Portret

Deci versul meu legat în largi turbane
De lănci zbârlit, ca ţeasta unei cegi,
Cu albele-i prăpăstii şi capcane
De munte-opioman, nu-l înţelegi!

L-am scris, e drept, când ochii mei văzură
Rusalca unui iezer scandinav,
Eşti însă: ritm, vigoare şi măsură,
Suavii Francii duhul tău e sclav.

Încât, înadunate, calme linii
Încerc să prind filonul scump, nativ,
Privirea grea ce delegai grădinii
Şi chipul tău în noapte, sub masiv.

Era leirea sutei optsprezece
Cu-abia gânditul arc al buzei tors,
Cu genele străvechi în care zace
Un codru-adânc de farmec dureros.

Din goarne palide, târzii, cocoşul
Herald al lepădării a sunat;
Frunzişul desei nopţi căzu sub roşul
De suliţi... chipul tău e desenat.

poezie celebră de Ion Barbu
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Portret

Deci versul meu legat în largi turbane
De lănci zbârlit, ca ţeasta unei cegi,
Cu albele-i prăpăstii şi capcane
De munte-opioman, nu-l înţelegi!

L-am scris, e drept, când ochii mei văzură
Rusalca unui iezer scandinav,
Eşti însă: ritm, vigoare şi măsură,
Suavii Francii duhul tău e sclav.

Încât, înadunate, calme linii
Încerc să prind filonul scump, nativ,
Privirea grea ce delegai grădinii
Şi chipul tău în noapte, sub masiv.

Era leirea sutei optsprezece
Cu-abia gânditul arc al buzei tors,
Cu genele străvechi în care zace
Un codru-adânc de farmec dureros.

Din goarne palide, târzii, cocoşul
Herald al lepădării a sunat ;
Frunzişul desei nopţi căzu sub roşul
De suliţi... chipul tău e desenat.

poezie celebră de Ion Barbu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chipul tău iubito

Chipul tău iubito alb ca neaua
Care se aşterne pe pământ.
El este steaua,
Care ne-a călăuzit pe drumul sfânt.

Chipul tău bălai ca fulgul
Care se topeşte în palma ta.
El este rugul care încălzeşte
O inimă rece şi grea.

Mă închin ca la o icoană
A Sfintei pururea Marii.
Chipul tau e alb ca laptele de mamă
Şi dulce ca strugurii din vii.

O să-l pictez în sufletul meu,
O să-l port mereu în gând.
El e ca o piesă de muzeu,
Care o adimir zîmbind.

poezie de Vladimir Potlog (16 ianuarie 2020)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chipul tău

Chipul tău, vişin în floare,
Curcubeu de-alint şi dor,
Patimă şi provocare,
Nebunie sau amor.

Chipul tău, albă petală,
Orizont... abia sfinţit
De o veşnicie goală
Şi un cinic... infinit.

Chipul tău... exuberanţă,
Îndrăzneală şi plăcere,
Pasiune sau speranţă,
Enigmatică... tăcere.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu poţi!

Nu poţi amintirea oricum, s-o arunci,
Nici vorbele tale, nici clipa de-atunci,
Nici lacrima grea pe chipul tău plâns,
Nici braţele tale cu care m-ai strâns!

Nimic din ce-a fost rămase în mine,
Pe care destinul le leagă de tine.
De-aceea alerg prin timp înapoi,
Cu tot ce înseamnă o lume din noi.

Şi întind al meu braţ, încerc să te prind,
Aievea de-ai fi, să nu mă desprind,
Imagine dulce te-apropie-ncet,
Pe drumul de seară cu-amurg violet.

Când gândul mă-aleargă pe-ntinderi de ape,
Iar chipul tău galeş se-aşază pe pleoape.

sonet de Petre Gigea-Gorun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chipul tău
Chipul tău perlaceu
mă răpeşte ca petale
mare
a unui trandafir
candid
şi surâsul tău
dulce şi cald
mă înseninează
ca parfumul pajistilor
pimăvara

Gabriela Gârlonţa în Gabriela Gârlonţa, POEZII ÎN ALB-NEGRU/ SCHWARZWEISSGEDICHTE, IMAGO,SIBIU,2002,p.7
Adăugat de Gabriela Gârlonţa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar ochii

Eu am rămas printre destine pendulând
Iar versul mi s-a stins în negura de şoapte,
Doar ochii mei încă veghează suspinând,
S-apară chipul tău frumos în miez de noapte.

Încerc să te întrezăresc doar printre amintiri
Şi prin cenuşa visurilor noastre spulberate,
Prin disperarea şi furtuna unor mari iubiri,
Neverosimile iluzii şi-amăgiri deşarte.

Voi rătăci mereu printre destine pătimind
Şi graiul meu va amuţi curând în lumea fără şoapte,
Doar ochii mei vor sta de veghe strălucind,
Ca ochii de argint ai prădătorilor din noapte.

