Pana de cocoş

În curtea unui gospodar,
Unui măgar şui, aşadar,
Cam urâţel şi cenuşiu
Capricios şi-un pic saşiu,
I se puse-odată pata,
Se-ntinse cât îi e poiata,
Întru totul
Făcând pe mortul.
Urlă stăpânul său plenar
Să vină un veterinar,
Care-l frecă c-oţet şi paie
Să i se-nmoaie
Şi sânge şi încheietura
Ca să-i pornească osatura,
Să-nfulece ovăz ori fân,
Să fie, cum a fost, hapsân
Şi la băut şi la mâncat.
(Mai ponderat la-ncălecat!).
Leacuri să-i dea şi de-o comoară,
Doar să nu moară!

Veterinaru-i avizat.
Pe om, el l-a avertizat
Că îi va da penicilină,
Că, poate, boala i-o alină
Chiar dacă doare,
Că fără asta, sigur, moare.
Spre-a nu fi chiar mâncat de muşte
Rămâne-atâta: să-l împuşte!

Verdictu-l auzi cocoşu'.
De spaimă, se făcu mai roşu
Şi cucurigă plenar,
Ce zice-acest veterinar:
- "Cucuriguuu! Cucuriguuu!
Mor de fricăăă, nu de friguuu,
Că am aflat acum din cuşcă
Că pe măgar mâine-l împuşcă!"

Deruta i-a îngenunchiat
S-au dus, chiar toţi la Urechiat:
- "Nu fi măgar!"
- "Hai, nu fi prost!"
- "Rămâi cum eşti, măgaru' nost!"
- "Să n-ajungi fundul sacului!"
- "Rămâi tot râsul satului,
Dar scoală-te şi ieşi din cuşcă,
Altfel, chiar mâine, te împuşcă!"
Conchise foarte inflamat
Cocoşul, cel mai informat...

Să ştiţi că, până dimineaţă,
Rumegând povaţa-isteaţă,
Măgaru-a prins chef de viaţă.

De bucurie, gospodarul,
Văzându-şi iar zdravăn măgarul,
Rugă, cu sârg, veterinarul:
- "Dădurăm cep vinului roşu.
Nevast-a şi tăiat cocoşu'!
Să ne simţim toţi bine. Iată,
Măgaru-i teafăr în poiată!"

Morala:
Nu-ţi supralicita, tu, harul
Chiar obsesivo-compulsiv.
Rămâi, mai bine, un naiv
Precum... măgarul!

fabulă de Sever Purcia
Adăugat de Sever Purcia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un măgar cu capsa pusă

Un măgar cum nu există, frumuseţe de măgar,
Se-nvoise că va duce o căruţă de mortar.
Ca urmare şi stăpânul, la-nceput nedumerit,
Să-i mai pună în spinare nişte fiare a venit...
Tot astfel şi vizitiul, nu ştiu cum a cugetat,
Să-i mai pună nişte marfă a venit, înfuriat...
Într-o vreme se urnise cu acest cumplit samar,
Dar se rupse sub povară frumuseţea de măgar...
Mai târziu veni stăpânul care, scăpărând amnarul,
Puse să se slobozească şi să jinduie măgarul,
Drept aceea un prieten, ce venea de la părinţi,
A strigat -schimbaţi măgarul, c-ăsta a ieşit
din minţi...
Cine se gândea că prostul o să ţină pe spinare
Toată nerozia celor care nu-i prea dau mâncare?
Să vedem ce judecată va avea un magistrat,
Care, să se dumirească, în păcate a intrat;
- Bine, măi, stăpâne-frate, văd, mortarul e cu rost,
Dar măgarul dumitale, cum de fu aşa de prost?
- Vezi povestea cu măgarul? Chiar şi lumea e condusă,
De scânteia şi amnarul unui ins cu capsa pusă...

poezie de Gheorghe Ion Păun din Mozaic umoristic (2004)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fabulă de cuplu

