Scrisoare

... Şi tot aşa pe înserate cum e acum – ţi-aduci aminte?
Stam amândoi, acum e anul... noi amândoi! ce dulce-mi sună
În gând când le aud... ce dragă îmbrăţişare de cuvinte!
E-atâta cântec într-o vorbă când ştie gândul să şi-o spună...

Noi amândoi... închide ochii când vei ajunge-aici şi-ascultă
Noi amândoi – acum e anul. – Ce dulce lacrimă şi multă
Închide gândului cărarea când vreau anume să-mi socot
Ce-s eu în aste două vorbe în care singur tu eşti tot...

poezie celebră de Elena Farago din Versuri (1906)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugăminte

Mai ia-mă 'n poală, mamă dragă,
Că-i noapte-acum de tot,
Şi-aşa-i de lung şi larg iatacul –
Mi-e somn de nu mai pot.

Să-mi cânţi şi cântecul de-aseară,
Să-mi spui şi basme-apoi
Cu smei, să ne sbârlim iar, mamă,
De frică amândoi.

Şi când mi s-or închide ochii
Uşor tu să mă pui
În pat cum faci când stând plecată
Zici: puiul mamei, puiu!

poezie celebră de Carmen Sylva din Cântece şi sonete
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doi fraţi cuminţi

Noi suntem doi fraţi, în casă
Şi nu ne certăm deloc,
Şi suntem tăcuţi la masă,
Şi cuminţi în orice loc.

Avem hamuri, cerc şi minge,
Când pe-afară ne jucăm,
Iar când plouă, ori când ninge,
Liniştiţi în casă stăm.

Şi cu jucării frumoase
Ne jucăm tot amândoi,
Pe când mama nostră coase,
Ori citeşte, lângă noi.

Mama noastră ne vorbeşte
Şi ne mângâie duios,
Iară seara ne citeşte
Ori ne spune-un basm frumos.

Şi ne-nvaţă lucruri multe,
Şi frumoase, stând cu noi,
Şi îi place să ne-asculte
Când vorbim noi amândoi...

Şi în gândul nostru-ntruna
Auzim povaţa ei:
- Fiţi cuminţi întotdeauna
Şi fiţi buni, copiii mei!...

poezie pentru copii de Elena Farago
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ti-aduci aminte?

Ţi-aduci aminte Bădie Mihai
Când prin păduri cutreieram?
Pe-atunci tu versuri nu scriai
Căci amândoi copii eram.

Când păsări se-odihneau pe ram
Cântând încet, adormitor,
Şi fericiţi noi ne scăldam
În apa recelui izvor?

Când stele pe cer răsăreau
Fiind lungă calea la ele
Şi printre nuferi se oglindeau
În lacul viselor tale?

S-au dus acele vremuri, Bădie,
Şi totul acum-i schimbat,
Dar nimeni să plângă nu ştie
La rădăcina teiului sfânt.

Doar codrii bătrâni şi izvorul
În care lacrimile toate se strâng
Sunt trişti acum şi-ţi duc dorul,
Iar teii cu flori galbene plâng.

poezie de Marian Galoiu
Adăugat de Mona Dinici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Divorţ în stil românesc

După atâţia ani de căsnicie,
Acum, că amândoi ne pensionăm,
Nici vorbă despre ură, duşmănie,
De-acord căzurăm ca să divorţăm,

Şi nu că ar fi fost nepotrivire
De caracter, ea grasă, io schilod,
Ci chiar ne potrivim, dintr-o privire
Suntem făcuţi pe-acelaşi calapod,

Că eu sunt fumător... şi ea fumează,
Eu sting atunci când beau, ea bea cu foc,
La poker eu trişez, şi ea trişează,
Cum dracu' de-am avut aşa noroc?!

Iar când ne-ncăierăm, o iau la moacă,
Dar eu nicicând la faţă nu am dat,
De păr o iau doar când nu vrea să tacă
Şi-o-njur de mă-sa, fi'nd manierat,

Aşa că amândoi am hotărât,
După o viaţă plină de capricii,
Să divorţăm, că ne şade urât
S-avem un partener cu-atâtea de vicii.

poezie satirică de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chemarea vechilor porunci

Azi, te invit prin amintiri s-asculţi
un freamăt ce se-aude şi acum
pe ţărmul cu acelaşi vechi parfum:
al tău, al meu şi-al paşilor desculţi.

Închide ochii! Simţi? – eram doar noi,
călcând pe fire-ncinse de nisip,
cu fericirea-n suflet şi pe chip,
încrezători în viaţă, amândoi.

Aveam o strălucire în priviri
şi-o mângâiere-n fiecare gând
ce devenea un val de mare blând
pe trupul aşteptatei regăsiri.

