Soarele apasă pe clape

Talpa sărută un ochi de noroi
Ziua se ascunde prin stână,
Visul amiezii stăruie-n noi
Ca o ninsoare păgână.

Curge lumina pe stânci de granit
Iarba devine tot mai amară,
Poate-i amurgul neîmplinit
Ca un surâs de fecioară.

Ciobanii cântă-n fluiere de os
Cu gura înflorită-n ulcioare,
Şuieră vântul pe munte fălos
Setea se coace-n mioare.

Ploaia sărută un mugur stingher
Ochii se scaldă pe buze de rouă,
Norii-şi răsfrâng fruntea spre cer
Înfrunta lumina şi plouă.

Plâng sălciile stârnite de ape
Florile se vor crede fete mari,
Soarele apasă pe clape
Cu triluri urcate-n arţari.

Singură, din foc ai scos rugul
Sărutul mi-l stingi cu ochii lichizi
Se îmbată-n ierburi vrăjite amurgul,
Cănd porţi de lumină-mi deschizi

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (15 martie 2009)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sărută, mamă, fruntea

Sărută, mamă, fruntea
fierbinte şi-asudată.
Sărutul tău alină
durerea dintr-odată.

Sărută, mamă, rana
ce ustură şi doare.
Sărutul tău aduce
la toate vindecare.

Sărută, mamă, ochii
închişi de suferinţă.
Sărutul tău coboară
o sfântă uşurinţă.

Sărută, mamă, gura
ce plânge-ndurerată,
căci toată supărarea
îi trece dintr-odată.

Sărută, mamă, faţa
cu lacrimi de durere,
căci ca sărutul mamei
nu-i leac, nici mângâiere.

Sărută, mamă, somnul,
ce-n leagăn se frământă.
Sărutul rugăciunii
dă pacea cea mai sfântă.

Sărută, mamă, dulce,
căci faţa ta durută
şi inima ta frântă
doar Domnul le sărută.

poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copilul drumului

Încă nu ştiu să mă întorc din drum
nici dacă pot întâlni o fundătură,
instincul nu-mi spune mare lucru
şi mă aştept la întâmplări ciudate,
inima nu se teme
şi niciun ochi nu se zbate.

Sunt plecat,
dar tu mă însoţeşti şi e destul,
în ochii tăi se citeşte orizontul nostru
cu porţile deschise
unor dorite izbânzi treptate.

Se mişcă totul odată cu noi,
cum copilul în pântec
respiră adâncul şi înaltul deodată
visând ispitit de florile
naşterii sale,
apa se rupe şi alunecă
cu ochii mari aţintiţi
până-l sărută lumina şi ţipă.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa curge cu noduri

Trăirile mele îi fac trup cuvântului,
lasă loc liber fiinţării
să se înalţe în timp,

pun gândurile în balanţa cerului.

Încerc să cuprind lumina
în focarul ce dă flacără iubirii,
viaţa curge cu noduri
ca un râu spre cascadă.

Rup întunericul din carnea nopţii
până stelele vor da semne
că duhul nu doarme,

dimineţile din mugur înverzind.

De o să se pornească viori
cu arcuşul pe fibra zilei
până ce soarele amiezii
îmi va găsi umbra,

o ploaie de vară vestind.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sărută copile

Când vine vara şi pâinea-n câmp dospeşte,
Cireşele se coc şi soare dogoreşte,
Tu copile, cerul senin îl priveşte
Şi celui de sus, din suflet mulţumeşte.

Când te scoli în fiecare dimineaţă
Sărută părinţii! Că ei ţi-au dat viaţă.

Sărută pământul care te hrăneşte,
Sărută apa că setea-ţi potoleşte.
Sărută lumina care te-ncăzeşte,
Sărută şi vântul când te răcoreşte.
Sărută copacul care te umbreşte,
Sărută şi floarea care înfloreşte.
Sărută chiar ploaia când te limpezeşte.
Sărută copile! Sărută copilăreşte.

poezie de Dumitru Delcă (12 mai 2012)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sărut 🌸

Sărută cerul iarăşi dimineaţa.
Sărută ochii, rozele şi gheaţa
din viaţa plină de "te iubesc"
şoptit incet, căci, doar trăiesc...

Sărută marea un trecător necunoscut.
Sărută dorul şi-un oftat tăcut
din pieptul unei nopţi de vară
uitată-n briza rece şi amară.

Sărută soarele caldele umbre.
Sărută inimi de mătase şi mistere sumbre
din vinul vieţii ce se scurge-n agonie
şi-al tinereţii pierdute pe vecie.

6 iulie- ziua internaţională a sărutului

poezie de Daniela Fărtăiş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fragment de sonată fără nume

Îţi voi săruta mâinile
Cum sărută vântul trandafirul serii.

Îţi voi săruta gura
Cum sărută vâlvătaia focului lemnul.

Îţi voi săruta ochii
Cum sărută soarele geamul, în zori.