Având copii, nevastă, un măgar
Se opintea din răsputeri la car,
Dorind să-l mulţumească pe stăpân
Ca să-şi câştige raţia de fân.
Nevasta sa, stătea mai mult acasă,
În capoţel şi doar punea pe masă,
Doar boabe de porumb luat din şură
Să nu îşi strice scumpa manicură,
Fiindcă măgăriţa păsămite,
Avea mai nou copitele vopsite.
Dar într-o zi măgarul cam stresat
C-avea povară mare de cărat,
Să ducă cu stăpânul la obor
O implora să-i fie de-ajutor.
Soţia a-ncercat să îl refuze,
Ba a ţipat si-a dat mărunt din buze,
Însă măgarul dur şi cam ursuz,
A zis că nu acceptă un refuz,
Aşa că fără multă veselie
Au început să tragă la cocie.
La inceput, o mie de ocale,
Au tras uşor, fiindcă era vale,
Şi soaţa a-nceput să comenteze,
Că n-ar fi trebuit s-o deranjeze
Pentru un lucru simplu si usor,
Ba chiar l-a invitat stăruitor,
S-o lase doar pe ea la car să tragă,
Că el e o nevolnică mârţoagă.

Măgarul enervat de-aşa atac,
Pe loc soţiei i-a facut pe plac,
Şi a lăsat-o ca să se descurce...
Văzând că drumul a-nceput să urce.
Rămase măgăriţa înhămată,
Să tragă la căruţa încărcată,
Ce se împotmolise-n porumbişte
Şi nu putea cu nici un chip s-o mişte.
I se-nfundau copitele în tină,
Mergând pe poante ca o balerină,
Efortul ei nevalorând un sfanţ
Căzu epuizată intr-un şanţ,
Pe când măgarul ce privea din vale
A tras grăbit vreo două-trei morale:

Morala 1:

Când trage greu al căsniciei car,
E demn de tot respectul şi-un măgar.

Morala 2

Chiar dacă-ţi dai cu ojă şi cu fard,
La greu, poţi da cu oiştea în gard.

Morala 3

Şi pe asfalt, dar şi când e noroi,
Căruţa-i mai uşoară când trag doi!

fabulă de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui măgar

Un măgar, precum se ştie,
Chiar de-i ţii o liturghie,
De-l vei duce şi la Mecca,
De-i citi-vei din Seneca,
Dacă-l duci la facultate,
Să-i predea minţi luminate,
Sau îi ţii oricât morală,
Ori îi dai o ciomăgeală,
Orice-ai face, orice-ai spune,
Tot măgar rămâne!...

poligramă de George Budoi din Aforisme şi epigrame despre măgari şi măgării (27 iulie 2013)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui foarte tânăr scriitor care mă făcea bătrân, uitând că un om de 83 de ani, cum e Clemenceau, poate să conducă Franţa, pe când un măgar la 21 de ani moare!

Eşti mult mai tânăr decât mine,
Şi-n glume foarte priceput.
Dar eu îţi spun de la-nceput:
Vorbind de vârstă nu faci bine!

E dintre legile fatale
Că omul, chiar octogenar,
Mai tânăr e ca un măgar
De vârsta dumitale!

poligramă de Cincinat Pavelescu din Epigrame (1925)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Indignare bovină

Pentru că boul "s-a ajuns",
Adică-n sat, ca preşedinte uns,
Măgarul, ce-l ştia c-a fost... măgar,
Din vremea când fusese doar primar
Într-o ogradă-n care a putut
Prin furt, să-şi rotunjească-al său avut,
Luând, prin fals în acte, şase case,
Pe care, evident, le-nchiriase,
Măgarul, deci, cu acte-a dovedit
Că boul, preşedinte parvenit,
E un penal cum nu s-a mai aflat
Şi-ar trebui să dea-napoi, la stat,
Toţi banii încasaţi în mod nedrept.
Dar boul operase mai "deştept":
Ales, cum ştim, ca preşedinte-n sat,
O cucuvea juristă-a constatat
Că ar avea mereu imunitate,
Deci, faptele-i n-au cum să fie judecate.
Iar bou-atunci, dorind să îşi arate fala,
A şi mugit, puternic, în satul lui, MORALA:

"Ce treabă-are măgarul, răspunsul chiar îmi scapă,
Să ştie el, de unde un bou bea-ntruna apă?"

fabulă de Pavel Lică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fabula vacii conducătoare-n sat

