Donna Alba zâmbește... A sosit sfârșitul?... Se agită... vrea să plece?... Nu, zâmbește, dar rămâne, vrea să vorbească încă, mai are să-mi facă o destăinuire. Doamne, își mărturisește o veche amintire, o plăcută amintire, gândul ei, lumina justă a sufletului ei, când m-a văzut întâia oară, când marile dicționare mi-au scăpat cu atât de puternică larmă din mâini. Doamne, a râs atunci, a râs pe drum înainte, cu toate că sufletul ei era în mare cumpănă în acele zile. Dar întâmplarea asta, așa de nostimă și neașteptată, cât i-a limpezit sufletul ei, cât i-a întărit cugetul în acele momente de descurajare și de teamă, când nu-și mai găsea astâmpăr și nu mai știa unde să caute alinare. Zgomotul cărților acelora enorme a fost trâmbițarea frumuseții ei, a fost alarma farmecului ei, înaintea spaimei necunoscutului, a fost afirmarea conștiinței de puterea acestei frumuseți și acestui farmec.
Gib Mihăescu în Donna Alba, Volumul II (1935)
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- citate despre suflet
- citate despre lumină
- citate despre frumusețe
- citate despre zâmbet
- citate despre zile
- citate despre vorbire
- citate despre timp
- citate despre spaimă
- citate despre sfârșit
Citate similare
Sărutul timpurilor neștiute
Noi, când ne-am sărutat? Nu-mi amintesc
De-a fost la început, de-a fost în vară...
Sărutul nostru, tandru și firesc,
A fost când ne-am privit întâia oară?
Îți amintești ce simplu, natural,
Acele buze și-au unit dulceața
În spațiul devenit atemporal
Când, în sărut, simțeam, eternă, viața?
Mai știi cât a durat? Eu nu mai știu
Și nici nu vreau, dar cred că-n veșnicie,
De-ar fi la fel sărutul, de-ar fi viu,
Ne va-nsoți. Așa aș vrea să fie!
Iar de va fi atunci cum a mai fost,
Înseamnă că, prin viețile trecute,
Era mereu cu noi, era al nost'
Și-n timpurile noastre neștiute.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre sărut, poezii despre viață, poezii despre început sau poezii despre devenire
Au fost acele zile
Era acolo-odinioară o bodegă
Unde ciocneam pahare-n care zâmbea vinul,
Îmi amintesc orele petrecute-n hohote de râs
Și cum, tineri, visam prin fapte mari să ne-împlinim destinul.
Au fost acele zile, dragul meu, pe care le-am iubit
Și pe care le credeam fără sfârșit,
Credeam că vom cânta și vom dansa mereu încă o zi,
Că vom trăi cum vrem cât soarele pe cer va străluci,
Că vom lupta și niciodată lupta n-o vom pierde
Pentru că eram tineri, iar valea-n fața noastră verde.
La, la, la, la
Au fost acele zile, da, într-adevăr, au fost acele zile.
Apoi, în profesii și-n vâltoarea anilor ne-am risipit,
Iar ideile, stele căzătoare, s-au prăbușit din ceruri în genune.
Dacă-am avea norocul să ne vedem iarăși în bodega veche,
Ne-am zâmbi cum ne zâmbeam odată și ne-am spune:
Au fost acele zile, dragul meu, pe care le-am iubit
Și pe care le credeam fără sfârșit,
Credeam că vom cânta și vom dansa mereu încă o zi,
Că vom trăi cum vrem cât soarele pe cer va străluci,
Că vom lupta și niciodată lupta n-o vom pierde
Pentru că eram tineri, iar valea-n fața noastră verde.
La, la, la, la
Au fost acele zile, da, într-adevăr, au fost acele zile.
Chiar în seara asta m-am oprit lângă bodegă,
Dar nimic nu mai era la fel în vechiul separeu
Iar în geam am văzut o reflexie străină,
Oare-acea femeie singură sunt eu?
