Dacă nu ne întorceam spre Occident, nu ne apunea soarele atât de repede.

aforism de Grujo Lero, traducere de Goran Mrakic
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă timpul înseamnă bani, de ce nu îl păstraţi la bancă?

aforism de Grujo Lero, traducere de Dan Costinaş
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce vă aşteptaţi ca politicienii să fie cinstiţi, dacă ştiţi că politica este o târfă?

aforism de Grujo Lero, traducere de Goran Mrakic
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă familia reprezintă celula de bază a societăţii, atunci căsătoria este carcera.

aforism de Grujo Lero, traducere de Goran Mrakic
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Romeo măsura timpul după calendarul Julietei.

aforism de Grujo Lero, traducere de Goran Mrakic
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marea criză economică i-a afectat pe cei mici.

aforism de Grujo Lero, traducere de Goran Mrakic
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inima e cel mai bun prieten al omului. Îl trădează o singură dată.

aforism de Grujo Lero, traducere de Goran Mrakic
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ascultător: În aceste vremuri grele pentru România, este recomandabil să ne întoarcem cu faţa spre Occident?
Radio Ereven: Nu, în niciun caz! Dacă v-aţi întoarce cu faţa spre Occident, fundurile voastre ar străluci spre Turcia care abia atât aşteaptă.

replici din Radio Erevan
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toţi suntem frustraţi şi supăraţi, mai ales în tinereţe. Devenim fericiţi atât de repede, nebuni atât de repede, şi totul pur şi simplu curge atât de repede.

citat din Taissa Farmiga
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Incendiu la duminica cea repede

Cât de repede ne naştem
cât de repede e luni
cât de repede suntem tineri
cât de repede nebuni
cât de repede iubim
cât de repede e marţi
cât de repede rămânem singuri
cât de repede bărbaţi
cât de repede e ura
cât de repede e miercuri
cât de repede suntem Bacovia
cât de repede nu-s ce(r)curi
....................................
Cât de repede îngerul ajunge şchiop
cât de repede paradisu-i un jug
cât de repede e sâmbătă
O şi cât de repede
arde
Doamne
acest
rug

poezie de Costel Zăgan din Poeme de-aprins noaptea (31 august 1979)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prea repede

Zboară clipele-n vânt una câte una,
La rând, pierzându-se-n uitate zări,
Prea repede la asfinţit răsare luna,
Prea-n grabă apune soarele în mări.

Prea repede s-a risipit copilăria,
Iar tinereţea parcă a trecut acum,
Prea lungă-i, Doamne, veşnicia,
Pentru o viaţă ce trece ca un fum.

Prea repede trec zilele cu soare,
Iar nopţile albastre nu-mi ajung,
Prea scurtă mi se pare bucuria,
Pentr-un infern atât de lung.

poezie de Paul Aelenei din Iarna Cuvântului (2018)
Adăugat de Diana Iordachescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pier repede muştele: repede se înmulţesc şi repede mor. Oamenii se prăsesc ceva mai greu, dar în vreme de război ei pier tot atât de repede şi tot atât de uşor ca muştele, iar în unele împrejurări chiar mai uşor, chiar mai repede.

Zaharia Stancu în Şatra
Adăugat de scofieldutza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Baciul (reglează obiectivul telescopului): E bine dacă merg spre Occident. Acolo-i iarbă grasă...
Safta: Şi măgarii?
Romică (aruncă o privire spre monitor): Ca de obicei, măgarii sunt în frunte. Au funcţii de conducere...

replici din piesa de teatru Oile Domnului (Satul electronic), scenariu de Valeriu Butulescu (2001)
Adăugat de A. Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Umblă câinii cu covrigi în coadă în Occident?

Iată un avertisment:
Dacă crezi că-n Occident
Câinii au covrigi în coadă,
Lume, dragă, eşti năroadă.

epigramă de George Budoi din Mâncarea în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire, Covrigi (18 octombrie 2021)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primele încercări teoretice de a descrie şi explica universul conţineau ideea că evenimentele şi fenomenele naturale erau controlate de spirite cu emoţii umane, care acţionau într-o manieră foarte umană şi imprevizibilă. Aceste spirite locuiau în lucrurile naturale, cum sunt râurile şi munţii, inclusiv pe corpurile cereşti, cum sunt Soarele şi Luna. Ele trebuiau îmbunate şi trebuia cerută bunăvoinţa lor pentru a se asigura fertilitatea solului şi trecerea anotimpurilor. Treptat însă trebuie să se fi observat că existau anumite regularităţi: soarele răsărea întotdeauna la est şi apunea la vest, indiferent dacă se făceau sacrificii zeului Soare. În plus, soarele, luna şi planetele urmau pe cer traiectorii precise, care puteau fi prezise cu o precizie considerabilă. Soarele şi Luna puteau încă să fie zei, care ascultau de legi stricte, aparent fără excepţii, dacă nu se ţine cont de poveşti de felul celei în care Iosua a oprit Soarele.

Stephen Hawking în Scurtă istorie a timpului – de la Big Bang la găurile negre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cădeau frunzele prea grele de aur pentru istovul crengilor. Apunea soarele, prea greu de lumină pentru creanga zării.

Ionel Teodoreanu în Uliţa copilăriei
Adăugat de Andreea Bianca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tinerii cu studii

Ofensa este mult prea clară,
Guvernul e incompetent...
Servicii, dacă n-au în ţară,
Se năpustesc spre Occident!

epigramă de Mircea Ursei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înălţimi

da te-am iubit
în acele timpuri imemoriale
în care amândoi eram făpturi
de aer şi de tăcere
săream de pe un munte pe altul
cu paşi elastici şi hotărâţi
ne sprijineam de brazi şi de nori
alergând alergând
lumea era diafană şi fără de pată
niciun ochi nu ne suliţa cu reproş
soarele apunea mai des pe atunci
şi umbrele ni se alungeau subţiate
până dincolo de zenit
căutând un gheţar pe care să poposească
acolo e steaua polară îmi arătai
înălţându-ţi braţul spre noapte
iar eu te priveam
plângând plângând
vom mai fi vreodată atât de fericiţi
ca acum
când nu avem nimic
decât întunericul
şi liniştea de granit?

poezie de Maria Daniela Goea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soarele ce nu apune

La inceput n-a fost nimic,
O bezna nedescrisa
La inceput n-a fost nimic,
Poate doar suferinta.

Si totusi din nimic a aparut o stea
Soarele etern ce nu apunea
Eu il rugam tot timpul
El nu ma asculta
Si ma simteam nebun,
Orbit de umbra sa.

Si poate mai tarziu
Cand tu ma vei vedea
Voi avea puterea de a te saruta.

poezie de Andreas Dorobanţu
Adăugat de Andreas Dorobanţu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apunea soarele, cupolele străluceau, din poalele colinei oraşul se întindea cât vedeai cu ochii, adia un vânt proaspăt. Am stat, sprijiniţi unul de celălalt şi, deodată, îmbrătişându-ne, am jurat în faţa întregii Moscove să ne jertfim viaţa pentru cauza pe care am ales-o.

Alexandr Ivanovici Gherţen în Amintiri şi cugetări
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Au mers la cabana din pădure fără să scoată o vorbă. Când au ajuns, soarele apunea, aprinzând chiparoşii de pe malul lacului. Percy mergea în faţă. A deschis uşa cu o cheie care ruginea în praful unui ghiveci în care Mary plantase cândva muşcate.

Leila Meacham în Trandafiri
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!