Şeful vacii,-un cal din sat
După ce-a fost brusc "legat"
Într-un mod total atipic,
(Fiind concurent politic
Al catârului, ce-n minte
Se voia iar preşedinte,
Susţinut chiar de măgar,
În servicii şef plenar),
Vaca – premier în sat,
În partid locul i-a luat.
Şi-a-nceput ea cu un rost
S-alunge pe cei ce-au fost
Aliaţi cu armăsarul,
Cum o sfătuia măgarul
Din serviciile secrete,
Ce-a putut să o îmbete –
Ştiind-o slabă de minte –
Că va fi ea preşedinte
Peste sat, schimbând din post,
Pe catârul mult mai prost.
Ascultând ea, deci, măgarul,
Vaca a adus amarul
În partid şi-al ei guvern,
Ce părea a fi etern
Cu miniştri-i eminenţi
Şi foarte eficienţi.
Vaca însă-afară-i scoase,
Numind ţapi, capre râioase
Şi juncani în locul lor.
Astfel un întreg popor
De-animale-a constatat
Ce tare e vaca-n sat.
Dar cu asta, ce folos,
Că toate mergeau pe dos,
Şi-n sat totul a stagnat
C-un guvern remaniat!
Neavând pe cine-alege,
Căci măgarul, se-nţelege,
A manipulat logistic
Într-un stil pur securistic
Presa şi mulţimi din sat,
Toate vitele-au votat,
Neavând nici ele minte,
Vaca-n post de preşedinte.
Ce-a urmat, au văzut toţi!
Satul năpădit de hoţi
Dinăuntru şi de-afară,
A dat de-o MORALĂ clară:

Este vai de-o ţară dacă
Va conduce-n ea o vacă!

fabulă de Pavel Lică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Măgarul lui Buridan...

De prin vremuri ancestrale,
Un măgar, prins ca-ntr-o trapă,
Pus la distanţe egale
Între fânul lui şi apă,
Nu prea poate să priceapă
Şi-ntre apă şi mâncare,
Stă pleoştit ca o otreapă:
-Pe care să pun prinsoare?!
Să dau fuga către sacul
Plin cu fân pe săturate,
Sau să dau 'napoi ca racul,
Că-mi sunt buzele uscate?!
Dacă nu murea de foame,
Setea îl storcea de vlagă.
Tot privind spre vârf de coame,
Oscilase ziua-ntreagă.
Între traista cu grăunţe
Şi doniţa plină, rasă,
Şovăiala-n loc să-l cruţe,
Îl ţinea ca prins în plasă.
Pus în mare-ncurcătură
Parcă e lovit de-o ghioagă:
-Să aleg o-mbucătură,
Ori apa ce-o să mă dreagă?!
I se pupazase văzul
Nedecis cu ce să-nceapă:
Ori tainul cu ovăzul,
Ori doniţa lui cu apă...
Şi tot oscilând sărmanul
Când la apă, când la paie,
I-a pierit mai tot elanul,
Răsuflarea i se taie...
Mort de foame şi de sete
Bâjbâind cu mintea-n ceaţă,
Îngenunche pe-ndelete,
Sângele-i în vine-ngheaţă.
Între traista cu mâncare
Şi doniţa ce-l adapă,
Măgarul cu zile moare
Şovăind cu ce să-nceapă.
Un măgar ca toţi măgarii
Fudul, dar cam slab de minte,
Şovăind cu adversarii,
Ar putea să ia aminte.
O morală se desprinde
Din aşa-ntâmplare crudă:
Şovăiala de te prinde,
Cu prostia este rudă...

fabulă de Mihaela Banu din volumul de versuri Zăbrelind zadarnic zborul (2014)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

FABULĂ MĂGĂRUŞUL BARONEL de CORNELIA PĂUN Heinzel

FABULĂ "MĂGĂRUŞUL BARONEL" de CORNELIA PĂUN HEINZEL

Într-un colegiu pentru rumegătoarele elite

Într-o zi, a ajuns înfoiat

Un măgăruş grăsuţ, plin de ifose,

Cu mantie, in veşminte de epocă-mbrăcat.

Cu ceilalţi măgăruşi elevi el nu vorbea,

Şi toată turma mult îl respecta.

Doar titlul avut la toţi valora

Şi pentru că de la stat el bani şi avere primea.

Păduri şi castele el primise

Spunând că-n alte secole avuse

Un strămoş măgar, baron,

Care urma s-ocupe chiar un tron.

Măgăruşul cu nasul ridicat în sus

Credea c-odată baron ajuns

Nu se coboară cu colegii să vorbească,

Pe profesoare nu se sfia să le jignească.

Considera că e umilitor

Să converseze cu şeptelul truditor.

