La moartea unui corupt

Azi, la locul de vecie,
Fără număr, salve-am tras.
Căci în urma lui, se ştie,
Numai "tunuri" au rămas.

epigramă de Costel Stancu din Când pleca odată, la război, un om... (2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultimul drum

Emul lui Bachus întru vin
Îl ştiu mergând din totdeauna
Pe trei cărări. Azi mai puţin,
Căci dricul ştie numai una.

epigramă de Cornelius Enescu din Cimitirul vesel (2000)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă doare capul. O să mă duc la familia Arăpaş, să-mi găsesc culcuş moale în iarba înaltă a grădinii. Odată culcat, o să număr un timp stelele. O să număr stelele până o să ostenesc. O dată ostenit, o să adorm. O dată adormit, o să dorm somn fără vise. Mâine dimineaţă mă voi trezi cumintea limpede.

Zaharia Stancu în romanul Pădurea Nebună, Editura Cartea Românească -1974
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doamnei Any Drăgoianu, care nu mai ştie câte cărţi a scris

Dac-o-ntrebi - de vrei gâlceavă! -
câte cărţi a scos pe ţeavă,
îţi răspunde peste umăr:
- Fără număr! Fără număr!

epigramă de Janet Nică
Adăugat de Janet Nică
Comentează! | Votează! | Copiază!

Azi Isuse-ţi proslăvim

Pe Isus vrem să-l slăvim
Să-i cântăm în veci iubirea
Şi ca Domn noi să-l primim
Sub aripa-i dar să fim
Căci El este mântuirea

Pe Fiul Lui Dumnezeu
Astăzi noi îl onorăm
C-a iertat păcatul greu
Pentru veci din trupul meu
Şi noi slavă vrem să-i dăm

Slavă Isus — slavă Ţie
Îţi cântăm de pe pământ
A Ta gloria dar fie
Doamne încă pe vecie
Căci ne-ai dat al Tău Cuvânt

Mulţumim pentru umblarea
Ta Isus din Israel
Mulţumim pentru-ndurarea
Şi Doamne pentru salvarea
Ce-ai adus-o-n al Tău fel

Azi Isuse-ţi proslăvim
Şi lucrarea şi Fiinţa
Căci o Doamne te iubim
Numele azi ţi-l cinstim
Şi îşi dăruim credinţa

Glorie pentru vecie
Pentru tot ce Tu ne-ai dat
Slava-ntreagă a Ta fie
Şi onoarea pe vecie
Mire scump şi minunat

Te aşteptăm ca să apari
Sus pe norul de lumină
Viaţa noastră să o ari
Şi la ceruri să ne cari
Să ne dai a Ta odihnă
09-03-2022 M.

poezie de Ioan Daniel Bălan
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Artilerist la pensie

A fost commandant la tunuri
Pe la regimentul zece...
Azi comandă printre "bunuri",
Numai "baterii"... la rece...

epigramă de Constantin Enescu (21 decembrie 2011)
Adăugat de Constantin Enescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lui Ion Brătianu

Pe franţuzi i-ai tras pe sfoară
Când le-ai spus c-ai nebunit,
Căci atncea, ca şi-acuma,
Erai numai ramolit.

epigramă de Constantin Bacalbaşa
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tunuri mari au dat doar câţiva. Dar cu puşca a tras aproape fiecare.

aforism de Valeriu Butulescu din Maculator existenţial (2017)
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu întotdeauna lucrurile se întâmplă după cum vrea omul să se întâmple. Nimeni nu poate muri în locul altuia şi nimeni nu poate trăi în locul altuia. Fiecare om îşi are viaţa lui şi, de asemenea, fiecare om îşi are moartea lui!

Zaharia Stancu în Şatra
Adăugat de scofieldutza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Evoluţia umană

Deşi pe internet prezenţi,
Originile nu ne cruţă,
Căci suntem încă dependenţi
De vechea coadă de maimuţă.

epigramă de Costel Stancu din Când pleca odată, la război, un om... (2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

La margine de hău

Ne-au rămas satele pustii şi reci
Şi-n urma lor se stinge un popor...
Ne-au rămas sufletele fără viitor,
Iar capetele de pe umeri, seci.

Ne-au rămas numai amintiri,
Pe când credeam c-o să rămână
Tot neamul nostru prins de mână,
Într-o lume a fainelor trăiri.

Ne-a rămas numai să plecăm,
Către străini să ne luăm zborul...
Nu mai avem la ce da cu piciorul,
N-a mai rămas decât să ne cărăm...

Ne-a rămas numai ce-au vrut ei...
Aceste trupuri fără de conştiinţă!
Mai greu să scapi de neputinţă,
Când legile i-au transformat în zei...

Ne-au vrut exact cum am ajuns,
Cum nu s-ar fi putut mai rău...
Ne-au vrut la margine de hău,
Şi-au reuşit: le-a mers ca uns.

Ce "bravo" sunt aceşti mişei
Şi ce de plâns suntem noi, restul,
Dacă-am ajuns să picăm testul
De-a fi mai presus decât ei.

poezie de Andrei Ş.L. Evelin din Începuturi (27 august 2019)
Adăugat de Andrei Ş.L. Evelin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Contează treptele care în urma noastră rămân, căci nimeni în lumea asta nu a urcat cu adevărat, fără să ştie cum se coboară mai întâi!

