Dialog casnic

-Astă seară, prin fereastră,
Văzui c-a picat o stea...
-De-a căzut pe casa noastră
Sper să nu fi spart ceva!

epigramă de Evgheni-Puiu Scărlătescu din Când pleca odată, la război, un om... (2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unei vânzătoare

Iar te ia cu binişorul
"Cu cinci grame micşorarea
N-o slăbi cumpărătorul";
Dar... se-ngraşă vânzătoarea.

epigramă de Evgheni-Puiu Scărlătescu din Când pleca odată, la război, un om... (2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Celui ce fuge de răspundere

De-a greşit un pic
Zice ca să fie...
"Eu nu ştiu nimic"
Şi atâta... ştie!

epigramă de Evgheni-Puiu Scărlătescu din Când pleca odată, la război, un om... (2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui barman

Te întrebi cu tot amarul
Pentru ce te-au amendat,
Că era curat paharul,
Ba şi vinul... tot spălat!

epigramă de Evgheni-Puiu Scărlătescu din Când pleca odată, la război, un om... (2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui Romeo inspector

La picioarele iubitei
El căzu cu înfocare
Şi îi dete fericitei
Amendă, călcase-o floare!

epigramă de Evgheni-Puiu Scărlătescu din Când pleca odată, la război, un om... (2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui poştaş

Să-mi aducă un mandat
Trei etaje a urcat,
O scrisoare simplă, iată
Jos, în uşa descuiată!

epigramă de Evgheni-Puiu Scărlătescu din Când pleca odată, la război, un om... (2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui poet acrit

Adoptând tonul cel acru
Are-o patimă lumească:
De-i lipseşte focul sacru
El bea să se... încălzească.

epigramă de Evgheni-Puiu Scărlătescu din Când pleca odată, la război, un om... (2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întreţinerea spaţiilor verzi lasă uneori de dorit

E în contra firii
- Spun toţi citadinii -
Că pier trandafirii
Şi prosperă spinii.

epigramă de Evgheni-Puiu Scărlătescu din Când pleca odată, la război, un om... (2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poetului "abstract"

Nici o roadă n-ai cules
Totuşi eşti tratat concret
Drept... "poet neînţeles".
Zi mersi că-ţi zic poet!

epigramă de Evgheni-Puiu Scărlătescu din Când pleca odată, la război, un om... (2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugăciunea ceramică

A început ca o roată
de olar
ca o roată de cer olărit şi ceramic.
La început a căzut o gărgăriţă ceramică
şi s-a spart în mii de furnici.
Apoi au căzut mii de furnici ceramice
şi s-au spart într-o muscă.
Musca ceramică a căzut şi s-a spart
în mii de bondari. Bondarii într-un câine.
Câinele ceramic a lătrat de mii de ori
ceramic
apoi a căzut
şi s-a spart într-un stăpân...
Stăpânul ceramic a căzut şi s-a spart
într-o femeie şi un bărbat
ceramic
ceramică
şi care au căzut şi-au tot căzut
în păcat...
Păcatul ceramic s-a urcat
şi s-a spart în iertări, în mii de iertări
ceramice
care au urcat, au urcat
şi s-au spart într-un Cuvânt..

Apoi au mâncat din castroane de lut!

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Casa în culori de toamnă

S-a îmbrăcat în toamnă casa noastră:
Şi-a pus culoarea frunzei ruginii
Pe-nfrigurarea viţelor de vii
Ce îşi arată strugurii-n fereastră.

Se scurge, printre pete de rugină,
O lacrimă de cer pe-acoperiş,
Dar se opreşte, parcă pe furiş,
În streaşina cu resturi de glicină.

Prin geamul spart, ca-n vremea de demult,
Mai trece-o rândunică-n goană mare
Înviorându-i trista nemişcare.

E cuibul gol. Din vremea de tumult
N-a mai rămas nimic. Pot să ascult
Tăcerea unei case vechi... şi doare.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acasă

Inima îmi cântă o doină dulce
E doina satului, e dor de casa mea
Cântu-i ca o pasăre ce plânge
Şi zboară singură în noapte spre o stea.

Cântul îmi e casa părintească
Refrenul nesfârşit al sufletului meu
Astăzi, eu mă-ntorc cu drag acasă
La mama mea, la tatăl meu, la Dumnezeu.

REFREN

Acasă, mă-ntorc când dor de tata inima-mi apasă
Acasă, m-aşteaptă maica mea cea sfântă la fereastră
Acasă e cânt de leagăn, sunt copil de-a pururea
Acasă, acasă, îmi vindec dorul şi cu inima.

Casa noastră de odinioară
E-n sărbătoare mare, câte amintiri
Când ne adunăm cu toţi-n seară
La gura sobei, printre atâtea povestiri.

Azi, miroase-a mere coapte iară
Şi a gutui păstrate pe-un bătrân cuptor
Teiul din grădina de afară
Ne retrezeşte al copilăriei dor.

REFREN

Acasă, mă-ntorc când dor de tata inima-mi apasă
Acasă, m-aşteaptă maica mea cea sfântă la fereastră
Acasă e cânt de leagăn, sunt copil de-a pururea
Acasă, acasă, îmi vindec dorul şi cu inima.

Acasă, icoană-i sacră din copilăria noastră
Acasă, e Dumnezeu cu noi duminica la masă
Acasă, ni-i ruga pusă în genunchi, ne e altar
Acasă, acasă, e Raiul unde ne întoarcem iar.

