Noi, spectatori ai vieţii sau actori ai vieţii, trăim prin dragoste şi prin natură în pofida faptului că acceptăm contraperformanţa de a le pierde, uneori, pe amândouă...

Cristian Lisandru în Picături de Insomnie, Despre ceea ce ne înconjoară şi nu vedem (noiembrie 2010)
Adăugat de Cristian Lisandru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Văd familia ca pe o împlinire. E drept că, uneori, trebuie să treci prin mai multe "împliniri" până să descoperi esenţialul.

citat din Cristian Lisandru (10 noiembrie 2016)
Adăugat de crislis
Comentează! | Votează! | Copiază!

E o toamnă lungă în noi, trăim prin perfuzii cu ploi mocăneşti, primim vitamine din pumn de emigrant revenit acasă, adormim înfriguraţi la gândul viitoarelor zăpezi şi îndrăznim să avem curajul de a spune că un alt sfârşit de an ne găseşte alături. Predispuşi la dialog în contradictoriu, trăim fiecare zi pe muchie de cuţit, astfel că orice oră care trece devine un interval de timp cu profunde semnificaţii în plan sentimental...

Cristian Lisandru în Picături de Insomnie, Invitaţie la bal (noiembrie 2010)
Adăugat de Cristian Lisandru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu nu sunt capul de afiş al vieţii mele. Rămân un personaj secundar, cu pălărie de fetru şi impermeabil de vise.

Cristian Lisandru în Pălărie de fetru, impermeabil de vise (iunie 2009)
Adăugat de Cristian Lisandru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea – simfonia vieţii

Prin întuneric, printre şoapte,
Azi te-am găsit ca pe o carte...
Tu, inimă zdrobită de dureri,
Când pentru noi iubirea a murit,
Din apă vie, tu, necontenit,
Izvor de pace iarăşi te-ai născut,
În viaţă să o luăm de la-nceput.
Sunt tot mai triste versurile vieţii,
Cerneala tot mai greu s-a risipit
Şi ghemuită stă pe coala vremii,
Dar sufletu-i mereu reînnoit.
Sunt tot mai negre literele-n carte,
Copiatorul gândurilor bate
Mai tragic peste noaptea-ntunecată.
Nimeni nu mai iubeşte, nu mai iartă...
Iubirea-şi joacă ultimele acte
E tot mai plină lumea de păcate.
Şi scena vieţii e avariată.
E tot mai plină lumea azi de ură
O simfonie fără partitură
Este iubirea... Nu mai sunt actori,
E cerul vieţii înţesat de nori...
Doar eu şi tu – cei doi protagonişti,
Am mai rămas pe scena vieţii, trişti.
Ce muzică funebră! Nu-s corişti...
Şi cei din urmă-actori se simt învinşi.
E sala goală, nu sunt spectatori,
Aplauze-s? Ori poate cad ninsori!
Spectacol trist, noi toţi jucăm un rol,
Aplaudăm, apoi timid, plecăm.
Iubire, dulce simfonie-a vieţii,
Noi ne-am trezit în pragul bătrâneţii.

poezie de Livia Mătuşa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Avem la dispoziţie câte un apus de soare pentru fiecare zi a vieţii noastre... Trebuie doar să ne facem timp pentru a privi către cer.

Cristian Lisandru (21 aprilie 2011)
Adăugat de Cristian Lisandru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondel prin toamna vieţii

Încet străbat prin toamna vieţii
De vânt aleea pustiită;
Plimbarea lor este vrăjită
De amintirea tinereţii.

Şi dacă frunza-i arămită,
Ei nu se dau pradă tristeţii;
Încet străbat prin toamna vieţii
De vânt aleea pustiită.

Ea se simte-ntinerită,
Iarbă-n roua dimineţii;
E ocrotită şi iubită
Pe drumul greu al bătrâneţii,

Ce-l străbat prin toamna vieţii...

poezie de Ioan Friciu (2016)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noi suntem un fel de spectatori ai vieţii.

citat din Marcel Iureş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prin dragoste

Prin dragoste tot ce-i amar se va îndulci,
Prin dragoste tot ce-i cupru va fi aur.
Prin dragoste toate poşircile se vor transforma în cel mai pur vin,
Prin dragoste toată durerea se va schimba în leac.
Prin dragoste cel mort va fi iar în viaţă.
Prin dragoste regele se va preschimba în sclav.

poezie clasică de Rumi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul nu ştie nimic când se naşte, când apare pe lume. Şi naşterea nu depinde de el, nu este concepută de el, ci de mama, de părinţii lui. Nou-născutul este ca o "tabula rasa". Cu timpul, în iureşul vieţii, el prinde la minte şi vrea, totuşi, să trăiască, deoarece diversitatea vieţii este interesantă şi enigmatică, în pofida faptului că ea e destul de grea, cu zile bune şi rele, cu bucurii şi nevoi, şi puţini sunt aceia care ar vrea să şi-o curme. Doar cei mai slabi de fire o abandonează înainte de vreme.

