclor...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (14 martie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Omagiu
Simbol, este omagiul de laic, rugăciune
Nespusă tare, în gând o suavă recitare
D-esențe, scoase din deliricul tăciune;
Elixir de-ars mocnit, inhalat răsuflare.
Iar ecou e, sau nu, căci osul tăciunit
E doar orbite goale și-n ele, înăuntrul
De craniu, nu mai e, minunea, ce-a spășit,
Sau sens a dat la tot... Bun bulgăre, ca untul!
Către ce să-și îndrepte, oare, atunci piosul
Privirea, lupă-n prisme de stele; 'nspre un fuior
Ce-n lornion își întoarce fumul, înspre josul
De un periscop, făcut dintr-un femur ușor...
... Dezmăduvit, rămas un labirint calcaric
În șold, rotund de atâtea, atâtea mângâieri?
Oare nu-i un păcat, c-atâtea frumuseți, barbaric
Au sfârșit; la fel cum tot ce-i azi, mâine va fi un ieri?!
Iar ieri, ce-i azi de-un mâine și alaltăieri e-un azi
Și tot ce-a fost, de-acum, e-un mâine-n viitor,
Cum oasele ce-ți sunt, coloane să nu cazi?!...
Omagiu-i mâna pe umăr, la fostul drag, cu dor!?
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (25 iunie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Atotștiutorul
Opiniile-s interzise
Și orice subiect i-e cunoscut.
Știe și legile nescrise
Și neagă, dacă-i spui, când te-ai născut.
Nu-i temă sau domeniu;
Le știe precum nimeni, integral.
Explică tot, ca "geniu"
Cu aerul de-ndoctrinat și teatral.
Cum deschizi gura, țipă,
Întrerupe, neagă, fără jenă,
Răspunsul îl dă în pripă;
N-ascultă din ce-i spui, îi ești o anatemă.
E-un panaceu universal,
Căci leac are la orice maladie;
Bârfa-i domeniul cultural...
Din horoscop îți spune, ieri și ce-o să fie.
Pericolul nu-i existența
De n-ar avea la nesfârșit tupeul
Să-și facă nelipsit prezența...
Și n-ar fi ajutat mereu să-și promoveze EU-l!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (20 iulie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Urât
La sticla lupei se mărește urâtul
și nu ne mai oprim să-l studiem
ca să-i descoperim frumosul...
este la fel cum lutul
modelat; din mâzgă-l recreem
în urne, să ne păstreze din cenușă osul.
Cât de înșelător e totul!...
Când până și oribilul-n extremă
-doar că-i atât de rar,
chiar de-i un pic otrăvitor- decoctul,
mai vindecă... Și dându-i aerul de diademă
și-njurătura-i tot... vocabular!?!
... Și stăm, alături, împreună,
mult timp, până când ne încrețim
până și inima; nu doar cornoși
de riduri... Și din jurământ, arvună
p-un inel, am învățat chiar și așa să ne iubim
până la moarte... Ca urâți frumoși!
... Și-atunci, oare frumos este
un ou, un pui, bunicul,
un trandafir, ciulinul,
postum-biografia, o poveste?!?:...
... Și din cordon ombilical, buricul
e oare bucățica mamei, el, sublimul???
Urâtul e frumos?...
... Cum mierea; care-i la un loc, cu ceara lumânării și veninul?!?
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (27 august 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Altfel spus (4)
Contrazicerea ar trebui, cel puțin, să-și recunoască originile.
Răbdarea nu-i o virtute, e greșeala ineficienței.
Faptul că nu moștenim și spiritul și inteligența părinților, e-o binefacere... Orice emancipare ar fi fost sortită pierii!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (11 noiembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Înțeles
Tot nu înțeleg ce-i omorul de seamăn, luat viață,
Că ea nu se ia și nici locul nu-i liber, apoi să-l deții,
Iar morții, noi fiind orișicare temporari printre vii,
Inutil e omor; doar mutat dinspre spate, înspre față!
