Răsplata

Cât se bucură părinţii,
Pruncilor când le cresc dinţii,
Cei păţiţi, o ştim cu toţii,
Când sunt mari... le cresc şi colţii!

epigramă de Marian Popescu din Când pleca odată, la război, un om... (2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adevăruri mari cresc numai dintr-un pământ, din care cresc şi rătăciri mari. Cine n-are îndrăzneală să "greşască" nu va descoperi niciodată adevăruri mari.

aforism celebru de Lucian Blaga din Pietre pentru templul meu (1920)
Adăugat de Cabiaglia Savin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Două buruieni cresc în sufletul omului – trufia şi duşmănia. Ele cresc singure.

aforism de Boris Marian Mehr din Eufuria
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ştiu

Ştiu ce simte mama, când copiii cresc,
Ştiu ce simte pomul, când mugurii plesnesc.
Ştiu ce simte mama, când copilul plânge,
Ştiu ce simte pomul, când coroana-şi frânge.
Când copiii cresc, mama, mult se bucură.
Când muguri plesnesc, pomul, roada-şi scutură.
Când copilul plânge, mama îl alintă,
Când creanga se frânge, păsări în pom cântă.

poezie de Dumitru Delcă (15 februarie 2018)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Corpurile naturale sunt divizate în 3 regate ale naturii: al mineralelor, al plantelor şi al animalelor regate. Mineralele cresc, plantele cresc şi trăiesc, animalele cresc, trăiesc şi au sentimente.

citat din Carolus Linnaeus
Adăugat de Catalin Popescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Privesc copiii mei cum cresc

Mă bucur,
Privindu-mă în ochi, de unul singur.
Într-o oglindă repetitivă a regnului uman
Şi văd aceleaşi lacrimi de durere
Ce curg pe faţa îmbătrânită
A alor mei părinţi...
Sunt norocos şi măa voi bucura de ei
Cât încă îi mai am.
Cum ştiu că şi ei se bucură şi cum şi pruncii mei
Se bucură de mine!
Vezi, toţi plecăm de pe acest pământ.
Exact ca lacrima ce curge acum pe-obrajii mei.
Sau poate chiar şi-ai tăi, om pătimaş...
Cu toţii suntem o lacrimă,
Datoare a pieri în univers...

poezie de Diodor Firulescu din Viaţa într-o călimară
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Părinţii înţeleg cum se cresc copiii în momentul când devin bunici.

aforism de Dorel Schor
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

PARCĂ FOCUL

Cresc sânii de fecioare prin biserici
Duminică de vară şi de foc,
La liturghii, dar mai ales la predici
Doar sânii din icoane stau pe loc.

Cresc îngerii, Treimea se dilată
Fecioarele se vor măcar privite,
Sân vreau să fiu, să cresc în piept de fată,
Să fiu izvor de lapte şi ispite.

Cresc repede nălucile din minte
Păcatele grăbite le urmează,
Ce rar şi ce puţin mai sunt cuminte,
Şi cresc, de parcă focul m-alăptează!

poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Grijile sunt asemenea copiilor mici: cu cât îi îngrijeşti, cu atâta cresc mai mari.

citat celebru din Richard Wurmbrand
Adăugat de IOana
Comentează! | Votează! | Copiază!

De vorbă cu pisicuţele

- Spuneţi voi, dragi pisicuţe,
Când vă spălaţi pe lăbuţe?
- Totdeauna ne spălăm
Şi numai apoi mâncăm.

Avem mare grijă toate,
Ca să fim cât mai curate.
Noi şi dinţii îngrijim
Să nu ne îmbolnăvim.

- Şi copiii dinţii-şi spală,
Dimineaţa când se scoală,
Cu pastă şi perie
Microbii să-i sperie.

Dacă sunt curaţi, e bine,
Cresc frumoşi, aşa ca tine.
Pisicuţe şi copii
Tare sănătoşi vor fi!

poezie pentru copii de Gabriela Genţiana Groza din Papucul păpuşii (2001)
Adăugat de Gabriela Genţiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din frunză rost

Sunt frunze care cresc cu dor
Din verde îşi pictează-naltul
Şi se înalţă în albastrul
La rând şi cer şi roş covor,

Sunt frunze care cresc tăcând
Şoptind iubirea-n adiere
Când luna trece în tăcere
Şi răsăritu-i este gând,

Sunt frunze verzi când greu omătul
Stă să adoarmă foşnetul,
Semeţ îndură frunza vântul
Căci rostul ei e verde-n Domnul.

poezie de Ioana Cîrneanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Părinţii

Două vieţi au investit
În copilul lor iubit,
După un bilanţ atent –
A fost primul faliment.

epigramă de Marian Popescu din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

După fructe se cunoaşte pomul (Iisus): fiecare specie face fructe şi seminţe după felul ei

În stejari nu cresc măsline,
Nici în roşcovi mandarine;
Nu fac brazii portocale
Şi nici carpenii curmale.