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un inger cu chip de om

Te privesc... da!
Te simt şi eşti adevărat.
Însă privirea ţi-e atât de tulbure
Încât pare înecată-n lacrimi.
Buzele tale, vinete de mort,
Par a fi îngheţate
De răsuflul unei pasiuni pierdute,
Iar vocea ta amară
Este adormită în armonia
Cântecului îngerilor.
Mâna mea firavă
Îţi mângâie uşor chipul,
Parcă de teamă să nu se spargă
Şi să nu-l mai zăresc.
Trupul tău subţire
Mai are puţin şi se frânge
Din mijlocul tras ca prin inel.
Şi totuşi pari atât de puternic
Ca şi cum ai fi
Un înger cu chipul unui om.

poezie de Elisa Mihaela Iordache
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chipul ei - o arătare

cu mirosul tău de lapte
m-am culcat cu el azi noapte
şi-n velinţa-n care dorm,
n-am avut un pic de somn.

blestemat de-atâta lume,
cu norocul meu anume,
ce-i drept era cam puţinel,
ţi-am pus în deget un inel.

şi cum lucea luna cea brună
o sfântă lebădă nebună,
eu te vedeam uşor zâmbind,
prin ceaţa nopţii de argint.

venea spre mine, plânsu-mi-se
după ce mândra mă iubise,
era în pielea dumisale
un fel de mândră arătare.

vreau să dorm, lumină sting,
ochii ei mi se preling
peste ochii mei crucişi
şi pe veci se lasă-nvinşi...

şi-n această grea tăcere,
chipul ei dispare, piere,
se adună şi se pierde
pe-un tăpşan de iarbă verde.

unde eşti, unde te-ai dus,
parcă ai zburat în sus,
ai fost meteor sau astru
de-ai zburat în cer albastru?

poezie de Ion Ionescu-Bucovu (6 mai 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pecetea

Pecetea de pe braţul tău,
E chipul meu când aţipeam,
Sărutul, când te sărutam
Şi de neşters va fi mereu.

Poate că o să-ţi pară rău
De clipele când te iubeam,
Pecetea de pe braţul tău
E chipul meu, când aţipeam.

În gândul tău, ce mai e nou
Totul e vechi, precum ştiam?
Sărutu-şi caută ecou.
A fost o vreme când eram

Pecetea de pe braţul tău.

rondel de Mioara Anastasiu din Vise clandestine
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Insomnie

Iar am avut azi noapte insomnie
Şi mi-ai venit ca o nălucă-n gând,
Aveai miros dulceag de iasomie
Şi te-am văzut prin somnul meu plângând.

Erai frumoasă ca o crinolină
Şi îmi şopteai cuvinte de amor,
Ţi-adulmecam privirea ta blajină
Şi îmi spuneai, iubito, c-am să mor.

Fără să vreau mi te clădeam din umbre
Şi m-apucase foamea mea de tine
Treceam prin clipele cele mai sumbre
Şi-mi blestemam ursita din destine.

Mă încălzeam cu chipul tău în vis
Şi umbra ta era o sărbătoare
Priveam în noapte cum eram ucis
De ochii tăi de dulce arătare.

Voiam să-ţi pun în deget un inel,
Să spulber dorul ce mă năucise,
S-astâmpăr setea apelor din el
Şi chipul tău să-l pierd mereu prin vise.

poezie de Ion Ionescu-Bucovu (18 aprilie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dă-mi chipul tău

Dă-mi chipul tău, granit senin,
dă-mi duhul tău, senină iarbă,
în ne-mpăcatul meu destin
nici un tumult să nu mai fiarbă!

Să nu mai spumege în piept,
sub îndoieli ori sub blesteme,
nici câte-n pofta mea le-aştept,
nici câte spaima mea le teme.

Vreau taina neştiinţei reci
şi-a nepăsării voastre, unde,
cu negrul zbor de lilieci,
nici o-ndoială nu pătrunde.

Granit, dă-mi neclintirea din
dumnezeiasca-ţi împietrire,
pentru-o lumină fără chin
şi-o moarte fără răstignire!

Vreau, iarbă, 'nţelepciunea ta
de-a nu-ţi aduce-n veci aminte,
vreau harul tău de-a înfrunta
făr-a privi nimic 'nainte.