Și asasinu-i mortal; condamnatu' ce-și află inuit viitorul,
Un prost... l-asumându-și-l fatalitate,
În loc răzbunarea s-o îndrepte ei... morții, cu omorul,
Fără a fi judecat!?!... Pierde șansa la drept, câștigând nedreptate!
Pedeapsa-i; oricine la moarte are a sa paritate!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (9 noiembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Parcurs vital
Trăim o lume de pedepse...
Pedeapsă, viața o trăim.
Ești lume cât o viață este,
Iar viața-i lume ad interim.
Nu-i trai în viață fără lume
Și lume-i mereu alte vieți,
Iar rai, la scuză, e un nume;
Că-n lume viață nu repeți.
Doar sunteți treacăt, într-o lume
Pe-un fir, troc între două vieți.
Trăiți crezându-vă un anume;
O bilă-n snooker... Nu ce vreți!
Cursul de-o viață îl face-o lume,
Din neștiute alte vieți,
Se tot ciocnind, hazard să-ndrume;
Trasee scurte... de drumeți!...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (12 mai 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu s-a depus plângere
Câte duete disonante
se chinuie într-un aberant
gust de un fals predominant;
motiv... vendete delirante.
Sadism stupid de goale-ambiții
de diletante problematici
transformă simplu-n antipatici
sau se agravează-n dispariții.
Excese de contradictoriu
se-nlănțuie în violențe,
animalice reminiscențe;
făcând domestic... sanatoriu.
E-abisul suferinței pure
de fiecare oră, zi,
ascunsă-ntre femei, copii
lipsiți de drept... doar să îndure.
Și nimeni n-află, nu se știe
de tragedii nenumărate
neplânse, căci nedeclarate;
n-au fost, nu sunt și n-or să fie...
... și intervenția-i... târzie!
PS.
Sau totu-i că n-au cui se plânge,
căci polițiștii-s la birou
cu diplome de "Brav erou";
"vin numai la omor sau sânge..."
... E țara unde mult se plânge
Și nici cu plânsul nu se-ajunge!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (23 martie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Credo
Noi credem că cea mai scumpă posesiune a noastră e Viața.
Noi credem că trebuie să mobilizăm toate forțele Vieții
împotriva forțelor morții.
Noi credem că înțelegerea reciprocă duce la cooperare reciprocă:
cooperarea reciprocă duce la Pace;
iar Pacea este singura soluție pentru supraviețuirea omenirii.
Noi credem că trebuie să protejăm, nu să risipim resursele naturale,
ele sunt moștenirea copiilor noștri.
Noi credem că nu trebuie să poluăm aerul, apa și solul,
ele sunt condițiile preliminare de bază ale vieții.
Noi credem că trebuie să protejăm vegetația planetei noastre:
modesta iarbă care a supraviețuit cincizeci de milioane de ani
și copacii măreți apăruți acum douăzeci de milioane de ani,
astfel pregătim planeta pentru oameni.
Noi credem că trebuie să mâncăm numai hrană naturală, curată,
proaspătă, alimente integrale, neprocesate și fără chimicale.
Noi credem că trebuie să ducem o viață simplă, naturală, creativă,
absorbind toate sursele de energie,
armonie și cunoaștere în noi și-n în jurul nostru.
Noi credem că ameliorarea vieții și-a omenirii pe planeta noastră
trebuie să înceapă prin efort individual,
căci întregul depinde de atomii care-l compun.
Noi credem în:
Dumnezeu Tatăl,
Natura Mamă
și în Frăția Oamenilor.
poezie de Romain Rolland & Edmond Bordeaux Szekely, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Valori în marș
Ce-i "clasic" azi a fost cândva "romantic",
Doar ce-a fost strigăt a rămas "ecou"!
Ce-i azi "modern" va fi odată "antic",
Dacă n-ajunge "vechi", n-a fost nici "nou"!
epigramă de Marcel Breslașu din Antologia epigramei românești, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!