Rugă (pentru soția mea)
Smerită și cinstită-n toate cele,
Iartă-i Doamne... păcatele mele!
distih de Vasile Brânzan din Printre epigramiștii olteni (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Rugăciunea pe care o port întotdeauna în sufletul meu este "Doamne, ajută-mă! Doamne, scapă-mă! Doamne, ajută-i, Doamne, iartă-i!", mă refer la preoții și credincioșii din eparhia pe care o păstoresc. Înainte de a-mi pomeni mama în biserică îmi pomenesc preoții și credincioșii din eparhie, iar după aceea pomenesc neamul nostru românesc. "Doamne, ajută-mă! Doamne, scapă-mă! Doamne, ajută-i! Doamne, iartă-i! Doamne, dă ploaie, dă pace pe pământ!", iată că v-am dezvăluit secretul celei mai mici cărți de rugăciune pe care o port cu mine mereu.
citat din Ioan Selejan
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pune Doamne, strajă gurii mele și ușă de îngrădire, împrejurul buzelor mele. Să nu abați inima mea spre cuvinte de vicleșug, ca să-mi dezvinovățesc păcatele mele; iar cu oamenii cei care fac fărădelege nu mă voi însoți cu aleșii lor.
David în Psalmii, 140:3-4
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cel ce se răzbună va cunoaște răzbunarea Domnului, a Celui ce va ține socoteala strânsă a tuturor păcatelor lui. Iartă-i aproapelui tău nedreptățile și, atunci când te vei ruga, păcatele tale iertate vor fi. Dacă un om ține mânie pe un altul, cum poate să-I ceară Domnului vindecare?; el n-are nici o milă pentru alt om, aproapele său, dar pentru păcatele lui se roagă cu lacrimi! El, care nu-i decât carne, el zilnic poartă pică: cine-i va ierta păcatele?
Isus Sirah în Ecclesiasticul, 28:1-5, traducere de Bartolomeu Anania
Adăugat de TraianD
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe drumurile vieții mele
Pe drumurile vieții mele
Au trecut pe lângă mine multe ființe minunate,
Toate îmbrăcate în alb, toate strălucitoare.
Într-un târziu, am intrat în vorbă cu una:
"Tu cine ești?"
Dar ea, ca și celelalte,
Și-a plecat smerită privirea,
Apoi mi-a raspuns în grabă, stingherită:
"Sunt, bineînțeles, fapta bună;
M-ai întâlnit de multe ori în viața ta."
"Da, dar nu cu figura asta smerită," i-am răspuns;
Și dintr-o singură mișcare, cu mână viguroasă,
În pofida împotrivirii ei,
I-am smuls voalul
Și-am văzut fața mândriei.
Ea, umilită, a plecat;
După ce m-am gândit o vreme,
Mi-am spus:
"Smintitule!"
poezie de Stephen Crane, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unui preot
Unui om în suferință,
nu-i întoarce spatele.
Arată-i că ai credință
și iartă-i păcatele.
epigramă de Dumitru Delcă (6 august 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doamne, iartă-i și ne iartă...
Doamne, tu mă vezi pe mine,
eu te simt în gândul meu,
ești o liniște de bine,
ești în jurul meu mereu
nu sunt snob și nu sunt jalnic,
nu sunt orb să nu te văd,
văd cu ochiul minții magic,
ce-ai creat dintr-un prăpăd
îmi spun unii despre tine,
doar nimicuri, nu le-ascult,
eu văd totul și în mine,
ce complex Tu m-ai făcut
văd nimicul ce e negru,
dar mă-ntreb, oare-i nimic,
cine-a pus culoarea-n cedru,
din nimic de unde mic
spre sfârșitul care vine,
chiar și cei nedumeriți,
se îndreaptă către Tine,
își dau seama, sau mințit
Doamne iartă-i și ne iartă,
noi nu vrem să îți greșim,
doar ai noștri nu ne lasă,
s-avem timp să te slăvim
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Posed tot ceea ce ține de mine: corpul meu, inclusiv tot ceea ce face acesta; mintea mea, inclusiv toate gândurile și ideile; ochii mei, inclusiv imaginile a tot ceea ce văd ei; sentimentele mele, oricare ar fi ele: manie, bucurie, frustrare, iubire, dezamăgire, emoție; gura mea și toate cuvintele care ies din ea: politicoase, dulci sau aspre, corecte sau incorecte; vocea mea, sonoră sau liniștitoare; și toate acțiunile mele, atât cele îndreptate către ceilalți, cât și cele direcționate către mine însumi. Posed fanteziile, visele, speranțele și temerile mele. Posed toate triumfurile și succesele mele, toate eșecurile și toate greșelile.
citat din Virginia Satir
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Proștii: Doamne, iartă-i că nu știu ce sunt!
aforism de Costel Zăgan din Caratele... prostiei
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Singurul detergent capabil să ne spele de toate păcatele va fi, probabil, huma.
aforism de Vasile Ghica din În ghearele râsului (iunie 2011)
Adăugat de Vasile Ghica
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gând de primăvară
Vreau să treacă primăvara,
Ducă-se ca toate cele
Și să vină iarăși vara...
