Amăgire

Cocheta cea mai lăudată
S-a dat pe lâng-un bogătaş,
Dar vulpea noastră cea versată
A dat de-un corb lipsit de caş.

epigramă de Vasile Moşneanu din Între coasă şi floretă - Epigrame (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Şi venind cea de-a şaptea zi,
am scos un porumbel şi i-am dat drumul,
şi a plecat porumbelul şi s-a întors.
Am scos o rândunică şi i-am dat drumul
Şi a plecat rândunica şi s-a întors.
Cum nu avea unde să se aşeze,
s-a întors.
Am scos un corb şi i-am dat drumul.
Şi a plecat corbul, şi a văzut că
au dispărut apele,
mănâncă şi se bălăceşte, croncăne, nu se mai întoarce.
Şi am pus ofrandă pe vârful muntelui.
Zeii au adulmecat mireasma,
Zeii au adulmecat mireasma cea bună,
Zeii, ca muştele, s-au strâns deasupra mesei de sacrificiu.

poezie din Epopeea lui Ghilgameş
Adăugat de Hecate
Comentează! | Votează! | Copiază!

Isus

Isus a fost în slavă
cel mai înalt străjer.
Dar, când veni să moară
mai-nalt a fost ca-n cer.
Isus a fost la Tatăl
sublimul vieţii rost.
Dar, când S-a dat ca jertfă
şi mai sublim a fost.

Isus a fost în ceruri
divinul slavei crin.
Dar, când S-a-ntins pe cruce,
a fost şi mai divin.

Căci nici un om pe lume,
nici Iuda, nici Pilat,
n-au înţeles că Domnul
de voia Lui S-a dat.

N-au înţeles că Mielul
S-a dat El însuşi prins,
dar Şi-a ascuns ofranda
sub haină de învins.

Şi-astfel ne-a dat o pildă,
din gându-I nepătruns,
că fapta cea mai-naltă
e jertfa din ascuns.

poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă ţi s-a dat cea mai grea viaţă, probabil - la sfârşit - vei găsi cea mai esenţială comoară.

aforism de Iustinian Cruceanu (octombrie 2013)
Adăugat de Iustinian Cruceanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dumnezeu ne-a dat cuvântul

Dumnezeu ne-a dat cuvântul,
Dar noi de mult nu mai vorbim.
El ne-a dat şi gândul,
Dar noi de mult nu mai gândim.

Dumnezeu ne-a arătat lumina.
Dar noi am abuzat de ea.
Şi ea sărmana de frica noastră
S-a ascuns în umbra sa.

Dumnezeu ne-a făcut şi cerul,
Cu bolta lui alb-albastră
Dar noi nu i-am înţeles misterul
Şi l-am închis ca pe o fereastră.

Dumnezeu ne-a dat pământul.
Să ne naştem şi să rodim,
Dar noi am uitat un lucru simplu.
Pământul să-l iubim.

Dumnezeu ne-a dat de toate
Şi putere ne-a mai dat.
Dar noi ne temem de moarte,
Dar nu ne temem de păcat.

poezie de Vladimir Potlog (31 martie 2020)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Măsură necesară

Cum boala s-a cam răspândit,
Să luăm măsura cea mai tare:
Prin tunuri s-au îmbogăţit?
Să-ngheţe tun pe la răcoare!

epigramă de Vasile Moşneanu din Între coasă şi floretă - Epigrame (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeia cea mai lăudată este cea care nu vorbeşte nimic.

proverbe chinezeşti
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-ai dat, Doamne