Şi nici măcar privirea nu şi-o îndrepta,

Spre unul ce dorea să-l întrebe ceva.

Dar într-o zi a dispărut măgarul baronel,

Şi nu s-a mai auzit de el în şeptel.

Doar într-un târziu s-a aflat că măgarul său tată,

O măgăriţă mai tânără luă de nevastă

Care alt nou măgăruş i-a fătat,

De baronel şi mama sa s-a lepădat.

MORALA

Să ştii atunci cănd te crezi măgar încoronat,

Că soarta ţi se poate-oricând schimba,

S-ajungi rapid de unde ai plecat,

Şi tot viaţă de măgar vei avea.

poezie de Cornelia Păun Heinzel din revista The Alternative Canada
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Halloween

Anul acesta, am gândit,
Cum rar fac asta câteodată,
Să mă maschez deosebit
Cumva să sperii lumea toată,

Şi cum în lume-i tărăboi,
Am hotărât, de Halloween,
S-apar în cartier la noi
Leit Osama bin Laden ;

Un akaem şi dinamită
Am luat în "sale" din prăvălie,
Fără relaţii, fără mită,
Chiar mi le-au dat pe datorie,

Turban, mai lesne am găsit,
M-am uns pe faţă cu magiun,
Iar barba chiar s-a potrivit
Aia ce-o port de Moş Crăciun,

Însă ce îmi era utilă
Şi n-am găsit un pui măcar,
Am luat în loc de o cămilă
Un fost amic de-al meu, măgar,

Şi-am mers s-o sperii pe-o vecină
Să-mi dea bomboane dumneaei,
De-o văd trăsnită! cum leşină
Cu bin Laden în pragul ei,

Că un minut, doar, mai ‘nainte
Ce mă văzu-n micul ecran
Cu-aceiaşi faţă, ochi, veşminte,
Cu akaem şi cu turban!

Acum, şi io mă speriai
Atât de tare c-am fugit,
Dar după colţ, un poliţai
Când m-a văzut s-a îngrozit,

Şi ca să-i trecă, devotat,
Cum dumnealor nu dau cu parul,
Mi-a dat amendă c-am fumat
În timp ce conduceam măgarul ;

Mă duc apoi la farmacie
Să îmi revin, să iau un hap,
Da' când să ies, să vezi urgie (!)
Trei poliţai aveam pe cap,

Şocaţi, c-am fost iar amendat
Şi tot din vină de măgar...
Cicătelea, n-a fost parcat
În modul regulamentar,

Apoi îmi zic, hai s-o-nspăimânt
Pe soacră-mea ce stă mai jos,
Da', chiar de intră în pământ
Să o anunţ c-aşa-i frumos,

Când l-o vedea pe terorist
La uşa ei, plină de groază,
Pe cât sunt io de pesimist,
Precis că se repatriază,

Dar fui pe loc înconjurat,
Vorbind la două celulare,
De un batalion speriat
De trupe paramilitare,

Dar am scăpat, la fel, subit,
Cum am noroc atât de rar,
Tot cu-o amendă, c-am vorbit
Pe urecheat la celular,

Aşa că eu, de Halloween,
Făcui o mare constatare:
De teroristul bin Ladin
Pe lume nici în cot n-o doare,

E îngrozită-n schimb, şi tare,
De o ţigare,-un celular,
Nu mai vorbesc de o parcare,
Chiar de e vorba... de-un măgar!

poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!

Logică bovină

Pentru că boul s-a ajuns,
Adică-n sat, ca preşedinte uns,
Măgarul, ce-l ştia c-a fost... măgar,
Din vremea când fusese doar primar
Într-o ogradă-n care a putut
Prin furt, să-şi rotunjească-al său avut,
Luând, prin fals în acte, şase case,
Pe care, evident, le-nchiriase,
Măgarul, deci, cu acte-a dovedit
Că boul, preşedinte parvenit,
E un penal cum nu s-a mai aflat
Şi-ar trebui să dea-napoi, la stat,
Toţi banii încasaţi în mod nedrept,
Pe casele furate ca "deştept".
Fiind el, însă, preşedinte-n sat,
O cucuvea juristă-a constatat
Că boul este, totuşi, "împărat"
Şi are, evident, imunitate,
Iar faptele-i, desigur, nu pot fi judecate.
Iar bou-atunci, ca să-şi arate fala,
A şi mugit, puternic, în satul lui, MORALA:

"Ce treabă-are măgarul, răspunsul chiar îmi scapă,
Să ştie el de unde un bou bea-ntruna apă"?

fabulă de Pavel Lică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amicii şi bondarul

Amicii şi bondarul (fabulă)

Bufniţa, un licurici,
Pupăza şi 2 pitici,
Se-ntorceau de la servici,
Cu măşti puse peste cioc,
Fiindcă nu este un joc,
Nu erau infectaţi
Dar erau cu toţi speriaţi,
Că rata de infectare,
Prin pădure era mare.
Erau ascultători,
Şi atenţi la trecători,
Să nu-mprăştie vâlvoi
Tulpina de SAR COV-2.
Cum mergeau şi tot vorbeau,
Tare se mai amuzau:
Că pupăza şi piticii
Numai ziua munceau
Iar noaptea se odihneau,
Şi veneau doar licuricii
Să îşi vadă toţi amicii,
Să le lumineze calea
Ca să nu-i apuce jalea.
Bufniţa, mai omenoasă,
Ȋi poftea pe toţi în casă,
Apoi roata se-nvârteşte,
Munceşte cine voieşte:
Când licuriciul străluceşte,
Bufniţa se odihneşte.
Pe cărare-n fuga mare,
Vine bondarul hapsân
-Aş munci, nu am stăpân! Şi mă doare.
- Lenea e cucoană mare!
- Ȋmi daţi ceva de mâncare?
Pupăza, l-a luat la rost:
- Vai, cât eşti de prost! Du-te acum şi munceşte, iar apoi te odihneşte. Stăpânul voi fi chiar eu, dar e vai de capul tău.
- Văd, că masca nu o porţi. Vrei să-i infectezi pe toţi?
- Nu îmi pasă de COVID. Voi mă credeţi chiar tâmpit?
Bondarul îi privi scârbit şi puţin cam sictirit, plecând tot zburând pe sus nu-nainte a le fi spus:
- Sunteţi proşti şi-atât! N-aveţi cap mai sus de gât. Auzi: doctori renumiţi şi de fapt aţi fost prostiţi. Aţi pus ciocul la vrăjeală în loc s-aveţi mutra goală staţi cu măşti şi distanţare şi aveţi o teamă mare, COVID-ul e infectare. Fraierilor, am plecat!
Când au auzit cei 5 amici, cât de urât le-a vorbit,
Toţi pe loc s-au grăbit,
L-au luat la bătaie,
Ca să-l lecuie,
De a face haz
Să nu le-aducă necaz.
Şi aşa uniţi cu toţii,
Au mai prins chiar şi hoţii,
Pe bondar l-au învăţat, lumea i-a aplaudat;
Să muncească la stăpân
Fără să fie hapsân.

Morala: Doar uniţi cu toţii, zi şi noapte, vom putea învinge răul.

fabulă de Jumolea Alina
Adăugat de Jumolea Alina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chiar dacă...

Chiar dacă s-ar desface din temelii pământul
Chiar dacă s-ar deschide a cerului fereşti
Chiar dacă şi-ar deschide şi mările adâncul
Deasupra tuturora, Tu, singur, Doamne, eşti...
Chiar stelele sau luna cum fructele ce-s coapte
Ar tot cădea cum cade o lacrimă din rai
Şi ziua de s-ar stinge şi s-ar preface-n noapte
Deasupra tuturora Tu singur, Doamne, stai.

Năluci de nefiinţă chiar dacă-ar fi să vină
Nimicul să-şi întindă ca-n ziua cea dintâi
Tu, singur, Doamne sfinte, ai să rămâi Lumină,
Deasupra tuturora, Tu, Doamne-ai să rămâi...

poezie de Adriana Cristea (23 iunie 2003)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un măgar rămâne tot măgar, chiar dacă Îl poartă în spate pe Iisus.

aforism de George Budoi din Măgarii şi măgăriile în aforisme, epigrame, pamflete şi satire (17 iulie 2017)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Efectele geloziei