Deschide ochii-acum şi spune-mi: tu,
auzi chemarea vechilor porunci
când simţi parfumul verii de atunci?
Îţi văd sclipirea-n ochi, nu spune "Nu!".

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acasă

mă întorc azi acasă
cu sufletul brăzdat de idei
tu stăteai la fereastră, într-o gară de doi
citeai o carte, despre noi, amândoi
eram bătrânul sau gara dintre noi
curgeau sentimente şi vise
fugeai pe alei
ochii curgeau în neştire
când plecai, amândoi
plecam, părăseam prieteni, munţi
în căutarea de doi
tu treceai, eu plecam
mă chemai, eu treceam
acasă nu'i nimeni acum
doar gânduri se frâng pe un geam
uitat deschis între noi
păşesc spre un nou început
pe picioare de lut

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te vreau acum

Cum fosforul luminiscent pe negrul drum
Să nu mă pierd pe căi nevrut greşite,
Cum orb sub pleoape are sclipiri nădăjduite,
Te vreau acum, acum, acum.

Secătuit de-arşiţă pân' la scrum,
Într-un deşert din mine, caut tau de munte
Şi nicio oază nu-mi ajunge chiar de-s multe...
Te vreau acum, acum, acum.

Când singur, dacă sunt, nu sunt nicicum,
Doar ochi de sticlă-n translucid îi pierd
Tot căutând un ultim de dezmierd...
Te vreau acum, acum, acum.

Când şi-aeru-n cuvinte mi-l sugrum
Din piept ce mi se-opreşte când te văd,
Mi-eşti laţul retezat scăpat de eşafod...
Te vreau acum, acum, acum.

Şi-am încă gust de lume să o îndrum,
În juru-mi să mi-o fac inel, corolă,
Să-ţi fiu cadoul de polen, nectar... O benevolă
Te vreau acum, acum, acum.

Te vreau, căci cred că de pleci oarecum,
Aş fi cum trenul într-o gară fără şine;
Prelung şi gol, stând cu biletu-n mână cu tăiate vine...
Te vreau acum, acum, acum.

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (10 iulie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

ţipătul umbrei

am târât după mine invidii
am furat şi sechestrat sentimente
am ucis din priviri
câteodată am şi iubit
când mi-am adus aminte de mine
Dumnezeu a lăcrimat

acum stăm amândoi între două drumuri
şi ne privim...

poezie de Teodor Dume din Timpul devoratorul de umbre
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

eu sunt litera
tu eşti tăcerea
amândoi formăm necuvântul

tu eşti aerul
eu sunt adierea
amândoi formăm vântul

tu eşti prima rândunică
eu zborul
amândoi formăm primăvara

eu sunt pământul
tu roua ierbii
împreună mormântul

poezie de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne şterge apa din oglinzi

Stimată doamnă, amândoi
Privim oglinzile din noi
În care ape flutur' vag
Când amintiri adie trist
Ca un refren uitat de Liszt
Dintr-un regat de inocenţă
Ajuns la ultima scdenţă
Şi-n care nu mai suntem noi
Copiii blonzi, căci amândoi
Am tot plătit la vămi întruna
Şi-apoi ne-a despărţit furtuna
Cu dune de nisip şi sare
Şi-şi duce crucea fiecare
Lăsând în urmă urme, urme
În care noaptea vin să scurme
Străini ce seamănă cu noi;

De-aceea doamnă, amândoi
Cu ochii plânşi şi suferinzi
Ne şterge apa din oglinzi
Cum valul mării lent nisipul
Când bate vântul şi disipu-l

poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

O lacrimă

Nu e nimic o lacrimă acum,
a înfrunzit iubirea-n amândoi,
în plină iarnă, teii au parfum
şi prin zăpadă fluturi zboară-n roi.

Nu e nimic o lacrimă acum,
s-a rătăcit cândva prin elegii,
la polul nord prin gheaţă-şi sapă drum
un peştişor cu solzii argintii.

Nu e nimic o lacrimă acum,
a îngheţat demult în amintiri,
cu flori au năvălit copaci duium
să binecuvânteze azi doi miri.