Vara verișoarei mele!
epigramă de Vasile Larco din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2006)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iartă-i, Doamne!
Epigramiști mai știu o mie
Ce scriu catrene, rău sau bine,
Doar scribi, spre veacuri să le ție,
Îs Tarlapan și Lică și cu mine.
epigramă de Gheorghe Culicovschi din Festivalul "Cât e Buzăul de Mare" (2011)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unui alcoolic
A fost adus la internare
În scop de dezalcoolizare;
Au hotărât să-l opereze,
Ca spirtul... să-l recupereze.
epigramă de Vasile Brânzan din Printre epigramiștii olteni (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pocăința are doua fețe: ea privește la cele trecute și la cele viitoare; la cele trecute ca să-ți plângi păcatele făcute, iar la cele viitoare ca să nu le mai faci.
citat din Sfântul Grigorie Teologul
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Observații
Spitalele sunt toate pline
Sănătatea-i fără vlagă
De ești bolnav, e vai de tine
De n-ai resurse pentru... șpagă.
epigramă de Constantin Brânzan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rugă și ploaie
Cum plânge, Doamne, cerul tău,
să spele multele păcate
și praful strâns de multe seri,
cărat pe flori în zi și noapte
Cum plouă, Doamne, des și mult,
peste clădirile bălțate,
pe drumul străbătut cu greu,
acum sunt bălți și-s tulburate
Pământul e acum noroi
și se lipește pe picioare,
cum plouă, Doamne, cerul tău
și cum îndoaie orice floare
Câte umbrele s-au deschis
și câte chipuri sunt sub ele
să se ferească de ce-i scris,
păcatele să nu se spele
Cum plânge, Doamne, cerul tău,
cum curge cerul peste toate,
cu limpezimile din nori,
atât de mulți aduși azi-noapte
Cum suflă, Doamne, vântul tău,
din depărtare dintr-o parte,
eu stau în ploaie c-am fost rău,
mă iartă, Doamne, de păcate
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Orbita zilei aprinsă de negru
[contra curentului]
în chiliile tainei
injectez rugăciunea lui da subcutanat
tuturor ființelor dovedite
sângerează timpanele omenirii gorunii din talpă
au sucombat eroic
înfășurată-n crepuscul mă dezic de toate ale trupului
fulgerător sunt expulzată din mine
arcuit în pupilă recad periodic în starea de om
misterul se zbate sub piele marea speranță de-a fi aprinde cerului fitilul
să-i aflu credinței gravitația
(cuante rebele sparg măștile lumii de probă)
îmi beau toate păcatele ca pe-o cuminecătură
smerită îi fac rugăciunile zilei
postesc în pătrare de lună cu toate umbrele
și dezleg mareele ochiului cuprinzător
prostituată de lux
seducătoarea moarte își cere tainul ce se cuvine
poezie de Maria Elena Chindea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tu ești zăbava vieții mele
Tu ești zăbava vieții mele
în care-nchizi singurătatea,
cu sluj și mii de temenele
slobozi din mine răutatea!
Trezești de fiecare dată
gânduri trăsnite și rebele,
ești cea mai insolită fată
când ești zăbava vieții mele!
Remarc figura-ți încruntată
când te-ntâlesc, uit toate cele,
mă placi, te prefaci bosumflată,
dar ești zăbava vieții mele!
Se mai întâmplă câteodată
să uit de lună și de stele,
te vreau așa... îngândurată
că ești zăbava vieții mele!
În clipele cele mai grele
să te urăsc, să plâng îmi vine,
că ești zăbava vieții mele
și te-aș pârî... dar n-am la cine!
Că-mi ești atât de singulară
încât îți compun poezele,
ispită dulce și amară,
tu ești zăbava vieții mele!
poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eugen Istodor: Unde va simțiți om pe lumea asta?
Neculai Constantin Munteanu: Acolo unde sunt înțeles și acceptat cu toate păcatele mele omenești.
replici din interviu (martie 2010)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ultimul poem
O, Allah, deși păcatele mele s-au tot înmulțit,
Eu știu că Iertarea Ta-i mai mare decât toate păcatele!
Iată, îngenunchez în rugăciune plin umilință,
Iar dacă Tu m-alungi,
Atunci cine va fi milostiv cu mine?
Dacă numai făcătorii de bine își pot pune nădejdea-n Tine,
Atunci răufăcătorii și păcătoșii spre cine să se îndrepte?
Singura cale care mă aduce la Tine-i speranța mea în Tine,
Iar mărinimia iertării Tale este aceea că sunt Musulman.
poezie de Abu Nuwas, 756-814, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doruri...
Toate dorurile mele
Numai tu știi să le asculti
Domn venit de printre stele
Ce inima mi-o săruți.
Toate gândurile mele
Numai tu știi să le-asculți
Vis rebel, blestem de iele
Ce poemul mi-l încânți.
Toate visurile mele
Numai tu știi să le cânți
Domn al inimioarei mele
Mai rămâi cu ochii-ți blânzi.
Toate versurile mele
Numai ție ți le-nchin
Domn al Poeziei mele
Și al rimei pelerin.
poezie de Mirela Crâșmaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!