Vulpoiul, cu o viaţă grea, mizeră,
Fiind un biet şofer de gunoieră,
Ce viaţa-l condamnase la canoane,
Căci zilnic încărca la tomberoane,
Avea în vizuină-o soţioară,
Incandescentă ca o zi de vară,
O vulpe mai subţire ca nuiaua,
Că pe masculi îi apuca damblaua.
Dar într-o zi de marţi, cam fără chef,
Vulpoiul îl rugă, umil, pe şef,
Să-i dea soţiei sale-un loc de muncă,
Să nu mai spele vase în speluncă.
S-a adunat pădurea, ca la urs,
Când vulpea a venit să dea concurs,
Iar şeful, constructiv, i-a-ntins o mână
Şi a testat-o timp de-o săptămână.
Chiar dacă nu era prea educată,
S-a dovedit extrem de talentată
Şi-arzând etape, cu CV-ul gol,
Ajunse vulpea şef la Protocol!
Se descurca-n diverse situaţii,
Vulpoiul era dus în delegaţii,
C-a avansat şi dânsul, va să zică,
Şi-acuma conducea maşină mică.
Cu cât lucra vulpiţa mai din plin,
Vulpoiul rătăcea prin Severin,
Ba chiar ajunse singur şi pribeag,
Ca să păzească via-n Babadag...
Cum vorbele au început să iasă,
Vulpoiul a bătut cu pumnu-n masă
Şi-uitând de politeţe şi sfială,
S-a dus la şef, să-i ceară socoteală.
Nervos, acesta l-a concediat,
Dar îmbunat de vulpe, l-a iertat
Şi astfel a ajuns, din răzbunare,
Vulpoiul muncitor la vidanjare.

Morala 1
Când eşti sărac, gelos, mereu plecat,
Nevasta-ţi face viaţa de rahat.

Morala 2
De muncă uneori îţi piere cheful,
Când soaţa ta pe mână e cu şeful.

Morala 3
Degeaba soţu-i pe volan cu mâna,
Când doar soţia poate trage frâna!

fabulă de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chiar de poartă un samar brodat cu aur, măgarul rămâne măgar.

citat din Ziya Paşa
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

MĂGARUL de AUR
- după o idee de I. S.

Un Apuleius mitic şi-al lui "Măgar de Aur",
Pentru măreţe fapte primeau cununi de laur;
Posteritatea însă n-a înţeles şarada:
Măgaru-i tot măgar, de Aur - numai coada.

Grigore Tunşanu
Adăugat de Grigore Tunşanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omenirea nu dispare

În lume se moare
fie de prea mult râs,
fie de prea mult plâns.

În lume se mai moare
fie că ai prea mulţi bani,
fie că ai prea mulţi ani.

În lume se mai moare
fie că din greu munceşti,
fie că doar leneveşti.

Tot în lume se mai moare
fie că eşti încă tânăr,
fie că eşti mai bătrân,
fie eşti copil pe umăr,
fie eşti cât un gorun.

Se moare de prea mult bine,
Se moare de prea mult rău.
Moartea la oricare vine
Ca să-şi ia tainul său.

Se moare în timp de pace,
Se moare-n timp de război.
Omenirea se reface
Chiar dacă ne ducem noi.

Indiferent cum se moare,
Lumea toată, nu dispare.
Cum natura înverzeşte,
Aşa omul odrăsleşte.
Unul naşte, altul moare,
Toţi avem un timp sub soare.

poezie de Dumitru Delcă (9 aprilie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eterna fabulă c-un ales

Chiar cu valtrapuri aurite
Pe culmi, ursita lui să-l mâne,
Scăldat în crini şi mărgărite,
Măgarul... tot măgar rămâne!

epigramă de Petre Ion Florin Vasilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai

Mai rămâi o clipă,
Mai rămâi cu noi,
Mai rămâi Isuse,
Căci suntem prin ploi.

Mai rămâi în inimi,
Mai rămâi odată,
Mai rămâi în suflet,
Cu iubirea Ta curată.

Mai rămâi în vânturi,
Mai rămâi în ploi,
Mai rămâi în lacrimi,
Să rămâi în noi.

Mai rămâi acum în mai,
Mai rămâi la noi mereu,
M-ai salvat, privesc la rai,
Mai rămâi căci este mai.

poezie de Cosmin-Emanuel Petraşc (1 mai 2021)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Măgarul

Chiar şi c-un frâu de aur,
De-i pui cununi de laur,
Cu Biblia-n samar,
Rămâne tot măgar!...

epigramă de George Budoi din Măgarii şi măgăriile în aforisme, epigrame, pamflete şi satire (2 noiembrie 2021)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!