Mihai Cucereavii (9 februarie 2017)
Adăugat de Mihai Cucereavii
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cei mai mulţi dintre actori îşi petrec o mulţime de timp învăţând să fie actori. Eu nu m-am obişnuit să fac asta. Pur şi simplu stăteam în faţa unor spectatori ce aşteptau să fac ceva pentru a-i pune pe gânduri sau pe râs.

citat din David Carradine
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iată cum pasiunea pentru artă creează locuri de muncă, faimă şi bani: mai multe filme, teatre şi piese jucate egal mai mulţi scriitori, profesori, actori, regizori şi producători egal mai mulţi (tele)spectatori pentru viaţă mulţumitori, de natură iubitori şi cu cei din jur înţelegători, posibil viitori actori. Punct şi de la capăt cu un suflu nou, proaspăt!

citat din Michelle Rosenberg
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tragediile vieţii

Atâtea tragedii se-ntâmplă zilnic:
Orori, orgii şi jalnice pedepse...
Ne ducem - o povară, traiul silnic,
În circuitul vieţilor terestre.

Decizii zi de zi mai imperfecte
Creează monştrii care ne ucid.
Sunt morţi mai crude şi mai inerente...
Noi asistăm la-al vieţii genocid.

Trăim mereu coşmaruri pentru care
Plătim cu ceasul vieţii, prea devreme,
Trăim tardiv, în timpuri ireale,
Sub radicali, în funcţii şi sisteme.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ploile vieţii noastre nu trebuie să devină triste amintiri, nici tremuratul iernilor geroase sau al noroiului vieţii pe care încă îl mai trăim!

Viorel Muha (ianuarie 2009)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

În ochii tăi se-ascunde astăzi luna

Dar lasă-te cuprinsă de plăcere,
Reneagă indolenţe sau mizerii,
Suntem doar noi acum, sub pleoapa serii,
Când lumea e redusă la tăcere.

Oferă-mi dreptul de-a trăi extatic,
Dezmiardă contradicţia din mine
Şi spune-mi că-i perfect şi-i foarte bine
În tot acest scenariu dilematic.

A mai căzut o stea. Şi o dorinţă
S-a prins în păru-ţi răvăşit de doruri,
Un clovn şomer aleargă prin decoruri
Lovind malign în propria-i fiinţă.

Rămas-au încă replici nerostite,
Mai mulţi actori au emigrat spre moarte,
Noi ne ascundem iarăşi într-o carte
Şi toate-s vechi şi toate prevestite.

Am cumpărat pe-un vis un colţ de viaţă,
Va fi al nostru pentru totdeauna,
În ochii tăi se-ascunde astăzi luna,
Iar astrologi celebri ne răsfaţă.

poezie de Cristian Lisandru din Pelerini pe linia destinului (9 mai 2013)
Adăugat de Cristian Lisandru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Orice fenomen şi eveniment îşi are propria atmosferă specifică. Atmosfera creează o legătură între actori şi spectatori, adânceşte percepţia spectacolului, solicită şi trezeşte sentimentele prin care înţelegerea va fi amplificată.

citat din Michael Chekhov
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru materialişti, viaţa, ca şi întreaga lume, este materială prin însăşi natura ei, fără invocarea vreunui principiu spiritual. Ei considerau că pentru rezolvarea problemei originii vieţii este necesară observarea în natură sau reproducerea în laborator a fenomenului genezei spontane a unui organism dat, cercetându-l apoi prin toate metodele accesibile ştiinţei.

Cornelia Dorobanţu în Apariţia şi evoluţia vieţii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Piesa

călător prin singurătate
ochii curg pe geana uscată de lacrimi
uneori merg prin venele sufletului
pulsează sângele în staţii terminus
azi am fost condamnat
de nimeni ştiut, de nimeni cunoscut
pământul a cerut pământ
laurii căzuseră pe oasele calcinate
eram nebunul din cetate şi a contat
acum totul e banal şi trist
ca o piesă de teatru
fără actori sau spectatori
doar regizorul rătăcit pe ultimul rând
dar viaţa, unde a rămas...
uneori mergeam printre ani
un actor rătăcit într-o piesă neterminată
trecuse vremea,
crucile au ţipat într-o noapte şi am fugit
pe mâini se aşternuse huma
alteori vroiam să mă întorc
eram gândul în noapte
cocoşat ca un semn de întrebare aşezat aiurea
orbit de lumină, m-am afundat într-o călimară şi scriu...
când nu plâng

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa este un imens şi minunat cinema - plătim fără să vrem, fiind deopotrivă protagonişti şi spectatori ai propriului scenariu, alegând să trăim intens fiecare scena jucată sau din contră, doar participând prin forţa impulsurilor de moment.

aforism de Sorin Şomandra
Adăugat de Sorin Şomandra
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timp

Timp
aş fura din clopotul vieţii,
clipe ce dăngăne
a viaţă ce fuge,
limbi ce se bat de sufletul din noi
când fuga prin viaţă
ne risipeste prin destine
ca la final să rămânem..... goi!
Aş fura clipe vieţii
să mă bucur
de mine, de tine, de noi...
clopotele să sune a chemare,
dăngănit într-un inegalabil sincron
care să ne ofere
nepreţuitul
timp!

poezie de Georgeta Şuta
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragoste fără odihnă

Prin nea, prin ceaţă,
Cu vântu-n faţă,
În hău de umbre,
Prin neguri sumbre,
Ceas de ceas! Ceas de ceas!
Nici răgaz, nici popas!

Chinuri mai lesne
Aş suferi,
Decât aceste
Mari bucurii.
Ah, o-nclinare
Ce inimi uneşte,
Ce turburare
Nu zămisleşte!

Cum să mă rup?
Spre codru s-apuc?
Totu-n zadar!
Vieţii altar,
N-ai pace, nu
Dragoste, tu!

poezie celebră de Goethe din Poezii (1957), traducere de Maria Banuş
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!