Au fost acele zile, dragul meu, pe care le-am iubit
Și pe care le credeam fără sfârșit,
Credeam că vom cânta și vom dansa mereu încă o zi,
Că vom trăi cum vrem cât soarele pe cer va străluci,
Că vom lupta și niciodată lupta n-o vom pierde
Pentru că eram tineri, iar valea-n fața noastră verde.
La, la, la, la
Au fost acele zile, da, într-adevăr, au fost acele zile.
Și-apoi, din bodegă s-a auzit un râs familiar,
Și ți-am văzut fața, și te-am auzit chemându-mă pe nume
O, dragul meu, suntem mai bătrâni, dar nu mai înțelepți,
Căci inimile ne-au rămas acolo, deși noi ne-am risipit în lume.
Au fost acele zile, dragul meu, pe care le-am iubit
Și pe care le credeam fără sfârșit,
Credeam că vom cânta și vom dansa mereu încă o zi,
Că vom trăi cum vrem cât soarele pe cer va străluci,
Că vom lupta și niciodată lupta n-o vom pierde
Pentru că eram tineri, iar valea-n fața noastră verde.
La, la, la, la
Au fost acele zile, da, într-adevăr, au fost acele zile.
NB.
Versiunea englezească a cântecului "Those were the days" aparține lui Gene Raskin care a tradus și preluat în limba engleză o romanță rusească, "Dorogoi dlinnoyu" - " Pe lungul drum", compusă de Boris Fomin (19001948), inspirat de versurile poetului Konstantin Podrevsky. Interpretarea lui Mary Hopkin, 1968, producător Paul McCartney, a adus cântecului "Those were the days" locul întâi unu în UK Single Chart. Piesa a mai fos cantata de Dalida, The 5th Dimension Paul Mauriat, Sandy Shaw, Mari Amachi, Nikolay Baskov etc.
https://www. youtube. com/watch? v=y3KEhWTnWvE
poezie de Gene Raskin, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre muzică
- poezii despre poezie
- poezii despre înțelepciune
- poezii despre zâmbet
- poezii despre zile
- poezii despre vin
- poezii despre versuri
- lecții de engleză
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Armele mici, din vechile timpuri, s-au tot adunat, iar marile puteri trebuie să facă uz de ele sau să le arunce în ocean... Asta înseamnă că a fost necesar să irosească atât de mulți bani, o atât de mare forță de muncă, o atât de mare energie; din punct de vedere economic, a fost un dezastru. Dar și adunarea lor neîncetată a fost totodată imposibilă economic. Cât de multe arme poți strânge? Există o limită. Și atunci când găsești o cale mai eficientă de a ucide oameni, trebuie să scapi de cea veche. Astfel s-a ajuns la soluția ca armele vechi să fie vândute țărilor sărace.
citat celebru din Osho
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și citate despre țări, citate despre sărăcie, citate despre ocean, citate despre muncă, citate despre limite, citate despre imposibilitate, citate despre forță, citate despre existență sau citate despre energie
Când am deschis fereastra vocile lor se ridicau în văzduh
dar ea își continua drumul
fără să privească înapoi
și ei o urmăreau
ca pe o fiară scăpată de la grădina zoologică
atunci
am râs
așa sunt bărbații când văd o femeie frumoasă
o dezbracă ușor
îi caută carnea
gustă
și chiar era o femeie frumoasă
asta am văzut
când i-au rupt hainele și au intrat ca măcelarii
dar în carnea ei nu era decât o groapă comună
unde stăteau ascunse atâtea sicrie
ce s-au împrăștiat pe străzi
și ei continuau să o urmărească
așa sunt bărbații când văd o femeie frumoasă
îi dezgroapă strigătele
dar ea mergea înainte
și-atunci
am râs
iar ei scoteau la lumină
sicriu după sicriu
să-și facă loc
în pământul făgăduit
poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vestimentație, poezii despre moarte, poezii despre zoologie, poezii despre voce, poezii despre râs, poezii despre promisiuni, poezii despre lumină, poezii despre grădina zoologică sau poezii despre frumusețe
Câteva crizanteme târzii
Au fost destule veri cu râs și crini sub soare,
Au fost multe nopți de farmec sub cerul înstelat;
Dar în ceasul ultim, când mor, n-au parcă nici un rost,
Nu-mi aduc nici o alinare toate câte-au fost
Sunt singur și bătrân, bolnav și-înspăimântat.
