Nimic nu opreşte, pentru cazul cînd, aşa cum autorul năzuieşte, acestei întîie serii îi vor urma altele, şi acele mărturii care au însoţit unul sau altul din momentele literare ale acestui laps de timp să fie anexate seriilor ce vor urma. Pentru că: temperament prin excelenţă subiectiv, autorul acestei cărţi vrea să vadă în culegerea aceasta de cronici literare în primul rînd o serie de mărturii ale unui cetitor, mai mult sau mai puţin în curent cu producţia literară contemporană din România.

Perpessicius în Menţiuni critice, O LĂMURIRE - prefaţa primei ediţii (1928)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ideile, în a căror clară manifestare constă orice frumuseţe (în sens obiectiv), după cum ştim, nu sunt nimic altceva decât forţele fizice, chimice şi organice ale naturii prin care se înfăptuieşte voinţa de viaţă în tot ce există. Or, aşa cum imperfecţiunea manifestării ideilor este condiţionată exclusiv de intrarea lor în funcţiile subiective ale timpului, spaţiului şi cauzalităţii, tot aşa şi claritatea mai mare sau mai mică a manifestării lor este numai un fenomen subiectiv, prezent pentru noi: iată de ce, n-ar trebui să ne mirăm că vedem această claritate, şi cu ea, frumuseţea lucrurilor din natură, asociate în primul rând cu o serie de condiţii de un gen pur subiectiv.

Paul Deussen în Elementele metafizicii (noiembrie 2008)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adevărul nu e nici ironic, nici experimental. Marile cărţi ale lumii sunt cărţi întunecate şi grave, care folosesc inclusiv ironia şi experimentul în sensul acestei seriozităţi esenţiale, acestei responsabilităţi în lipsa căreia eşti un simplu literator. Privesc cum cohorte de autori aleargă după subiecte cât mai trident "interesante". Cum au succes cărţi care sunt în mod evident inutile, care ţin un sezon, care nu spun nimic nici despre autorul lor, nici despre mine, nici despre lume.

Mircea Cărtărescu în Pururi tânăr, înfăşurat în pixeli
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

În unele cazuri, actele ratate înlocuiesc acele omina (omen în latină – cuvânt care circulă şi în limba germană, cu sensul originar de prevestire, piază, semn prevestitor), sau premoniţii ale anticilor. Şi într-adevăr, unele omina nu erau decât acte ratate, ca în cazul când cineva se împiedica sau cădea. Altele aveau totuşi caracteristicile unui eveniment obiectiv, nu pe acelea ale unui act subiectiv. Însă este greu de deosebit dacă un eveniment dat aparţine uneia sau alteia din aceste categorii. Adesea actul îşi pune masca unei întâmplări pasive.

Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne dăm seama, când avem curajul să privim lucrurile în faţă, că suntem nişte fiinţe îngrozitor de singure şi izolate. În urma acestei constatări lucide, mai mult sau mai puţin conştiente, încercăm să fugim, să scăpăm fiindcă nu ştim ce anume s-ar putea ascunde dincolo sau în spatele acestei singurătăţi. Înspăimântaţi, căutăm să ne refugiem în diverse activităţi, distracţii religioase sau de altă natură.

Krishnamurti în Eliberarea de Cunoscut
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa este o călătorie de cincizeci, şaizeci sau o sută de ani. Cei ce se întâlnesc la începutul acestei călătorii să nu se mai despartă, pentru că drumul în doi e mai uşor şi pentru că întotdeauna vor avea nevoie unul de altul.

citat din G.M. Vlădescu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Operele literare de valoare sunt cu cel puţin un cap deasupra celorlalte. Să nu se teamă, aşadar, scriitorii cu veleităţi literare, că nu vor fi remarcaţi în puzderia de scriitori din jurul său.

aforism de Cornel Stelian Popa (21 aprilie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Orice om are înlăuntrul său harul iubirii; el trebuie să iubească şi trăieşte pentru această raţiune. Dar ţinta iubirii sale diferă: unul iubeşte aurul, altul ştiinţa, unul arta, un altul plăcerile, un altul, şi pe acela îl plâng cel mai mult, se iubeşte pe sine. Dar câţi rămân care să iubească semenii? Şi acestui mic număr de aleşi ce le rămâne de iubit? Oamenii care nu-i vor iubi şi nici măcar înţelege vreodată. Ei se vor zbate mult timp în gol, căutând o inimă în care să-şi verse preaplinul lăuntrului lor. Nu o vor afla; unora li se vor frânge inima; se vor stinge tânjind; alţii se vor retrage în sinea lor ca mine.

citat celebru din Iulia Hasdeu
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cerul îşi întinde aripile

Se sprijină unul pe celălalt.
E ca şi cum n-ar exista altă lume.
Ei îşi şoptesc unul celuilalt secretele.
Cuvinte frumoase pentru dragostea eternă.
În visele lor, se văd unul pe altul.
Din nou şi din nou, ei fug de realitate.
Ei visează la un astfel de loc.
În cazul în care se au doar unul pe altul,
Vor construi propriul lor castel,
Sperând că vor trăi împreună pentru totdeauna.