Îţi voi săruta fruntea
Cum îndoiala sărută gândul...

poezie celebră de Jose Maria Peman (1987)
Adăugat de Genovica Manta
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ploaia caldă

cu ochii mari te uiţi la mine...
-sunt ploaia caldă din livezi
şi-am revenit în primăvară
să râd cu floarea de cireş

de vrei să-ţi bucuri astăzi ochii
ridică palmele spre cer
prin nori ce vin şi nori ce pleacă
prinzi clipele ce vin şi pier...

petale roze în cădere
lasă vederii fructul crud
sunt ploaia caldă ce dispare
lăsând în soare pământ ud

nu încerca să pui sechestru
pe libertatea mea deplină
eu mă-nsoţesc numai cu vântul
şi florile ce-s în gradină

de mă iubeşti... uită de mine..
şi lasă-mă să vin la vară
şi-atunci desculţă-n iarba udă
renunţ la visul de fecioară

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tot ce se naşte este ursit

Se face noapte în gânduri şi tu nu adormi,
se ţes pânze care acoperă somnul aşteptat,
râuri cu ape străinestrăbat întunericul
pieterele stau de veghe cu ochii spre cer.

Stelele ard lemnul cosmic fără flacără.

Ursitele stau în jilţ cu nervii întinşi
sătule de prezicerile date peste cap,
se lasă în voia hazardului de început,

tot ce se naşte este ursit.

Urcă prin mine izvoarele moştenite
în inima cui nu vor fi limpezi?

În suflet înfloresc mugurii speranţei,
rodesc în cuvinte fructele verii,
în fiecare anotimp se nasc temeri
care privesc de se urcă pe scară norocul,

dar întotdeauna lumina se va răzbuna
pe cei care folosesc ochelari de cal.

Din timp în timp soarele-şi ridică ochii
şi sărută cu dragoste pământul.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sărut

Sărută cerul iarăşi dimineaţa.
Sărută ochii, rozele şi gheaţa
din viaţa plină de "te iubesc"
şoptit incet, căci, doar trăiesc...

Sărută marea un trecător necunoscut.
Sărută dorul şi-un oftat tăcut
din pieptul unei nopţi de vară
uitată-n briza rece şi amară.

Sărută soarele caldele umbre.
Sărută inimi de mătase şi mistere sumbre
din vinul vieţii ce se scurge-n agonie
şi-al tinereţii pierdute pe vecie.

poezie de Daniela Fărtăiş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sărut 🌸

Sărută cerul iarăşi dimineaţa.
Sărută ochii, rozele şi gheaţa
din viaţa plină de "te iubesc"
şoptit încet, căci, doar trăiesc...

Sărută marea un trecător necunoscut.
Sărută dorul şi-un oftat tăcut
din pieptul unei nopţi de vară
uitată-n briza rece şi amară.

Sărută soarele caldele umbre.
Sărută inimi de mătase şi mistere sumbre
din vinul vieţii ce se scurge-n agonie
şi-al tinereţii pierdute pe vecie.

poezie de Daniela Fărtăiş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Turme de stele

Păşeam incet, să nu ucid ochii de rouă,
O viaţa aşteaptă urcând pe un fir
Să vadă răsăritul, să zboare in azur...
Apoi să se nască in ţipete când plouă.
Urc pe lângă râuri de mioare, inşirate
Cu capul aplecat şi ascultătoare..
Pe o inaltă stâncă o ciută netemătoare
Privind la oile de noi incătuşate.
Şi in arcuş de vânt pe un colţ de gând
Intr-un vârf de munte ca un strop de rouă
Privesc in jos funebra simfonie
Care o cântăm in fluiere de oase..
Nu suntem si noi doar nişte turme de stele păstorite de ai noştri zei!
Ne naştem in ploaia de jerfă a mamei
Ne ingropăm in lut si asteptăm pe un fir de iarbă să urcăm cu ochii de rouă
Si-n fluturi de abur să zburăm acolo... unde o viată intreagă suntem indoctrinaţi de zei si de prelaţi!
Şi cine ştie ce va fii şi ce nu...
Aici nu aşteptaţi, invăţaţi mereu să zburaţi..
Şi nu o să m-ai fie nevoie când va veni sărutul negru de zei să fiţi inălţaţi
Prin iarba universului o să cutreieraţi in comete de rouă...

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec

În ochii tăi ca-n două oglinzi însufleţite
Amurgul îşi răsfrânge privirea-nsângerată
Şi ochii tăi sunt roşii ca două flori de mac
Plutind împerecheate pe luciul unui lac.

În ochii tăi amurgul, uşor, pe nesimţite,
Se stinge ca lumina din candela uitată
Şi ochii tăi din roşii se-ntunecă şi par
Doi ochi tăcuţi de sfântă pictaţi într-un altar.

poezie celebră de Ion Minulescu din Revista noastră, II, nr. 2 (1 aprilie 1906)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Numai tu rănită porţi iubirea

Când carnea a prins sub piele lumina
nimic din trup nu e cum a mai fost,

ziua se-nfruptă din umbra răcoroasă
vindecată de semne cereşti,

pe umeri coboară suflete de piatră
cu inocente visuri prin ploile repezi,

fuge timpul din palmele calde
şi sub picioare pământul freamătă vesel.