poezie de John Betjeman, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vară, poezii despre noapte, poezii despre crizanteme, poezii despre crini, poezii despre ceas, poezii despre bătrânețe sau poezii despre boală
Am iubit chiar și suferința atunci când m-a trântit la pământ. O respectam cât era de crudă în sufletul meu, dar apoi mă ridicam mai puternică decât înainte de a fi căzut.
Doina Ioneț în Floarea de colț
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre suferință sau citate despre iubire
Nu, mamele nu plâng...
Cere-ți iertare azi, acum, cât se mai poate,
Cât lacrima-i din ochi mai pică pentru tine,
Cât sufletu-i cărunt mai vrea să-ți fie bine
Și zilele-i rămase... ți le-ar da ție toate.
Cere-ți iertare azi, acum, cât mai există...
Acum, când bătrânețea și viața o doboară
N-ai dreptul sâ te plângi câ mama ți-e povarâ,
N-ai dreptul, clipa asta, s-o faci sâ-i fie tristâ.
Nu, mamele nu plâng, nu aștepta să-ți ceară
O clipă de iubire... o merită oricum...
In resemnarea ei... își va vedea de drum
Prin plânsu-i fără lacrimi... ieșit pe dinafară.
Ea te-a purtat în pântec, te-a legănat în seară
Dureri și lacrimi multe... de tine a ascuns
Și ți-a zâmbit ș-atunci când sufletul i-a plâns,
Dar n-ar fi zis în veci că tu i-ai fost povară.
poezie de Marin Bunget
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre plâns, poezii despre mamă, poezii despre suflet, poezii despre seară, poezii despre păr cărunt, poezii despre prezent, poezii despre iubire sau poezii despre iertare
Departe sunt...
Departe sunt...
Departe sunt de tine-acum
Și cugetul mă împresoară.
Te văd și azi pe-același drum
Când te-ntâlnii întâia oară.
Acele buze sângerii...
Și ochii tăi de domnișoară,
Frumosu-ți chip ce oglindi
Un suflet vergur de fecioară!
Cu timpul ce de-atunci s-a scurs
Mi-apari mereu în amintire
Și parcă-n inimă-s străpuns
De-o searbădă neîmplinire.
Dar nu sunt eu cel vinovat
Că între noi s-a stins iubirea,
Ci tu ai fost că ai lăsat
Ne-ncrederea-ți câștige firea.
Și de atunci mă tot gândesc
Cum ar fi fost a nu te pierde,
De-ai fi-nțeles că te iubesc
Lăsând amoru-mi te dezmierde.
În dimineți alături eu
Seninu-ți fi găsit aproape
Și te-aș fi deșteptat mereu
Cu un sărut aprins pe pleoape.
Cât îmi ești dragă îți fi spus
Încă din zorii dimineții
Și-ți fi destăinuit conclus
Că tu îmi ești minunea vieții.
Și pe-nserat să fi privit
Cu tine-alături totdeauna
Luceafărul, la asfințit,
Lucind în unison cu luna.
Sufletul tău își fi avut
Împăciuirea mult dorită
Lângă al meu ce te-ar fi vrut
Încrezătoare, fericită.
Departe de-unul suntem noi
Și-aș vrea gândirea-mi te ajungă
Cu remușcări transpuse-n ploi
Pe inimă având să-ți curgă.
Iar dacă vrei cumva acum
Ca a mea inimă te ierte
Întoarce-te puțin din drum
Și lasă-ți inima te certe.