poezie de Eugenia Calancea (27 iunie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Conştient sau inconştient, oamenii fac sacrificii, de un fel sau altul. Din nefericire, cei mai mulţi sacrifică sănătatea, familia, religia sau alte valori, pentru a câştiga plăcerile trecătoare ale bogăţiei, ale puterii sau ale renumelui.

autor necunoscut/anonim
Adăugat de Lidia Reste
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ofiţerul: Stimate domn! Omul acela are nevoie de protecţie socială!
Autorul: Serios? Pentru aceasta l-aţi închis în dulap?
Ofiţerul: Se vede că nu credeţi în instituţiile fundamentale ale statului!
Autorul: Ba cred. (Citeşte din foile sale, mecanic.) Statul este un castel fragil, construit din cărţi de vizită. Păzit atent de oameni cu gândire rectilinie şi uniformă. Oamenii statului poartă şepci de diferite mărimi, în funcţie de circumferinţa inteligenţei lor.

replici din piesa de teatru Herghelia albastră (Forţa imaginaţiei), scenariu de Valeriu Butulescu (2010)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce să facă americanii ca să intre în corespondenţă cu Marte? Să sape o gaură în Pământ, cari să răspundă în cealaltă parte a planetei. Bine'nţeles, gaura aceasta va trebui să aibă un diametru de câţiva kilometri; autorul T. C. M. nu ne spune dacă e bine sau nu, ca acea gaură să răzbată într'un ocean. Însă când Pământul s'ar afla între Soare şi între Marte, adică atunci când planeta cea roşie va fi în opoziţiune, marţienii vor observa cu mirare că Pământul e găurit şi vor vedea prin el lumina soarelui. Noi astupăm gaura; nu se mai vede nimic; o destupăm, iar lumină... Semnale deci şi marţienii vor admite existenţa noastră. Astfel vom începe să ne trimitem salutări cordiale. Tot aşa am putea să facem şi pentru Lună, că poate din întâmplare are şi ea locuitori. Autorul, sfârşind comunicarea sa, regretă că nu poate să-şi trimită portretul. Păcat, poate că mutra îi era mai impozantă decât teoria. Inventaţi, dacă sunteţi în stare, o idee mai genială.

Victor Anestin în revista "Orion" (1910)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unul din lucrurile importante de ştiut în poker este că oamenii buni vor sta să piardă mai mult decât vor sta să câştige. Acesta este procentul cel mai important de ştiut. Dacă unii jucători pierd, sunt dispuşi să piardă totul. În cazul în care vor câştiga, aceştia se vor mulţumi de obicei cu suficient pentru a plăti pentru cină sau consumaţie. Cei mai buni jucători ştiu asta.

citat din Puggy Pearson
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Calităţile înnăscute ale îngerilor se văd din copilăria lor. În primul rând ei nu se tem de neadevăr, de falsitate, nu se îngrijorează cu privire la ce le vor spune oamenii sau la ce vor pierde în viaţă. Pentru ei, adevărul este viaţa lor, ei respiră adevăr şi nimic altceva nu contează pentru ei.

citat din Shri Mataji Nirmala Devi
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din veşnicie Dumnezeu cunoştea toate lucrurile pe care avea să le creeze. El nu le cunoştea pentru că le-a creat ci mai degrabă invers. Dumnezeu mai întâi a cunoscut lucrurile creaţiei, deşi ele au venit în existenţă doar în timp. Speciile lucrurilor create îşi au ideile în Dumnezeu, şi, Dumnezeu, din veşnicie, a văzut în Sine"ca reflecţii posibile ale Sinelui"lucrurile pe care le putea crea şi voia să le creeze. Le cunoştea înaintea creaţiei, aşa cum sunt în El, ca Exemplare, dar le-a făcut aşa cum există, adică reflecţii exterioare şi finite ale esenţei sale divine. În virtutea acestui act etern de cunoaştere, de viziune, pentru care nimic nu este trecut sau viitor, Dumnezeu vede, pre-vede, chiar actele libere ale oamenilor, cunoscând dinainte de exemplu "ce ar trebui să cerem de la El şi când","pe cine ar trebui să asculte sau nu, şi în ce privinţă."