Nu e nimic o lacrimă acum,
în zbor cuceritor de alte punţi
dezastru-nzăpezirii mi-l asum
cu strigătul cascadelor din munţi.

poezie de Adina Velcea (28 ianuarie 2018)
Adăugat de Adina V
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai dulce e atunci când haina pe amândoi i-adăposteşte şi când povestea de iubire prin două guri se povesteşte.

citat din Asclepiades
Adăugat de Adriana Pleşca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atunci când un tată dăruieşte fiului său, amândoi râd; atunci când un fiu dăruieşte tatălui sau, amândoi plâng.

citat celebru din William Shakespeare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să ai credinţă

Ajunsă la răscruce de drum
Nu am cuvinte ca să-ti spun
Oprită in timp si privesc
Ce greu îmi este s-o pornesc
Din nou să apuc pe un alt drum
Acum la tine repede am venit
Nu-mi pare că ne-am despărţit
Să cred in soartă si destin
Să cred in lucrul cel divin
Timpul a trecut nu ne-am văzut
Si trece timpul peste noi
Nu vom mai fi iar amândoi
Aştept să treacă anul tău
Nu mai aştept că n-ai sa vii
Si amândoi nu vom mai fii
Imi iau la revedere dar mi am luat
Să mi cer iertare ştiu că m ai iertat
Să ti spun îmi este tare greu
Tu ştii că mi ai răspuns in visul meu
Rămâne doar un singur sigur trac
Cu mine si cu gândul să mă împac
Si la plecare ti spun ca şi mereu
Ai făcut parte din destinul meu
Imi spun si mie si celor ce am pierdut
Să avem credinţă s o luam de l an ceput
Caci zilele nu ni le poate nimeni lua
Doar bunul Dumnezeu in credinţa sa

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am plâns aceeaşi lacrimă amândoi...

Tu ai plecat, dar eşti aici cu mine,
Să-ndeplinim destinului cuvânt...
În rostul scris al legilor divine
Nu poţi desprinde cerul de pământ.

Ne-a fost sortită o singură lumină,
Un singur cer, un soare şi-un pământ,
Un singur Eden ne va fi grădină
Şi viaţă doar un singur legământ.

Am fost legaţi de-o singură chemare,
Un singur rost şi-un singur adevăr.
Cum poate trece timpul în uitare,
Când am crescut aceleaşi flori de măr?

Acelaşi gând l-am prefăcut în şoapte,
Acelaşi dor iubirea ne-a cuprins,
Am străbătut aceeaşi zi şi noapte
Şi-aceleaşi timpuri tâmplele ne-au nins.

Acelaşi vis l-am rătăcit prin stele,
Cu-acelaşi pas am străbătut nevoi,
În zilele cu nor şi clipe grele
Am plâns aceeaşi lacrimă amândoi.

poezie de Marin Bunget
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Păream inocenţi

Foşneam amândoi precum pomul sărut,
Cu buzele, frunze timide,
Prea umede parcă în vântul tăcut,
Ce suflă şi-n braţe cuprinde

Păream inocenţi, neatinşi de nimic,
Doar tremur, dorinţă intensă,
Un pic ruşinaţi... dar obraznici un pic,
Şi-o dragoste mare, imensă

Să nu mă întrebi nici de ce şi nici cum,
A fost de ajuns o privire,
A fost un atunci ce a dus la acum,
O mare, nespusă, iubire

Şi chiar dacă pare că mult a trecut,
Atingerea noastră mai ştie,
Aminte aduce de tot ce-am avut
Şi parcă din nou ne îmbie

Foşnim amândoi, aplecaţi peste vremi,
Cu gândul la ziua de mâine,
Tu ştii c-am să vin iar eu ştiu că mă chemi,
Să merg spre apus lângă tine

poezie de Adi Conţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Impuls

oglindirea în ochii tăi nu e un atu

mai mult decât ochi vedem
nespusele noastre confesiuni
îmbătrânite secrete
stau aruncate ca nişte rufe
nespălate de vreme
şi eu nu vreau să văd asta
când te privesc
nu nu

Când ne privim vreau să
cădem amândoi
cu tulpinile rupte
pe pământul ăsta negru şi
ud să numărăm ondulaţiile
petalelor oglindite
în ochii noştri

să ascultăm universul
pulsând în retine

poezie de Elena Hasnaş din Să nu citeşti asta
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea este ca un joc de cărţi, care se joacă doar în doi. Deosebirea este că, nu poate exista un singur câştigător: pierd amândoi sau câştigă amândoi!

Iulia Mirancea (31 octombrie 2012)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amintiri din totdeauna

Poetul
închide
circuitul
lui
Dumnezeu
în natură

Nici
un
înger
nu-i
mai
sperie
singurătatea

Singur
ca
anul
acesta

Ca
anul
trecut

Şi
ca
de
când
este

N-a
fost
niciodată

poezie de Costel Zăgan din Poeme infracţionale (15 iunie 1995)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

În vremea când se formau ca mărgăritarele în sufletul lui neasemuitele poezii, a cunoscut pe Creangă. Deodată s-au legat buni prieteni. Amândoi au petrecut multe nopţi în colţurile retrase ale vechii cetăţi ale Moldovei.
Aici, pe băncile de brad, în amurguri dulci stăteau amândoi la sfat.

Mihail Sadoveanu în Doi mari prieteni: Eminescu şi Creangă
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!