Căci în dovadă cu păcat
În solitudine-l simt parcă
Amorul tău exagerat
Vrând lacrimile mele-mi stoarcă.
poezie de George Ciprian Bălan din revista Luceafărul de seară Botoșani (15 aprilie 2022)
Adăugat de George Ciprian Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre inimă, poezii despre dimineață, poezii despre încredere, poezii despre virginitate sau poezii despre vinovăție
Senin
Senin îmi este sufletul acum
Gândindu-mă la tine puiule,
Senină Doamne îmi este inima,
Cu gândul la iubirea Lui mare.
Ce-a fost dovada marii Lui iubiri
În taină totul făcând pentru mine
Lăsând doar miere să-mi curgă-n vine.
Mulțumesc Doamne pentru a Ta iubire,
Ce este Doamne a mea fericire,
Mulțumesc Doamne Sfinte pentru tot,
Aș vrea să pot, dar Doamne nu mai pot.
poezie de Oana Alexandra Călin (17 iunie 2016)
Adăugat de Oana Alexandra Călin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie, poezii despre mulțumire, poezii despre miere, poezii despre gânduri sau poezii despre fericire
Punct
E în mijlocul cărților
Pe care le-a iubit -
Pentru ultima oară.
Dar nu le mai privește
Deși nu s-a săturat de ele.
Fruntea frumoasă a femeii iubite
Un ecran...
Și romanul unei vieți
Se deapănă din frânturi amestecate.
Pentru ultima oară e alături
Dar el nu știe.
Vladimir e și mai tras prin inel,
Poartă cravată neagră
Pe care tatăl i-a dat-o din timp.
Atunci nu știa,
Acum știe...
Vin câțiva prieteni,
Îi studiază profilul atent:
"El e
Totuși nu mai e el"
Pentru că nu le mai zâmbește ca de-obicei.
Se retrag cu pas de baletistă.
Alții îl așteaptă dincolo.
El nu i-a uitat nici o clipă.
Și dacă se va întâlni cu ei,
Nu se va plictisi toată moartea...
poezie de Sașa Pană din Culoarea timpului (5 iunie 1962)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre prietenie, poezii despre negru sau poezii despre femei
Au fost cândva
Au fost cândva zile de mai,
Au fost cândva zile de vis,
Când lângă mine erai
Și trăiam ca-n paradis.
Multe-au fost, azi nu mai sunt.
Au fost luate de vânt.
S-a dus vremea când erai
Pentru mine colț de rai.
Din când în când îmi amintesc,
Aș vrea din nou ca să trăiesc
O zi fumoasă de mai,
Tu alături, să-mi fii rai.
poezie de Dumitru Delcă (20 martie 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre rai, poezii despre vânt, poezii despre visare sau poezii despre religie
Lumină neașteptată
Am fost pe-aici într-un târziu
Dar când sau cum nu pot să spun
Această pajiște o știu
Acest miros discret și bun
Și-acest tumult ce îl auzi pe-un țărm pustiu.
Odinioară ai fost a mea
Acum cât timp nu mai știu bine
Dar a trecut o rândunea
Și ochii ți-ai ascuns de mine
Și am văzut atunci cortina cum cădea.
A fost așa doar în trecut?
Și oare timpu-n zborul lui clocotitor
Ne va reda iubirea de-nceput
În ciuda morții ce ne vrea stăruitor,
Ca zi și noapte să simțim ce ne-a plăcut?
poezie de Dante Gabriel Rossetti, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre trecut sau poezii despre ochi
Rugaciune pentru 1 Decembrie
Ne iartă, Doamne, ura și gâlceava
de care suntem zilnic vinovați,
dar către Tine tulnicul suna-va,
să-ntorci privirea Ta către Carpați.
Prea mult abandonați acestei toamne,
nu mai avem în vatra casei foc,
mai dă-ne-un pic de amintire, Doamne,
răbdare și iertare și noroc.
Că pentru vite nu mai sunt nutrețuri
și așteptăm o pâine din import,
când bietul om s-a prăbușit sub prețuri
și sufletul în el e-aproape mort.