Viorel Muha (august 2009)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Taine: fără număr!

aforism de Costel Zăgan din Inventeme (3 februarie 2009)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Consultaţie

Dacă-i ceva periculos,
Să aflu, doctore, insist;
Căci m-am culcat om sănătos
Şi m-am trezit... epigramist!

epigramă de Costel Stancu din Când pleca odată, la război, un om... (2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine sunt eu? Care-i locul meu în cosmos?

Fără mine nu se poate, dovadă că sunt.
Fără mine nu s-a putut;
dovada e că m-am tras din mine însumi
adică din acel mine care-a fost.

Eu sunt cel care nu se poate fără de el.
Eu sunt cel care nu s-a putut fără de el.
Eu sunt cel care a dat mărturie
pentru existenţa lui Dumnezeu.

Eu sunt cel care am dat mărturie
de nonexistenţa lui Dumnezeu, pentru că
eu l-am făcut pe Dumnezeu vizibil.

Eu sunt făcut de Dumnezeu, pentru că
eu l-am făcut pe Dumnezeu.

Eu nu sunt nici bun nici rău
ci sunt, pur şi simplu.

Eu sunt cuvântul "sunt"
Eu sunt urechea care aude cuvîntul "sunt"
Eu sunt spiritul care înţelege cuvîntul "sunt"

Eu sunt trupul absurd al lui "sunt"
şi literele lui.
Eu sunt locul în care există "sunt"
şi patul lui, în care doarme.

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Numai Dumnezeu poate zâmbi pentru că numai El ştie ce va urma să se petreacă.

citat din Desmond Tutu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Artizanul aparenţei

Te visez în versuri
dar te simt în proză
iubirea-ţi eresuri
creşte într-o roză

Te visez şi-n proză
noapte fără număr
stele-n supradoză
iar îmi pui pe umăr

Iubire fără număr
tu visezi eresuri
eu abia de-ţi cumpăr
c-un vis două versuri

Să te-adorm în proză
a naibii nevroză

poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (7 ianuarie 2004)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

La locul tău

Te pun din nou la locul tău,
În rama veche, cu picior,
E ca şi cum n-ai fi plecat
Şi n-aş avea păreri de rău.

Am scos o uşă din ţâţâni
Şi-am aruncat gunoiul strâns
De-aproape de treizeci de ani:
Minciună şi putreziciuni.

De m-aş trezi: să fi fost vis!
Poate-aş ţipa de frica lui,
Coşmar hidos, vătămător,
Surpare-n spaimă şi abis.

Te pun din nou la locul tău
Şi asta îmi va fi de-ajuns:
Să număr anii ce se scurg
Fără să am păreri de rău.

poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noapte rece de lumină

Au rămas câteva zile
De azi până la Crăciun
Peste-a nopţii color file
În ochi ce ni se depun

Geme noaptea prin oraş
De mulţimea de culori
Zugrăvită din lămpaş
Cu-o mulţime de fiori

Cu-o mulţime de lumini
Aşa — diversificate
Sufletu să ţi-l alini
Din puhoiu de bucate

Cu atâtea prăjituri
Să fii dar întâmpinat
Însuţi tu ca să te bucuri
Menţinând duhul curat

Noaptea rece de lumină
Apoi tu să o străbaţi
Având pacea-n duh deplină
Cu mulţimile de fraţi

Căci Hristosul s-a născut
Şi a Lui e sărbătoarea
Fie-ne dar veşnic scut
Şi de-a pururi El salvarea

Glorie dar Lui Isus
Tatălui— Cel Prea Înalt
Căci lumină ne-a adus
S-avem sufletul curat

În lumina Lui Divină
Ne vrem toţi azi îmbrăcaţi
Fără pată fără vină
Pe veci să fim dar salvaţi

Noi Isus îţi mulţumim
Pe pământ căci te-ai născut
Şi iată îţi proslăvim
Numele-ţi— ce-i veşnic scut

poezie de Ioan Daniel Bălan (22 decembrie 2017, Cluj)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trenul

Cândva, demult, la început de vară,
tu te-ntorceai cu-n tren necunoscut,
te aşteptam, dar nu te-am revăzut,
căci trenul tău nu mai oprea în gară,
se îndrepta către un alt ţinut.
Ploua şi noaptea se lăsa afară,
iar eu călcam peronul abătut,
din zări venea un cântec de fanfară
în urma trenului, deja pierdut.

Şi ani de-a rândul, aşteptând în gară,
fără să cred, deodată te-am văzut –
am tresărit şi te-am privit tăcut,
venea din zări un cântec de fanfară,
tu mă-nrobeai c-un zâmbet absolut,
iar eu, rămas în urma ta afară,
am plâns până târziu şi m-am zbătut
căci trenul a rămas pe veci în gară,
dar tu erai doar visul meu pierdut.

poezie de Corneliu Neagu din Cunoaşterea de sine (2017)
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Tunuri"

La Peleş, tunuri am privit
Şi în cazărmi le vezi frecvent
Dar nicăeri nu s-au găsit
Cum cele trase-n parlament...

epigramă de Dan Căpruciu din Printre epigramiştii olteni (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!