Numai tu rănită porţi iubirea
în ochii adânci şi uscaţi de aşteptare,

între buclele care ascund himere
în geometria miraculoasă a capului,

ochii mă urmăresc până-n amintiri
ş nu vor să uite nicio imagine.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântecul ciocârliei

Lumina mă înfăşoară
în petale de soare,
de pe umerii orizontului
vin caii dimineţii în coame cu vânt,
pe rouă izvoarele şipotesc în taină,
pleacă din munţi fără să se uite-napoi
şi alunecă îngemănate-n galbenul câmpiei.

Muritorii fac un popas la fântâni,
salcâmii ascund în frunze tăcerea,
din cer cade câte un mănunchi
de raze la picioarele lor neobosite.

Cântecul ciocârliei
se odihneşte-n palma amiezii
cu triluri şoptite din cer.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu mă sărută nimeni când apun

Mă sărută înserarea
Cum sărută valul marea,
Cum sărută vântul ramul,
Cum sărută ploaia geamul.

Mă sărută despărţirea
Cum sărută cu privirea
Un copil pe gânduri dus,
Trist, al soarelui apus.

poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Numai tu fără răni porţi iubirea

Când carnea a prins sub piele lumina
nimic din trup nu e cum a mai fost,

ziua se-nfruptă din umbra răcoroasă
vindecată de semne cereşti,

pe umeri coboară suflete de piatră
cu inocente visuri prin ploile repezi,

fuge timpul din palmele calde
şi sub picioare pământul freamătă vesel.

Numai tu fără răni porţi iubirea
în ochii adânci şi uscaţi de aşteptare,

între buclele care ascund himere
în geometria miraculoasă a capului,

ochii mă urmăresc până-n amintiri
ş nu vor să uite nicio imagine.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stele ard lemnul cosmic

Se face noapte în gânduri şi tu nu adormi,
se ţes pânze ce acoperă somnul aşteptat,
râuri străine străbat întunericul
pietrele stau de veghe cu ochii spre cer.

Stele ard lemnul cosmic fără flacără.

Ursitele stau în jilţ cu nervii întinşi
sătule de prezicerile date peste cap,
se lasă în voia hazardului de început,

tot ce se naşte este ursit.

Urcă prin mine izvoarele moştenite
în inima cui nu vor fi limpezi?

În suflet înfloresc mugurii speranţei,
rodesc în cuvinte fructele verii,
în fiecare anotimp se nasc temeri,
privesc cum se urcă pe scară norocul.

Întotdeauna lumina se răzbună
pe cei cu ochelari de cal.

Din timp în timp soarele-şi ridică ochii
şi sărută cu dragoste pământul.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu aripi de foc

Povestea tristă încă mă apasă
dar nu mă recunosc în ea
ochelarii de la o vreme mă deranjează
ochii mei sun la fel cu ai tăi
nu văd în depărtare pregătită mişcarea.

Mă feresc de tulburările care se nasc,
în ele colcăie vinovate intrigile,
se ivesc mereu alte drumuri
care însoţesc apele şi străbat munţii,
dincoace şi dincolo cetăţile aşteaptă,
să închidă misterul între ziduri de piatră
spre care se îndreaptă toţi cei ce iubesc curcubeul
ce-şi varsă culorile în ape.

Prea se face atâta vâlvă,
lângă mine numai tu rămâi credincioasă
cu aripi de foc,
de pe cer numai păsările de pradă
urmăresc cu ochii mari
tot ce-i de prins şi se poate prinde.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vei rămâne în cântul meu

Mă laşi să te îmbrăţişez
cum sărută lumina strugurii
din viile toamnei.

Bucuria trăirilor mele
îţi lasă urmele pe buze
şi trupul tău asemeni trestiei din lac
primeşte cu suspiciune binecuvântarea
din adâncul inimii,
pradă iubirii abia încercate.

Învăluit în mireasma sublimului
ochii tăi îmi vor spune adevărul
ascuns
şi nimic nu-ţi va mai fi străin,
îţi va înflori carnea ca macul
în câmpia sufletului meu
şi se vor îmleti gusturile aşteptării
cu foamea unul de altul.

Vei rămâne în cântul meu
nota peste care nu trec
decât cu o distinsă plecăciune.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Visul este de-ajuns

Prin dealuri fluieră vântul
Munţii se scaldă grijulii
Cerul ce sărută pământul
La lumina Lunei argintii

O mână am întins spre tine
M-a îmbrăţişat doar vântul
Şi sărutări în păr îmi pune
Iubindu-ne etern cu gândul

Aripi de vânt trimite şoapte
Iar Luna albă ne veghează
Iubirea-i tăinuită -n noapte
Atunci când soarele visează

Rămânem suflete pereche
Un răsărit ajunge la apus
Gândul şopteşte în ureche
Ne iubim visul este de-ajuns

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!