Ne-am despărțit în triburi și în secte,
în cluburi, în partide și în găști,
iubirile directe sunt suspecte.
Dorești succes? Învață să urăști.
Dușmanii nu puteau să ne condamne,
cum noi, pe noi, ne-am condamnat la rău,
de ce să mai venim la Alba, Doamne,
când e negustorit și duhul Tău?
Și, totuși, Alba-Iulia există,
și, totuși, cineva i-a dat un rost,
și-a fost și-atunci pornire anarhistă,
și Dumnezeu tot ocupat a fost.
Cu grohotiș pe tălpi și brumă-n gene,
să-nvingi un vechi și tragic handicap,
și, în onoarea Albei Apusene,
să-ți scoți căciula dacică din cap.
Se aude Basarabia cum plânge
de dorul Țării Mari, pierdute-n veci,
și-n clopote e treaz același sânge,
și-aceiași ochi imperiali sunt reci.
Și nu-i Emilian la catedrală,
uzurpatorii lui lucrează calmi,
nici umbrele din somn nu se mai scoală,
nici nu mai cântă doctor Iacob psalmi.
Și ne e dor de-o sfântă sărbătoare,
în care toți să ne-adunăm aici,
și ne e dor de România Mare
și am rămas îngrozitor de mici.
Dar, Doamne, pune-Ți pe cetate talpa,
mai dă-ne harul unui gest postum,
mai cheamă-ne, mai rabdă-ne la Alba
și să mai încercăm măcar acum.
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre dor, poezii despre alb, poezii despre țări, poezii despre învățătură, poezii despre tragedie sau poezii despre toamnă
* * *
Lasă-ți sufletul să plângă
Când o vrea și cât o vrea...
E nevoie să ajungă,
Să-și mai spele o rană grea.
O lasă-mă,
Lasă-mă, Doamne, iar
Să văd lumea din jur,
Dă-mi acest dar!
De atâta greu...
Mi se topește sufletul meu,
Lacrima văzul meu îl albește,
Lacrimă, sufletul meu obosește,
Orbește...
Strigăte, proteste în mine, mă înec...
Șoapte, rostite-n surdină!..
Doresc peste tot să pășesc, să trec!
Și... caut lumină, Lumina din mine!..
Dar unde e? Unde e acel zeu,
Să mă-nțeleagă,
Să mă asculte, să mă vadă
Al meu Dumnezeu?!
Ah, viață!
Da, viață!..
Sunt, poate,
Prea mulți
Ca mine,
Ce îți cer
O povață!..
poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sfaturi, poezii despre proteste sau poezii despre dorințe
De vorbă cu soțul meu
Am adormit azi-noapte foarte greu
Și-n vis, m-am întâlnit cu soțul meu.
Stăteam de vorbă ca și altădat'
Și... iar, mi s-a părut că-i supărat.
Eu îi vorbeam, el răspundea plângând
Și, Doamne, câte îi spuneam în gând!
Șoaptele lui, parcă, aveau ecou,
Însă, l-a podidit plânsul din nou.
Până la urmă, a tăcut, însă treptat,
Cu pasul rar, spre mine s-a-ndreptat
Și-i povesteam cu sufletul deschis,
Ce-am mai facut, de când s-a-nchis în vis.
Și locul îmi era necunoscut,
Dar, Doamne, eu eram cu-al meu iubit!
Priveam la el cu-atâta încântare
Și, dintr-o dată, intrai pe o cărare.
Mergând, am dat peste o apă mare;
Jur-împrejur, pustiu cât vezi în zare.
Am început să-l caut, însă... unde?
Din când în când, de mine se ascunde.
L-am căutat, dar n-am găsit nimic.
Aș vrea să pot, aș vrea să mai despic
Ziua de zi, durerea de durere,
Dorul de dor, puterea de putere.
În vis m-am perpelit noaptea întreagă,
Dar, am păstrat ceva din vis, în minte.
Am vrut să selectez cu luare-aminte,
Imaginea ce mie îmi e dragă...
