Pădure de mesteacăn

Semnificaţia unei păduri de mesteacăn
nu trebuie căutată în imaginea ei.

Toată lumea realizează că, dintr-o dată,
pământul s-a oprit din respirat şi a început să zâmbească
arătându-şi culoarea dinţilor.

Poate aici stă semnificaţia unei păduri de mesteacăn,
dinţii sunt văzuţi altfel tocmai fiindcă ei ascund
un zâmbet nicidecum pofta de a rupe
altceva decât cerul prin frunziş.

Adevărata semnificaţie a unei păduri de mesteacăn
trebuie căutată şi mai aproape, în căpiţa de fân
lăsată acolo de un om,
ca un gând vechi la care ţi-ai propus să revii
poate altădată, cu siguranţă în haine albe
pe care cineva ţi-a cusut râuri
şi o pădure de mesteacăn aşa cum o vezi.

poezie de Călin Hera din Îmi pun singur miere în ceai (2010)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mesteacănul

Pe mesteacăn, iată,
Sub fereastra mea
Cade argintată,
Mantie de nea.

De pe ramuri grele
Cu omăt pufos,
Tivuri cu dantele
Ciucuri albi au scos.

Blând pe promoroacă
Tihna stele-a nins,
Şi-n mesteacăn joacă
Aurul aprins.

Zările coboară,
Împrejur cuminţi
Şi pe ramuri iară,
Risipesc arginţi.

poezie celebră de Serghei Esenin (1914), traducere de Nicolae Peiu
Adăugat de Nicolae Peiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina

Lumina – ce bună...

Într-o odaie neagră,
obrazul transparent al unui copil
adormit pe o mână de lună.

Steaua ce zboară
din nicovala serii
lovită de un ciocan,
uşoară.

Torpila unei ciocănitori
scăpărând argint
dintr-un mesteacăn
În zori.

Aţa cu care
maşina de cusut a lunii
însăilează
sfâşiatele valuri amare.

S-a făcut întuneric,
dar ţi-am sărutat lobul urechii,
şi ţi s-a aprins trupul de aur
feeric.

poezie celebră de Eugen Jebeleanu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întors din vis

am nopţi cu păduri de mesteacăn
sorb de sub coaja lor apă vie
în frumoasele primăveri de argint
ce mă încarcă cu energie vitală

întors din vis
mă faci să gust din viaţă
cu graba clipelor năpustite peste trup

nu-mi doresc suferinţa uitării
desprinderea de real
vreau să rămân cel care sunt
fără de margini şi sfârşit

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

mi se întâmplă
să fac sacrificii
în numele răului consumat
fără a şti nimic
despre binele nefăcut

alteori îmi pare a fi inutil
gestul făcut din neştiinţă
în trup de mesteacăn sacrificat

de ce

pun flori albe între coperţi
de cărţi nescrise
şi tac
sacrificând totul
viaţa mea
chiar plânsul tău
în numele unei idei confuze

cât despre riscul de-a orbi subit
vom mai vorbi cândva
prin ochii unei frunze

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeie cu un trecut

Era acolo femeie care şi-a sfâşiat rochia roşie de catifea
Şi care şi-a lovit umărul drept, alb, şi carminul unui semn
A mărturisit în zigzag graba unghiilor.

Era acolo o femeie care a rostit şase cuvinte scurte
Şi a pus capăt unei vieţi care devenise trecut
Pentru o viaţă nouă.

Era acolo o femeie care-a depus un jurământ
Şi care, răguşit, a şoptit o rugăciune –
Şi totul a luat sfârşit.

Era o tâlhăriţă şi o curvă şi o femeie întreţinută,
Era un lucru care putea fi folosit şi cu care te puteai juca.
Purta o eşarfă veche, de un roşu aprins.

Povestea este subţirică şi ezitantă,
Albă ca un chip în momentul când merii abia dau în floare,
Albă ca un mesteacăn iarna sub razele de lună.

Povestea nu este niciodată spusă.
Acolo sunt buze albe care şoptesc în singurătate.
Acolo sunt buze roşii care şoptesc în singurătate

Între ziduri vechi şi reci,
Între ziduri vechi şi albe
Cântecul cel roşu s-a sfârşit.

poezie de Carl Sandburg, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu nu mai stau aici

eu nu mai stau aici
o spun cu discernământul
celui părăsit de vrajă

poate nici nu am stat vreodată
am fost doar o altă pană de fluture
fără destin
descriind o parabolă din aduceri aminte
pe aburii unei ferestre
pe pereţii odăii
pe o inimă înaltă de copac

eu nu mai sunt aici
în camera alb-albastră
nici tu nu ai fost lângă mine
desenând în întuneric
singurătatea

ai fost doar o altă închipuire
de dragoste
în acelaşi spaţiu geometric

eu nu mai stau aici
şi nici în camera alăturată

stau lângă un mesteacăn sur
pe marginea prăpastiei
şi beau aerul tare
până la fund