În salcâmi nu cresc cireşe,
Nici în plopi nu cresc măceşe;
Nu fac paltinii banane,
Nici mestecenii castane.

Nu fac gârniţele prune,
Iar din tei n-aduni alune;
În goruni nu cresc căpşuni
Şi nici piersici în aluni.

Nu fac viţele smochine
Şi nici duzii clementine;
Nu cresc rodii în anini,
Nici lămâile-n măslini.

Nu fac vişine scoruşii
Şi nici mure corcoduşii;
Nu cresc nucile-n platani,
Nici caisele-n castani.

Nu fac zmeură mălinii,
Nici fistic nu fac smochinii;
Nu cresc áfine-n cătínă,
Nici migdale în glicină.

Nu fac struguri porumbarii,
Iar gutui nu fac arţarii;
Nu cresc în magnolii pere,
Nici în sălcii nu cresc mere.

poezie de George Budoi din Mâncarea în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (15 septembrie 2021)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe mare nu cresc trandafiri

Pe mare nu cresc trandafiri
ea nu încape în palmele mele
dar simt cum adâncuri
m-ascund în firave unghere
cu urme de petale crescute în carne
când soarele înoată prin nisip avid

În tâmple se înfig fugind în mirare
necruţătoare urme de sare

Pe mare nu cresc trandafiri
strigă c-o dor ţepii cu dinţi ascuţiţi
doar spuma se ridică şi cade
când valul fără noroc
se frânge în albul destin
ce o sărută lacom şi moare

Pe mare nu cresc trandafiri,
doar urme din pletele mele albastre
prinse-n zbuciumata vâltoare
cad sfărâmate în nisip
la picioarele tale
cerşind nemuriri...

poezie de Marieta Căprăruşi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copiii nu sunt singurii care cresc. Şi părinţii cresc. Tot aşa cum noi ne privim copiii, să vedem ce fac cu vieţile lor, tot aşa ne privesc şi ei pe noi, să vadă ce facem noi cu ale noastre. Nu le pot spune copiilor mei să ajungă până la stele. Tot ce pot face este ca eu să mă-ntind spre ele.

citat din Joyce Maynard
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iarba creşte repede. Oamenii cresc greu, iar după ce sunt doborâţi de moarte, nu mai cresc deloc. Se fac una cu pământul.

Zaharia Stancu în Şatra
Adăugat de scofieldutza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oamenii mari nu se nasc mari, ei cresc mari.

citat din Mario Puzo
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Diavolul nu se bucură atât de mult când păcătuim faţă de Dumnezeu, cât se bucură când deznădăjduim.

citat celebru din Sfântul Ioan Gură de Aur
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ochii tăi - sorii mei

Când te privesc, altfel vorbesc,
Când îţi vorbesc, altfel privesc,
Când mă gândesc la tine... cresc
Şi te-ndrăgesc de înfloresc,

Deşi, afară şi-n viaţa mea,
Începe toamna; O, cât aş vrea
Ca bătrâneţea să ne mai stea
Întemniţată, de s-ar putea...

S-apuc să îţi sărut-privesc
Picioarele când ostenesc
Şi ochii-sorii când sunt trişti,
Ca mulţumire că exişti.

poezie de Marius Robu (20 septembrie 2022)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântecele unei mame alină durerile unui copil căruia-i cresc dinţii.

citat celebru din Balzac
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Extras dintr-un discurs al lui Malcom X

Când sunt abia născut, sunt negru –
Când cresc adult, sunt negru –
Când stau la soare, sunt negru –
Când sunt speriat, sunt negru –
Când sunt bolnav, sunt negru –
Iar când mor, sunt negru.
Dar tu, prietenul meu alb,
Când te naşti, eşti roz –
Când creşti adult, eşti alb –
Când stai la soare, eşti roşu –
Când răceşti, eşti vânăt –
Când te sperii, eşti galben –
Când eşti bolnav, eşti verde –
Când mori, eşti cenuşiu –
Iar tu-îmi spui mie coloratule?

poezie de Malcom X, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!