La geamul meu, o pasăre se-oprește
Mă uit la ea și parcă îmi vorbește...
Mă simt de parcă m-aș afla-n văzduh,
Iar dintr-o stea zâmbește Sfântul Duh.
Cât ai clipi din ochi..., numai atât
De mine, soțul meu iar s-a ascuns.
Dar, pentru mine a fost de ajuns
Să văd că el e trist! Și iar am plâns...
Eu plâng până târziu în noapte,
Îmi plâng steaua ce mi s-a stins.
Și-ntreb moartea:,, De ce-ai învins?
Pe el, de ce l-ai luat departe?"
Și lacrimile îmi curg încetișor,
Parcă ar vrea ca sufletu-mi s-aline.
Moarte, de soțul meu mi-e dor!
De ce l-ai luat? Inima plânge-n mine!
poezie de Georgeta Nedelcu din Cenușa unui suflet! (25 decembrie 1996)
Adăugat de Georgeta Nedelcu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre durere sau poezii despre vorbire
Pe o margine de gând
Pe o margine de gând,
Nasc fiori în amintire,
Zămisliți de un cuvânt,
Iar cuvântul e... iubire...
Amintirea glăsuiește,
De-o făptură minunată,
Și cu dragoste rostește:
Ce frumos a fost odată...
De ce oare ce-i sublim,
Și cât cosmosu'-nflorește,
Se transformă în infim,
Și-n neant se risipește?
Unde e căldura care,
Izvora din dragu-ți nume,
Briliant ce era, mare,
Cât Pământul... cât o lume...
Toate sunt doar amintire,
Mintea nu vrea să-nțeleagă,
Și repetă în neștire:
Dragă, dragă, dragă, dragă...
poezie de Eugen Ilișiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cuvinte, poezii despre amintiri, poezii despre naștere sau poezii despre Pământ
Amalgam
vin de la spital
mama a fost operată dimineață
îmi tremură picioarele
îmi vine să vărs
în fața ochilor
doar tărgi și seringi
aparate complicate și oameni incompleți
mama e mai ușoară cu câteva pietre
când m-a văzut în ușă
mi s-a părut
că mă năștea din nou
pe chipul ei
durerea și toată lumina vieții
se chinuia să râdă
un domn și el incomplet i-a spus că e frumoasă
cum să nu fie frumoasă mama mea?
înainte să plec
am strâns-o de-un deget
vei fi bine, căprioaro, i-am zis, ai să vezi!
Zâna a râs puțin
pe coridor
mi se părea că plutesc
și-mi spuneam în gând
Doamne, cât îți mulțumesc pentru zâmbetul ei!
în fața următorului salon de reanimare
am dat cu ochii de tanti Todosica
vindea demult cele mai bune prăjituri
la cofetăria din colț
plângea și-și zgâria obrazul drept
soțul ei nu rezistase
un preot se bâlbâia
rudele scrâșneau din dinți
de ce nu l-ai împărtășit?
cum e sufletul, părinte?
sufletul lui? dar al tău?
restul cuvintelor nu le-am mai auzit
nu mai pluteam
se lipise parcă tot plumbul pământului de picioarele mele
m-am chinuit să urc de la 3 la 8
la pediatrie mă aștepta o tânără
n-o cunosc
știu doar că se numește Claudia
și că e prietena din facultate a prietenei surorii mele
fetița ei de abia o lună e bolnavă
nu are cine veni la ele
a ieșit pe hol
i-am dat sacoșa cu mâncare și fructe
printre uși, peste mâna asistentei,
Claudia mi-a dat o iconiță cu Maica Domnului de la Mănăstirea Cămârzani
mi-au dat lacrimile
sufletul omului este atât de imprevizibil
o străină m-a făcut să plutesc din nou
nici nu știu când am ajuns în fața spitalului
știu doar
că m-a sunat fiica să mă întrebe când ajung acasă
și că am ridicat ochii spre cer
vorbind cu Dumnezeu
nu-i așa că mama vine acasă?...