citat din Sfântul Augustin
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cât despre cei şapte tineri membri ai echipajului şi familiile acestora, casele lor, sau după caz, blocurile în care îşi aveau apartamentele, vor fi în permanenţă supravegheate de grupuri de jandarmi, gardieni publici şi poliţişti, care vor avea grijă să menţină la distanţă mulţimea curioasă. În plus, directorul le propuse celor şapte tineri să accepte fiecare să fie însoţiţi în afara Institutului de o gardă personală de corp, formată din cel puţin câte doi body-guarzi. La auzul acestei propuneri, cei şapte se strâmbară a nemulţumire şi nu întârziară în a-şi exprima gândurile potrivnice. În final, căzură de acord şi asupra acestui subiect, iar cei şapte tineri, mai cu sau fără voia lor, acceptară totuşi ca în afara Institutului, când nu vor fi la ei acasă, ci prin oraş sau în orice altă parte, să fie însoţiţi de cel puţin câte doi body-guarzi, fiecare membru al echipajului.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu cât se înmulţesc problemele tale personale, ai mai puţin timp şi răbdare pentru ale altora. Cred că acesta e unul din motivele pentru care oamenii ies sau sunt scoşi la pensie.

citat din Beatrice Vaisman (2 ianuarie 2021)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu este nimic întâmplător. Noi ne naştem cu toate datele vieţii noastre şi nu numai cu cele ale acestei vieţi ci şi cu cele ale vieţii care va urma după ea, până la sfârşitul corecţiei sufletului nostru.

Michael Laitman în O mie de sfaturi pentru viaţă
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înainte de a părăsi această lume, aş vrea să împărtăşesc celor ce vor rămâne mai departe pe pământ, în condiţii tot mai puţin prielnice naturii umane, un adevăr la care am ajuns târziu, şi pe care nu-l pot păstra numai pentru mine. Aş vrea ca rândurile ce urmează să fie unele dintre cele mai convingătoare din câte am scris. Să spun ceea ce am de spus, ca şi cum aş vorbi despre unul din leacurile posibile ale cancerului. Dealtfel, despre cancer va fi vorba, un cancer al sufletului, şi despre posibila-i tămăduire.

Geo Bogza în Un paradis regăsit, Ca să fii om întreg
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Phantasma de luxe

La început puţin, apoi din ce în ce mai mult, se-aşază praful
pe noi. La început se-aseamănă cu puful fin de pe aripile
fluturilor. Apoi e ca noaptea desenată de un copil din amestec
de alb şi negru. Şi din ce în ce mai puţin alb şi tot mai mică luna.

Odată cu praful, se-aşterne liniştea. La început puţină, chiar
mai mică decît pauzele dintre cuvinte, apoi se-adună
ca în momentele în care discul s-a terminat şi nu-ţi dai seama.
La un moment dat liniştea devine violentă şi-ajunge
să ne curgă sînge din urechi.

Pe rînd mamele, taţii, prietenii, copiii ne spală de praf şi de linişte.
Mai întîi mai des, după aceea din ce în ce mai rar, pînă praful
devine gros şi liniştea o atmosferă în care ne abţinem să respirăm.
Ca să n-o tulburăm.

La început praful e uşor, dar într-un tîrziu e povara de sub care
nu ne mai ridicăm. Iar liniştea noastră se uneşte cu liniştea altora
şi formează un fel de cîntec. Îl aud doar cei legaţi prin jurămîntul
tăcerii.

La început mai mult, apoi din ce în ce mai puţin, iubirea se depune
în noi. E moale, e pufoasă şi atît de plăcută, la fel ca o plapumă
din lumină blîndă în septembrie. Şi cînd praful şi liniştea ne-au acoperit
complet, lăsăm plapuma să acopere locul gol de la masă.

La început am fost eu şi tu. La început mai mult eu, apoi mai mult
tu, pînă cînd praful şi liniştea şi iubirea ta m-au învăluit. Şi simt
cum fiecare cuvînt al tău se opreşte în mine, ca într-o poveste
care se tace pe sine pînă inima stă şi-aşteaptă trupul să mişte
ca un clopot.

Într-un tîrziu, praful meu, liniştea şi iubirea se vor aşeza pe tine
asemenea zăpezii ce se-aşterne lent, ca o singurătate cu care începi
să te obişnuieşti. Şi ţi se face frig, tot mai frig, la început cît o noapte
fără nimeni, apoi din ce în ce mai multe, pînă cînd vei striga. Atunci
mi se va opri sîngerarea din urechi şi te voi auzi.

Voi auzi şi voi striga şi eu, voi striga atît de tare încît vor dispărea
şi praful şi liniştea şi iubirea şi va rămîne doar adevărul:
doi oameni cărora oasele le vor fi prea mari pentru carne, moartea
insuficient de neagră şi-adîncă să ne ascundă şi chiar şi cerul va fi
prea mic să ne fie cearşaf pentru dragoste.

poezie de Leonard Ancuţa (septembrie 2010)
Adăugat de Leonard Ancuţa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am călătorit pentru prima dată în afara Spaniei datorită acestei profesii (de jurnalist) şi, mai ales, am învăţat elementele fundamentale ale scrisului: "Cum să fii eficace? Cum să rezumi? Ce este important şi ce este secundar? Şi viteza!" În presă, nimic nu poate aştepta. Datorită acestei activităţi, am devenit rapidă.

citat din Care Santos
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!