Ca să fiu ce-am fost în viaţă,
mi-ai dat primăveri şi toamne.
Mi-ai dat zori în dimineaţă,
mi-ai dat flori, mi-ai dat şi poame.
Mi-ai dat cer senin şi nor,
aşa ai dat tuturor.
Mi-ai dat multe anotimpuri
dar mi-ai dat şi multe chipuri.
Mi-ai dat chip de om frumos,
dar şi chip de păcătos.
Mi-ai dat chip cu suflet bun,
dar şi chip să mă răzbun.
Ca să mă descurc în lume
mi-ai dat şi înţelepciune.
Pentru tot ce Tu mi-ai dat
la Tine m-am închinat.
Mereu ai fost bun cu mine,
dar mi-ai dat şi încercări.
Plecat îţi fac mulţumire
şi urc dincolo de zări.

poezie de Dumitru Delcă (12 martie 2024)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cacofonie

- I-am dat mândrei lucruri fine,
I-am dat vin, i-am dat măsline!
- Ea ţi-o dat ceva, vecine?
- Mi-a dat un ceas cu... rubine.

epigramă de Vasile Iuşan din Fă-mă, Doamne, ce mi-i face! (2009)
Adăugat de Vasile Iuşan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Corbul si vulpea

Mandru de el, cu branza ce-o furase stransa-n cioc,
"Maestrul Corb" privea de sus din pom cu aroganta-n jos,
O vulpe mica dar sireata dornica sa intre cat mai iute-n joc,
Flamanda, se lingea pe buze, atrasa de al branzei bun miros.

Buna ziua, sa traiesti, stapane corb, permite-mi sa vorbesc;
Cu-atata frumusete-n pene tu esti sigur... cel mai mandru-n glie
Si vocea ta placuta cea mai minunata... daca nu gresesc?
Se spune c-o intreci la glas chiar pe maiastra ciocarlie?

Si corbul magulit de-atata lauda si de asa aleasa cuvantare,
Se pregati pe craca, se infoie putin in pene si ‘ncepu...
... entuziasmat sa croncaneasca, s-arate in jur de ce-i in stare,
Dar branza chiar atunci din ciocul lui, cum si era de asteptat... cazu.

Fara sa stea prea mult pe ganduri vulpea noastra cea sireata,
Zeflemitoare, corbului cuprins de ura, ii vorbi cu foc;
Sa stii, ca branza ta a fost astazi de mine, pe drept... castigata
Caci ti-a placut ce-auzi, n-ai stiut sa-ti vezi de treaba si sa taci... din cioc!

fabulă de Marius Alexandru, după Jean de la Fontaine (16 octombrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cărţile nu sunt lucruri lipsite de viaţă, moarte. Ele conţin în ele o vitalitate direct proporţională cu cea a celui care le-a dat viaţă, ba mai mult ele păstreaza ca într-o amforă cea mai pură substanţă şi semnul intelectului viu ce le-a dat naştere.

citat clasic din John Milton
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La oftalmolog

Se adresează un calic,
După ce-a dat de belea:
- Doctore, nu văd nimic!
- Dar eu, parcă, văd "ceva"?

epigramă de Vasile Moşneanu din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Orătăniile (poezie pentru copii)

Zarvă mare în grădină:
Ţipă tare o găină,
Ţipă raţele... mac, mac!
Ţipă tare... şi-un gânsac!

Ce credeţi că s-antâmplat?...
A intrat, vulpea în sat!
O vulpe îmfometată
Şi de câinii toţi, lătrată!

Vulpea noastră-mfometată
A uitat, că e lătrată
A uitat, că-n sat mai este
Vânătorul ce-o pândeşte.

- Uite vulpea-n bătătură!...
Fuge cu raţa în gură!...
- Vai de noi, astăzi murim!
De vulpe ne prăpădim!

De la larmă şi lătrat
Vânătorul, s-a sculat:
Vânător mare vestit
De sătenii toţi iubit.

Vulpea noastră păcătoasă:
O vulpe foarte frumoasă,
De foame şi de calică
Nu avea nici pic de frică.

Ea-l ştia pe vânător:
Un duşman al vulpilor,
Dar acum, năval' a dat
Şi de toate a uitat:

În coteţ, iute intra
Orătănii omora
Avea fulgi prin nas şi gură
Şi tot, nu era sătulă.