poezie de Dana Logigan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre medicină sau poezii despre tinerețe
Amalgam
vin de la spital
mama a fost operată dimineață
îmi tremură picioarele
îmi vine să vărs
în fața ochilor
doar tărgi și seringi
aparate complicate și oameni incompleți
mama e mai ușoară cu câteva pietre
când m-a văzut în ușă
mi s-a părut
că mă năștea din nou
pe chipul ei
durerea și toată lumina vieții
se chinuia să râdă
un domn și el incomplet i-a spus că e frumoasă
cum să nu fie frumoasă mama mea?
înainte să plec
am strâns-o de-un deget
vei fi bine, căprioaro, i-am zis, ai să vezi!
Zâna a râs puțin
pe coridor
mi se părea că plutesc
și-mi spuneam în gând
Doamne, cât îți mulțumesc pentru zâmbetul ei!
în fața următorului salon de reanimare
am dat cu ochii de tanti Todosica
vindea demult cele mai bune prăjituri
la cofetăria din colț
plângea și-și zgâria obrazul drept
soțul ei nu rezistase
un preot se bâlbâia
rudele scrâșneau din dinți
de ce nu l-ai împărtășit?
cum e sufletul, părinte?
sufletul lui? dar al tău?
restul cuvintelor nu le-am mai auzit
nu mai pluteam
se lipise parcă tot plumbul pământului de picioarele mele
m-am chinuit să urc de la 3 la 8
la pediatrie mă aștepta o tânără
n-o cunosc
știu doar că se numește Claudia
și că e prietena din facultate a prietenei surorii mele
fetița ei de abia o lună e bolnavă
nu are cine veni la ele
a ieșit pe hol
i-am dat sacoșa cu mâncare și fructe
printre uși, peste mâna asistentei,
Claudia mi-a dat o iconiță cu Maica Domnului de la Mănăstirea Cămârzani
mi-au dat lacrimile
sufletul omului este atât de imprevizibil
o străină m-a făcut să plutesc din nou
nici nu știu când am ajuns în fața spitalului
știu doar
că m-a sunat fiica să mă întrebe când ajung acasă
și că am ridicat ochii spre cer
vorbind cu Dumnezeu
nu-i așa că mama vine acasă?...
poezie de Dana Logigan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
N~am plâns,n-am râs,n-am dansat
Eu n-am mai plâns de ani de zile,
Sunt sigur că n-avea niciun rost
Din calendar am rupt multe file,
Și nici indrăgostit nu am fost!
N-am râs o dată de ani de zile,
Probabil că am fost un prost
Ieșeam adesea cu diverse copile,
Dar îndrăgostit eu n~am fost!
N-am mai dansat de ani de zile,
Chiar mi se părea un lucru anost
Trăiam povești de-o noapte, inutile
Dar îndrăgostit eu n-am fost!
poezie de Alex Dospian (august 2021)
Adăugat de Alexandru Dospina
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre prostie, poezii despre copilărie sau poezii despre calendar
Când Al-Kindi a voit să arunce o ultimă privire drăgăstoasă la ceea ce tocmai crease pe deplin în lumea aceasta de substanțe sensibile, el a constatat că o schimbare ciudată se produsese în ființa sa. Era ca și când toată substanța i se scursese în modelele sonore ale ființelor concepute de el, făcându-le să trăiască. Al-Kindi nu mai exista ca entitate separată: nu mai era vizibil și nu mai putea să vadă. Prima lui pornire a fost de a izbucni în râs, dar nu mai avea organ pentru râs. Își dădu seama cât de ridicolă-i fusese tentativa de a egala puterea lui Allah. Își mai dădu seama și că fusese, în toți acești ani, instrumentul ales de Allah, în bunătatea sa, spre a demonstra gratuitatea creației, caracterul ei pur ludic.
Ioan Petru Culianu în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre viață, citate despre schimbare, citate despre râs, citate despre bunătate sau citate despre Allah