Să cresc în timp şi infinit
din duhul tău, senină iarbă,
din duhul tău, senin granit,
în fericirea voastră oarbă.

poezie celebră de Radu Gyr
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Si stele cad din ochii mei

Luna de pe cer aş vrea
Să strige acum în locul meu
Ce dor îmi e de chipul tău
Şi te iubesc "suflet al meu"

Şi-n seara asta-s fără tine
Şi stele cad din ochii mei
Dar tot mai sper la nopţi senine
Că reapar prin norii grei

Sunt tristă iar că tu nu poţi
Să te cobori acum pe-o rază
Şi să veghezi la chipul meu
Cum ai facut o viaţă-ntreagă

Speranta-n suflet nu dispare
Că în curând vei apărea
Să ne iubim o viaţă-ntreagă
Aşa cum sufletul o vrea.

poezie de Loredana Visovan
Adăugat de Loredana Visovan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chipul iubirii

(soţului meu)

iubite, fericirea are chipul tău
pe făţă porţi lumina de la soare
te-am ales pe viaţă, nu îmi pare rău
mi-ai umplut tot timpul cu splendoare.

am cunoscut iubirea în braţele tale
am fost ocrotită de vijelii perfide
ridicând mereu la cer zâmbete vitale
topindu-mă ca fulgul în mângâieri candide.

ai fost precum îngerul noapte şi zi
nu ai lăsat tristeţi să mă doboare
eşti universul meu de fantezii
muzica din suflet, fiori şi ardoare.

căsniciei noastre i-am scris poezii
versul de iubire niciodată nu moare.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Boală

Mi te cobori cu pasul tău uşor
pe treptele de amintiri lânoase
şi te visez din noapte până-n zori,
iubirea mea cu firile întoarse.

Eşti şi nu eşti cu chipul tău plăpând
atât de clară strălucind ca luna
şi străluceşti de dragoste în gând
precum zâmbeşte soarele întruna.

Mi te cobori în negrul absolut
al nopţilor în care mi-e furtună,
iubirea mea din carne şi din lut,
cât te iubesc acum şi totdeauna.

Mi te cobori în vise când adorm
pe raza stelelor încercănate
şi mă trezesc udat din al meu somn
şi te rostesc strigând întreaga noapte.

Eşti şi nu eşti cu chipul tău plăpând
şi râd şi plâng amarul deodată,
iubirea mea prea mult este de când
eşti tot aici, cu mine niciodată.

Şi visul ţine până-n zori de zi
şi ziua mea nu este luminată,
ascult pădurea, scriu şi poezii
şi-ncep să uit şi vreau să zbor odată.

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rogu-te, aşterne această poruncă întru lucrare. Nutreşte dragostea faţă de Persoana lui Hristos într-o asemenea măsură, încât atunci când Îi rosteşti numele, lacrimi să curgă din ochii tăi. Inima-ţi să ardă cu adevărat. Atunci El va deveni Învăţătorul tău. Va fi Povăţuitorul tău, Fratele tău, Părintele tău şi Bătrânul tău.

citat din Amfilohie Makris
Adăugat de Laura Stifter
Comentează! | Votează! | Copiază!

Umbra mâncată

Umbra mea mânca chipul tău.
Ochii mei sângerau ochii tăi şi privirea
privirea înţepenită-n privire
scobea obrazul în neştire
în neştirea palmelor spălate cu aer
călduros de rece şi-amorţite
în părul aromat cu zile încâlcite.
Umbra mea îţi mânca chipul
înfierbântat de răcorită
foşneau în ea imagini mestecate
de-o gură despletită.

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noah: Deci faci dragoste cu mine şi apoi te întorci la soţul tău. Ăsta era planul tău? A fost un test şi nu l-am trecut?
Allie: Nu, eu am promis un lucru unui bărbat. Mi-a dăruit un inel şi eu i-am dat cuvântul meu.
Noah: Şi cuvântul tău mai e valabil, ce crezi?
Allie: Nu ştiu. O să aflu când o să vorbesc cu el.

replici din filmul artistic Jurnalul
Adăugat de Raluca Buhar
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te iubesc ca un poet

adevărat de mic copil
ţi-am împletit cununi
din flori de cireş efemere
râsul tău era opiul meu
îl luam în fiecare zi din zori
erai de un farmec dureros

te iubesc dintotdeauna
rătăceai în ochii mei
şi eu alergam pe câmpii
îngânând poezii de dragoste

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Duet

Am vrut să plec, departe poate,
Să merg pe calea plină de mister.
Să mă unesc cu vânturile-n noapte
Şi să fiu o rază din etern.

Dar când ochii mi se-nchid în noapte,
Mă cuprinde-un lung fior
Şi simt, sau mi se pare,
Că eu mor de al tău dor.

Şi poate-aşa îmi este scris,
Să mor după iubire,
Căci zâmbetul tău e paradis
Şi chipul tău e nemurire.

Şi aş putea să-ţi scriu pe foaie,
Sau în faţă să îţi spun,
Dar n-are rost, sau poate are...
Să iubeşti fără răspuns...

poezie de Cosmin-Emanuel Petraşc (9 iulie 2021)
Adăugat de Cosmin-Emanuel Petraşc
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea

Acum că ne-am întâlnit – Iubirea –
Ca o pânză albă,
ce acum devine chipul tău...
Din petale de vânt îţi cer mâna
şi gândul tău
legat de al meu
prin buzele dimineţilor.
Şi o ramă goală fără ecou – va
curge peste noi
ca un râu de stele – Încât ceea ce
visăm pentru o clipă va deveni
eternitate...

poezie de Daniel Bozga
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!