E Raiul unde ne întoarcem iar,
E Raiul unde ne întoarcem iar.

cântec interpretat de Paul Surugiu - Fuego, muzica de Paul Surugiu - Fuego, versuri de Adrian Artene (6 decembrie 2019)
Adăugat de Alesia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Arivistul

Când cu şeful stă la masă,
E cu ochii doar în jos:
Poate-i mulţumit şi-i lasă
Dinadins să-i scape-un os!

epigramă de Puiu Scărlătescu din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Panslaviştii

Sute şi iar zeci de ani
Cum tot vor mereu fereastră
Să-şi deschidă spre Balcani,
O deschid prin… casa noastră.

epigramă de Petru Cărare din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sâmbure de lumină

Sunt un sâmbure de lumină strâns între două cochilii
Am căzut stea, m-a sorbit marea, am evadat când tăcerea ta m-a strigat şi din nou am picat
Sunt o adolescentă alergând desculţă prin nisipul fierbinte, torţă şi taină printre stânci şi morminte.
Nu pot schimba lumea, dând la schimb strălucirea ultimei perle a oceanului.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epigramistului Petru Ioan Gârda

Că-i picat, ades, din Lună
Şi-i căzut din pom, e dramă,
Însă e o treabă bună
Că-i căzut... în epigramă!

epigramă de Janet Nică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A căzut guvernul!

A picat, mai ieri, guvernul,
Tărăboi ca niciodat'!
Parcă,-n Parlament, infernul,
Sediu' şi l-a mutat,

Plânsete, madam Placintă
S-a trezit, chiar, la spital,
Toţi se-nghesuie să mintă
Într-un sumbru recital,

Alţii-n hol, pe coridor,
Disperaţi, ieşiţi din minţi,
Ţin de scaunele lor
De-au rămas şi fără dinţi...

Marketul e la pământ,
Leul e deja gunoi,
Dividendele-s în vânt
La cârnaţii de Pleşcoi,

Numa' ţuica se mai vinde,
Şi-aia din economii
Ce-s făcute la merinde
Şi de pe la farmacii,

Iar la casa de nebuni,
Nu mai e loc de zevzeci,
Şi, nici vorbă, pe bani buni,
Să mai iei un loc de veci!...

Însă azi, cum au picat,
Po(a)nta, ce e foarte tare,
Deputaţi, oameni de stat,
Au picat toţi în picioare!

Leana, Crin, marele Boc
Şi Roberta, evident,
Fac dezbateri plini de foc
În acelaşi Parlament,

Hotărând ca să repare
Toate ce nu s-au făcut,
Găsind ca soluţionare...
Să mai facă-un împrumut!

poezie satirică de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am întins frânghii din clopotniţă în clopotniţă, ghirlande din fereastră în fereastră, lanţuri de aur din stea în stea, şi acum dănţuiesc...

citat din Arthur Rimbaud
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A mai căzut o piatră

A mai căzut o piatră
şi nu e prima oară.
S-a rupt se pare,
dintr-o stea de mare.

A mai căzut o piatră,
precum o flacără în vatră.
S-a rupt se pare
dintr-o stea mai mare.

A mai căzut o stea
la fel ca prima oară,
s-a rupt se pare
dintr-un soare...

poezie de Alin Zamfir
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iisus Hristos: De aceea, oricine aude aceste cuvinte ale Mele şi le îndeplineşte asemăna-se-va bărbatului înţelept care a clădit casa lui pe stâncă. A căzut ploaia, au venit râurile mari, au suflat vânturile şi au bătut în casa aceea, dar ea n-a căzut, fiindcă era întemeiată pe stâncă. Iar oricine aude aceste cuvinte ale Mele şi nu le îndeplineşte, asemăna-se-va bărbatului nechibzuit care şi-a clădit casa pe nisip. Şi a căzut ploaia şi au venit râurile mari şi au suflat vânturile şi au izbit casa aceea, şi a căzut. Şi căderea ei a fost mare.

replică din Sfânta Evanghelie după Matei, Sfârşitul predicii de pe munte. Judecata semenilor. Puterea rugăciunii. Calea mântuirii şi a pierzării. Ferirea de prooroci mincinoşi. - 7:24-27 de Sfântul Matei
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Al mamei glas

Aşa sunt eu,
Precum voi mă vedeţi:
Cu ani peste umăr,
Cu brume pe spate...

Aşa sunt eu:
Dulce, terestră,
Amară,
Trecătoare...
Adie un pic spre
Toamne în aur,
Spre ploi în petarde,
Spre o scurtă iarnă,
O primăvară...
Adie a viaţă-n popas
Călătoare...

Tandră,
Mândră in zbucium,
Sfidătoare...
Cu zâmbet pe buze,
Îndrăgostită de un bun sfat,
Cu pas cumpătat...
Mă apropii şi caut
Cuvântul deplin, onorat:
Al mamei glas,
Privirea,
Mâna Ei,
Alinarea
Din Casa cea Mare!
Taina de pe urmă

Nu văzui soarele, luna,
O văzui pe mama mea,
Cum îmi împletea cununa
Licăririi sub o stea.

Nu ştiam cât e de mare,
Fericită-i ori nu prea,
Îi sorbeam din palma-i soare
Apă vie, viaţa mea.

În sclipirea de pe gene
O vedeam numai pe ea,
Cum plimbându-ne prin ele,
Vlaga vieţii ea veghea.

Iar în taina de pe urmă
O privire îşi lăsa...
O urmam, ferindu-i gândul...
Ei o lacrimă-i cădea!

poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!