Linguşitorul

Cu bani şi cu virtuţi puţine
Spre a-şi croi un drum în viaţă,
Luându-şi prototip un câine,
Ar linge tot... ce-i iese-n faţă.

epigramă de Nicolae Brelea din Printre epigramiştii olteni (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prototip şi prototipe

Prototip este Băsescu,
Toate prototipele-s ca
Politrucii ce sunt Escu,
Iar Elenele-s ca Esca.

epigramă de Vasile Iuşan din Europarlamentare (2009)
Adăugat de Vasile Iuşan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epigramistului Nicolae Brelea

Oare cine poate crede
Că, atunci când Brelea scrie,
În revista BOLTA VERDE
Străluceşte o... chelie!

epigramă de Mihai Enachi din revista "Hohote" (2005)
Adăugat de Mihai Enachi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Judecătorul

Un ins la vorbă cu prestanţă,
În hotărâri e plin de har.
Dreptatea pusă în balanţă
Înclină tot spre... buzunar.

epigramă de Nicolae Brelea din Urmaşii lui Cincinat (2004)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă ai să culegi de pe drum un câine flămând şi ai să-i oferi o viaţă îndestulată, n-o să te muşte niciodată... Asta este deosebirea dintre câine şi om.

autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un individ linge două îngheţate. Care dintre el este de stânga, cel care linge îngheţata din dreapta, sau cel care linge îngheţata din faţă? Aceasta este logica tranziţiei.

aforism de Victor Martin din Ţara lui Travian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă şi

de ultima mea postare poetică zici
că e pampers, o
să deduc că sunteţi pe lângă... nu râde
citeşte boule înainte
hainele
tale de femeie nu mă înduioşează
nici corniţele re
născute în vârful unor antene de melc
dat prin varză
albă şi românească
spre
consum clipocit
de parcă
ai linge ai linge ai linge
ah, tastatura

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul timpului trecut

Anii ne duc spre toamne veştejite
Si reazemele-mi sunt tot mai puţine,
Tâmplele-mi ning de vremuri vămuite,
Durerile-mi alini când sunt cu tine.

Iubirile de doruri zămislite
Rămân, nu pleacă de la mine,
Anii ne duc spre toamne veştejite
Şi reazemele-mi sunt tot mai puţine.

Oprim amurgul pe cărări senine
Şi ne păstrăm speranţele-mplinite,
Timpul ne va-nsoţi prin treceri line
Chiar dacă gândurile-mi sunt cernite,
Anii ne duc spre toamne veştejite.

rondel de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Axiomă

Adevărul şi minciuna
(Două entităţi sadea);
Sunt în viaţă totdeauna:
Piază bună, piază rea!

epigramă de Nicolae Brelea din Adevărul şi minciuna (2011)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epitaful unui... cui

A murit, handicapat,
Un erou între piroane,
Tot lovit, neîndurat,
De netrebnice... ciocane!

epigramă de Nicolae Brelea din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Flămânzi

Ieri am dus viaţă de câine
Aveam bani, nu era pâine,
După douăzeci de ani,
Este pâine, n-avem bani.

epigramă de Vasile Iuşan din Postelectorale (2010)
Adăugat de Vasile Iuşan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rezistenţa la... politică

Lovită-n creştet, tot mereu,
De umorişti ce nu există,
Prostia, înnotând din greu,
Şi sub... Băsescu, mai rezistă!

epigramă de Nicolae Brelea din Cuget, deci exist, dar nu mai rezist (2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Veşnicul cuceritor

Tipul, printre don-juani, e rege,
Cucereşte tot ce-i iese-n cale,
Drept dovadă că există-o lege
... A atracţiei universale.

epigramă de Petronela Slavu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Drumul spre înţelepciune ( grook )

Drumul spre înţelepciune?
Simplu de explicat. Ei, bine:
Erori
şi erori,
şi erori iarăşi,
dar mai puţine
şi mai puţine,
şi tot mai puţine.

poezie de Piet Hein, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Obstacole

Intrând în viaţă, tragi pe rupte,
Simţind cum gleznele se-ndoaie;
Escaladezi şi stânci abrupte,
Dar greu poţi trece... de gunoaie.

epigramă de Nicolae Brelea din ziarul "Viaţa Buzăului", nr. 487/2005 (8 decembrie 2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiecare dintre noi are în mod inerent tot ce-i trebuie pentru a-şi atinge scopurile şi a-şi împlini visurile. Ceea ce ne lipseşte este instruirea, educaţia, cunoaşterea şi înţelepciunea de a folosi ceea ce avem deja.

citat celebru din Mark Twain
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă omul îşi face un ţel din bani, copiii lui se vor naşte cerşetori, spre a-şi purifica sufletele. Dumnezeu nu le va da bani sau chiar ei îi vor respinge pentru a supravieţui.

citat din Valeriu Popa
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un rug nesfârşit

eu cred că poate am trăit cândva
pe aici, pe undeva
azi râd şi plâng
de mine, de lume, de toate
o viaţă de câine
la gât am urme
cureaua mă strânge
la cap am pus o cruce
pentru timpul ce trece, se duce
o viaţă între două semne de întrebare
un rug nesfârşit, un trup chinuit
mi-e sufletul rană ce plânge
în faţă un drum sfârşit

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui afacerist, demolator de C.A.P.

Să dea dovadă c-a fost tare
Şi-n obşte a condus tot greul,
În nouăzeci, la dezmembrare,
Mută acasă... C. A. P.-ul

epigramă de Nicolae Brelea din Printre epigramiştii olteni (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Postmodernism

Sătul de milenara sa consoartă,
Adam găsi un păr efeb, cu care –
Decis în a-şi croi o nouă soartă –
Să-şi altoiască mărul din dotare!

epigramă de Alexandra Dogaru
Adăugat de Alexandra Dogaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Atât de rar mă-ntorc acasă
În satul meu, in satul drag,
Pe tata nu-l mai vad în poarta
Şi mama nu mai iese-n prag.
În poarta-atarna o crenguta,
E semn ca-acasa nimeni nu-i,
Deschid, mie inima micuta
Şi intru... in ograda cui?
E casa noastra parinteasca,
O casa fara de stapan,
Parintii au plecat departe...
Şi niciodata nu mai vin.
Doar nucul care-i pus de tata
Şi-al nostru câine gospodar
Ma-ntampina si parca-ntreaba:
"De ce te-ntorci atat de rar?
Ma uit la casa coscovita,
La pomii care s-au uscat,
La bietul câine, care plange,
Ca apa nimeni nu i-a dat.
În casa lucrurile toate
Mai stau asa precum au fost
Cu praful vremii poleite,
Nu-i mama... ca le-ar da de rost.
Când dau sa ies bătrânul câine,
Cuminte si-ntelegator,
Îmi linge mana, parcă-ar-zice:
"Nu mă lasa singur sa mor!..."
Cu inimi arse de suspin
Ne despartim manati de soarta
Iar cand ne-ntoarcem ne dorim
Să nu găsim crenguţa-n poartă...

poezie de Ioan Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!