Nesătula, s-a trezit
Cu vânătorul vestit:
Vânător, care-a văzut
Ce dezastru a făcut.

- Vai de mine, ce mă fac?
Am sărit din puţ în lac!
A ţipat vulpea calică
Miorlăind, ca o pisică

Şi făcând ea pe... pisica
A-nceput, s-o prindă frica:
Vânătorul iscusit
Nu s-a lăsat păcălit.

Vulpea, toată cufurită
De puşcă îi aţintită:
Vânătorul, pac! şi pac!
Şi vulpea a împuşcat.

- Vai ce mai găinărie,
Ţipă vulpea-n agonie:
Decât vulpe împuşcată
Mai bine, îmfometată!

Şi zicând vulpea aşa
Sufletul că şi-l trăgea
Să îi fie de învăţ
Cu blăniţa,-i pusă-n băţ!

Şi ce mare bucurie
Şi ce mare vulpărie
Şi ce nuntă mare-n sat
Orătăniile-au dat.

***
Zarvă mare în grădină!
Ţipă, iarăşi... o găină:
"Cotcodac, şi cotcodac",
Speriată... de un "ac".

poezie pentru copii de Paul Preda Păvălache din Cartea mea de poezie, volumul I (2008)
Adăugat de Paul Preda Păvălache
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Corb la corb..."

De pe vremea Babei Dochii,
Chiar rivali când ei rămân,
Corb la corb nu-şi scoate ochii
Ca românul la român!

epigramă de Mihai Cosma din Omagiu Francofoniei (2006)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pâinea noastră cea de toate zilele

Ne-a dat pâinea Dumnezeu,
Dar românul, cu păcat,
Pune-n ea câte un "eu"
Ca să meargă cu... cârnat.

epigramă de Aura Georgescu din Zâmbete de vacanţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugăciunea bărbatului însurat

Dacă tot mi-ai dat nevastă,
Cea mai crunt-a mea năpastă,
Doamne,-n mila ta cea mare,
Dă-mi acuma şi răbdare!

epigramă de George Budoi din Dicţionarul căsătoriei (15 august 2009)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vulpea în politică

Mânată de-un nesaţ etern
Vânează noi dregătorii,
Dar şi ajunsă în Guvern
Se ţine de găinării.

epigramă de Ion Cuzuioc din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunteţi centrul vieţii mele, zeiţa unuia ce nu crede în nimic, cea mai mare fericire şi cea mai mare nenorocire pe care mi-a fost dat să le întâlnesc.

Emil Cioran în Pentru nimic în lume. O iubire a lui Cioran, scrisoare lui Friedgard Thoma (2005)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frica noastră cea mai mare nu este că suntem inadecvaţi. Frica noastră cea mai profundă este că suntem puternici peste măsură. Lumina noastră, şi nu întunericul, este cea care ne înspăimântă.

citat din Alexandra Burke
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea nu-ţi cere socoteală de sărutările ce ai dat sau nu ai dat altora. Iubirea nu-ţi scormoneşte trecutul şi nu-ţi cercetează prezentul. Viitorul este nădejdea ei; viitorul este egoismul ei. Nădejdea cea deznădăjduită, mângâierea cea nemângâiată sunt balsamul ei, care e tot atât de dulce ca şi suferinţa, ca şi iubirea.

Liviu Rebreanu în Mărturisire. Pentru Fanny
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clipa cea repede

S-a pus la îndoială piatra
ca vorbire.

Au zis de fluture că este
o respirare, –

de cartof, de porumb şi de prună,
strigăt de nefiind, –

la fel de porc, de capră şi de lună,
fel de mestecând.

Ei n-au ştiut nici să citească
leul în alergare,
că literă preeste şi zeiască.

N-au descifrat câmpia mare,
marea cea mare,
viaţa prea singura
ce ni s-a dat...

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de rose_angels
Comentează! | Votează! | Copiază!