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fereastra

dacă vrei să revii
mă găseşti în locul acela
unde dorul învaţă
ce înseamnă târârea
pe pământ searbăd

şi dacă tot vrei să revii
şi să crezi în altă minune a lumii
scrijeleşte pe trupul unui mesteacăn
două cuvinte cu ochi de felină

chiar dacă ar fi să revii
şi să îmi fii o primăvară încolţită-n crustă
goneşte vântul ce tremură-n fereastră

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

de Dragobete -
pe coajă de mesteacăn
scriind iubirea

haiku de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

ace de molid
pe frunza de mesteacăn –
ploaia a trecut

haiku de Vlad Flavius
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

abia ivită
plantula de mesteacăn
are umbră deja

haiku de Vlad Flavius
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trebuie să priveşti cerul, să asculţi vântul lin prin păduri, iar noaptea trebuie să admiri stelele şi luna. Acestea sunt micile lucruri pe care trebuie să le înveţi. Pentru a te simţi bine şi a fi liniştit, trebuie să regăseşti pacea pierdută şi speranţa care ne aşteaptă dincolo de poartă.

Romano Battaglia în O inima curată
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

deşi-i furtună
o frunză de mesteacăn
pe-un fir de paing

haiku de Vlad Flavius
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Secvenţă

ţi-a înflorit ziua în mesteacăn
iubire
mâţişor de iarnă
în vârf de ram
te aşteaptă pe o frunză
dantelat nor plouă cu triluri
preludiul cunoaşterii
verdele din suflete îmbujorează
arzânde nopţi
secvenţe-cadru clipesc
a la Lumiere
în spectacolul naturii
jos
fire timide ţes covor de mătase
sus
acolo
tic-tacul măsoară simţiri

poezie de Dan Mitrache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aşa cum nu se poate vindeca o boală decât dacă i se cunoaşte cauza, la fel trebuie acţionat şi cu relele politice. Desigur, sunt îngrijite doar manifestările exterioare ale unei boli, acelea care izbesc privirea şi sunt mai uşor de deosebit şi de descoperit decât cauza adâncă. Şi de aici motivul pentru care atâţia oameni nu ajung nicicând să distingă efectele exterioare şi le confundă chiar cu cauza lor; ei preferă chiar să nege prezenţa unei asemenea cauze.

Adolf Hitler în Mein Kampf
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se poate descoperi fără nici o dificultate sensul şi înţelege semnificaţia lapsusului respectiv. Când o doamnă, lăsând impresia că-i face complimente alteia, spune: "Sunt sigură că tu te-ai împopoţonat cu această pălărie încântătoare", în loc de "tu ai cusut...", nici o teorie ştiinţifică din lume nu ne poate împiedica să descoperim în spatele acestei scăpări gândul că pălăria cu pricina este opera unei amatoare.

Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Arcaşi necunoscuţi

Sângeră vişinii alb
sub secera lunii...
... Din stele
arcaşi necunoscuţi
îmi trimit săgeţi otrăvitoare.
Îngerul morţii imită glasul mamei,
strigându-mă pe numele mic.
Ah, trebuie să plec:
"Cu bine frate mesteacăn!"

poezie de Ovidiu Vasilescu Măcin
Adăugat de Cosmina Mihai
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trupul e asemeni unui mesteacăn din noiembrie, îndreptat către luna plină şi ajungând cu ramurile-i până în îngheţatele ceruri...

citat din Robert Bly
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu poţi trăi decât încorporându-te unei fiinţe mai mari decât tine însuţi, trebuie să aparţii unei familii, unei societăţi, unei ştiinţe, unei arte.

citat din H. Taine
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mama

La marginea unei păduri
Zăcea o pasăre-ngheţată,
Zburase peste arături
Şi peste codru viaţa toată.

Agonisise pentru pui
Seminţe, pentru cuib surcele,
Fusese doar a nimănui
Şi străbătuse ierni mai grele.

Dar în această iarnă crudă,
Bătrâna, brusc, din zbor căzuse,
Fără s-o vadă sau audă
Unul din puii ce-i crescuse.

Când am găsit-o, i-am spus mamă
Şi-n lacrimi am compus îndată
Poemul ce, de bună seamă,
Nu va fi publicat vreodată,

Dar ţie, cititor iubit,
Nevrând să răscolesc trecutul
Care mă chinuie cumplit,
Îţi voi lăsa doar începutul,

Rugându-te să nu mă-njuri
Că n-am spus poezia toată.
La marginea unei păduri
Zăcea o mamă îngheţată...

poezie de Marius Robu din Suflet la troc (4 ianuarie 2014)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem

Fii atentă, Dora,
peste tot trec femei
răpuse
de o coajă de măr. E roşu-roşu,
precum adâncul lacurilor
în care s-au prăbuşit iubiri
de mesteacăn.
Va ninge roşu.

poezie de Cecilia Costache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!